Romania se afla in fata alegerii celui de-al 9-lea prim-ministru de dupa 1990 si a primelor alegeri ca membra a Uniunii Europene.
Care ar trebui sa fie tema numarul 1 a viitorului Guvern? Inflatia? Somajul? Infrastructura? Salariile? Pensiile? Investitiile?
Sigur ca toate acestea sunt importante, dar si mai important va fi sa cunoasca starea tarii. Romania este de aproape 20 de ani guvernata dupa ureche, pentru ca nu exista sisteme de "detectie", mecanisme de cunoastere.
Cele mai mari doua fenomene care domina Romania in ultimii 5-6 ani - romanii plecati in strainatate si piata imobiliara -, nu sunt indexate nicaieri. Nu exista nicio statistica, desi datele, pe crampeie, sunt: la primarii, la Ministerul Muncii, la Ministerul de Interne, la casele de pensii, la notari, la banci, la agentiile imobiliare.
Prima masura pe care ar trebui sa o ia viitorul prim-ministru ar trebui sa fie interconectarea sistemelor informatice ale administratiei si regandirea intregului mecanism de comunicare si relationare intre cetatean si administratia publica, centrala si locala.
Statul roman nu cunoaste in acest moment starea tarii si din acest motiv risipeste miliarde de euro.
Companiile private de bunuri de larg consum cheltuiesc procente bune din cifra de afaceri pe cercetari de piata - care le spun ce vor clientii, ce cota de piata au, cum se vinde mai bine ketchup-ul - in ambalaj rosu sau verde -, precum si alte procente din vanzari pentru a avea sisteme informatice care sa le permita managerilor sa cunoasca in fiecare zi starea proiectelor, a cheltuielilor si a vanzarilor.
Degeaba investeste Guvernul sute de milioane de euro in computere si softuri daca primul-ministru nu are posibilitatea ca la o sedinta sa afle din trei clicuri pe o harta interactiva starea proiectului Bechtel, de exemplu, sau a despaduririlor din Masivul Hasmasu Mare. De asemenea, daca actuala formula a sedintelor de guvern nu va fi schimbata, nu se va intampla nimic.
Chiar daca intre sedintele de 12 ore ale lui Victor Ciorbea si cele de afisare a fortei prin teleconferinte ale lui Adrian Nastase erau diferente, toate guvernele de dupa 1990 au avut in comun, din prima pana in ultima sedinta, supra-legiferarea ca ocupatie exclusiva.
Zilnic, in Romania apar zeci de acte normative in Monitorul Oficial - legi, ordonante, hotarari, norme -, iar sursa majora este Guvernul. Nu mai vorbim de abuzul de ordonante de urgenta de care toata lumea s-a dezis in campaniile electorale pentru ca ulterior sa il adopte cu entuziasm. Poate chiar ar fi bun un experiment. Cum ar functiona administratia si economia fara nicio lege/norma/ordonanta nou emisa timp de o luna?
Un Guvern care legifereaza non-stop este ca un manager care face tot timpul tabele de protectia muncii. Intre timp, compania scapa de incendiu, dar se duce de rapa.
Sedintele de guvern ar trebui sa fie - avem o problema, cum o rezolvam? Sau: am incercat sa rezolvam o problema, in ce etapa suntem? Legiferarea este numai una din caile pe care se poate rezolva o problema. Sau ar trebui sa fie pe teme - saptamana aceasta discutam starea orasului Tandarei, sa spunem. Ce trebuie sa facem noi -Transporturile, Finantele, Sanatatea, Educatia, Comunicatiile, Munca - ca peste 4 ani sa avem somaj la jumatate, strazi si scoli mai bune, o sala de sport si un bazin de inot?
Dar de cate ori a calcat vreun primar intr-o sedinta de guvern?
La alta sedinta discutam migratia in Bucuresti - unde stau tinerii, cati sunt, unde lucreaza, ce poate face statul sa le imbunatateasca viata? La o alta, starea de sanatate a elevilor din Romania - Educatia, Sanatatea, Sportul, chiar si Comunicatiile (care poate scoate internetul in parcuri) ce au de spus? Fenomenele sociale nu pot fi indiguite administrativ, iar politicile publice presupun implicare multisectoriala.
Pericolul cel mai mare pentru Romania in anii ce vin este ca administratia, mai ales liderii sai, sa piarda legatura cu ceea ce administreaza.
In noua economie globala, elitele din Bangladesh, Siria, China, India si Germania au mai multe in comun decat cetatenii aceleiasi tari. Daca Romania va fi condusa de la Monte Carlo, in niciun caz nu ne putem astepta ca liderii sa raspunda rapid la ceea ce se intampla pe strada.
Iar strada face si businessul, si societatea. Singurul loc unde am vazut politicieni romani mergand pe jos in centrul orasului a fost ZŸrich, asta-vara, la Campionatul European.
Ruptura intre administratie, liderii sai si societate este de altfel perceputa ca un pericol si la altii.
Prima grija a noului presedinte american Barack Obama este, conform presei americane, sa nu se rupa de societate. "Nu vreau sa raman informat doar de cei 10-12 oameni de la Casa Alba", a spus el. Deja simte pericolul lipsirii de informatie.
Nu poti interveni acolo unde doare daca nu ai informatie. Este pacat ca sute de milioane de euro sa fie aruncati pe sisteme IT, iar pentru o hartie de cazier, de exemplu, sa fii trimis culmea, in cadrul aceluiasi Minister de Interne, de la un departament la altul cu ea.
Daca si cei care care vor veni de luni la Palatul Victoria vor ignora, ca aproape toti cei de pana acum, realitatea ascunzandu-se si scuzandu-se in spatele hartiilor si a legilor, tot asa o vom duce si in anii ce vin din punct de vedere al eficientei administrative.
Sorin Paslaru este redactor-sef al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
