O serie de acte normative au fost promulgate atât la nivel european, cât şi la nivel naţional cu scopul de a încuraja producţia de energie din surse regenerabile şi în particular dezvoltarea de mijloace de producţie specifice, precum parcurile fotovoltaice sau eoliene. Aceste acte normative au fost elaborate pentru a atinge obiectivele politicii europene în sectorul energetic, în linie cu tratatele internaţionale şi cu eforturile globale, de a realiza tranziţia către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon.
În România, un pas important pentru încurajarea producţiei de energie din surse regenerabile a fost facilitarea procesului de autorizare a construirii de proiecte de generare a energiei regenerabile pe terenuri extravilane cu destinaţie agricolă.
Astfel, prin Legea nr. 254/2022 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, legiuitorul a permis realizarea de proiecte de generare a energiei regenerabile pe terenuri extravilane agricole cu o suprafaţă de până la 50 de hectare, dacă terenul se încadrează în clasa de fertilitate III, IV sau V. Modificarea a fost de natură să stârnească o serie de controverse practice cu privire la necesitatea obţinerii sau nu a unui Plan urbanistic zonal (PUZ) pentru construirea unor astfel de proiecte.
În sprijinul clarificării modificărilor mai sus menţionate, în ianuarie 2023, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii a fost modificată prin Legea nr. 21/2023 care stabileşte că pentru obiectivele de investiţii specifice producerii de energie electrică din surse regenerabile amplasate pe terenurile agricole de până la 50 ha, situate în extravilan, aflate în clasa de fertilitate III - V, a prevăzut că emiterea autorizaţiei de construire nu mai este condiţionată de elaborarea şi aprobarea în prealabil a documentaţiei de amenajare a teritoriului/urbanism.
Prin urmare, pentru proiectele destinate producerii de energie din surse regenerabilă amplasate pe terenuri agricole extravilane de până la 50 ha nu mai este necesară obţinerea documentaţiei PUZ.
Blocarea procedurii de autorizare
Paradoxal, modificările mai sus menţionate au avut ca efect blocarea procedurii de autorizare a proiectelor de producere a energiei regenerabile cu o suprafaţă de peste 50 de ha.
Conform legislaţiei actuale, proiectele de investiţii cu privire la producerea de energie electrică din surse regenerabile în curs de dezvoltare amplasate pe terenuri cu o suprafaţă mai mare de 50 de hectare şi care sunt situate în extravilan necesită retragerea terenului din circuitul agricol printr-un aviz special acordat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi aprobarea prealabilă a documentaţiei de urbanism.
În practica recentă, Ministerul Agriculturii refuză să emită avizul necesar pentru scoaterea terenurilor mai mari de 50 ha din circuitul agricol, invocând motive de oportunitate a schimbării destinaţiei terenului, iar nu nerespectarea prevederilor legale sau vreo culpă din partea a solicitantului.
Există în acest moment o serie întreagă de opinii faţă de practica actuală a Ministerului Agriculturii. Mediul de afaceri solicită, cu argumente solide, de altfel, eliminarea pragului de 50 ha pentru construirea de parcuri fotovoltaice sau eoliene pe terenuri agricole situate în extravilan.
La nivel de ansamblu însă, Ministerul Agriculturii este la rândul său ţinut să se conformeze politicilor europene în domeniu. Astfel, unul dintre obiectivele politicii agricole europene este conservarea zonelor rurale şi peisajelor de pe întreg teritoriul său. Un astfel de obiectiv pare a fi, la nivel superficial, în opoziţie cu transformarea suprafeţelor agricole în imense parcuri fotovoltaice sau eoliene.
Protecţia solului a fost integrată între strategiile ad-hoc ale Uniunii Europene care compun Pactul Ecologic European (The Green Deal). Noua strategie pentru sol pentru 2030, elaborată de Comisia Europeană se concentrează în mod special asupra măsurilor orientate spre sol, cum ar fi creşterea capacităţii solurilor de a absorbi emisiile de gaze cu efect de seră prin eliminarea carbonului şi reducerea exploatării terenurilor şi etanşarea solului prin extinderea ciclului ierarhic al economiei circulare la utilizarea şi planificarea terenurilor. Comisia Europeană s-a angajat să prezinte o propunere legislativă dedicată privind sănătatea solului având drept scop stabilirea unui „cadru juridic adecvat care să acorde solului acelaşi nivel de protecţie ca apa, mediul marin şi aerul”.
Deloc surprinzător, actele normative europene din sectorul energiei au în vedere necesităţile şi obiectivele din sectorul agricol. Recent, Comisia Europeană a elaborat o propunere de directivă (Directiva 2021/0218) pentru promovarea energiei din surse regenerabile care prevede ca statele membre ar trebui să asigure desfăşurarea ordonată a proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile pentru a evita pierderea de terenuri agricole. De asemenea, proiectul de directivă încurajează dezvoltarea şi utilizarea de tehnologii adecvate care să permită compatibilitatea între producerea de energie din surse regenerabile şi producţia agricolă şi animalieră. Mai mult, în cadrul politicilor lor de dezvoltare şi promovare a energiilor din surse regenerabile, statele membre ar trebui să asigure menţinerea destinaţiei acestor terenuri pentru agricultură şi creşterea animalelor.
În linie cu priorităţile la nivel european, eforturile de a combate şi preveni efectele modificărilor climatice ar trebui să aibă în vedere, şi la nivel naţional, toate sectoarele implicate şi în special sectorul energetic şi cel agricol.
Dezvoltarea de proiecte regenerabile pe terenuri agricole poate ridica preocupări legate de utilizarea resurselor agricole şi de pierderea terenurilor fertile. De aceea, este important să se găsească un echilibru între nevoia de a dezvolta proiecte regenerabile şi protejarea terenurilor agricole.
Pentru a aborda aceste probleme, este necesar un cadru legislativ clar care să ia în considerare aspectele specifice atât pentru dezvoltarea proiectelor regenerabile, cât şi pentru conservarea terenurilor agricole fertile. De asemenea, se pot explora opţiuni alternative, cum ar fi utilizarea terenurilor degradate sau a altor terenuri neutilizate în mod eficient pentru a minimiza impactul asupra terenurilor agricole productive. Pentru a găsi soluţii echitabile şi durabile în dezvoltarea proiectelor regenerabile de capacităţi mari pe terenuri agricole este nevoie de dialog între dezvoltatori, autorităţi, comunităţi locale şi ministere.
Georgiana Bălan, Avocat senior coordonator, D&B David şi Baias
Diana-Beatrice Bortaş, Avocat junior
