Cel mai apreciat economist tânăr american, Matthew Gentzkow (foto), a atacat ideea că „jurnalismul bun”, de investigaţie, cel considerat în SUA că protejează democraţia, este ucis de internet, de preferinţa oamenilor pentru platformele de ştiri online gratuite, şi a concluzionat că „motivul pentru care ziarele nu fac bani online este că nu au descoperit încă cum să-i facă pe cititori să petreacă mai mult timp citind”. Publicitatea online poate finanţa „jurnalismul bun”.
Gentzkow, profesor de ştiinţe economice la Universitatea din Chicago, a primit anul acesta medalia Clark de la Asociaţia Economică Americană, care l-a recunoscut astfel ca fiind cel mai bun economist american cu vârsta de sub 40 de ani. Doar Premiul Nobel este considerat mai important în domeniul economiei decât acest titlu. Medalia i-a fost acordată în semn de apreciere pentru cercetările efectuate în domeniul economiei informaţiei de presă. Cercetările lui au atras atenţia în condiţiile în care în SUA moartea jurnalismului clasic este văzută de unii observatori ca moartea „jurnalismului de calitate”, moartea unei meserii care protejează democraţia prin supravegherea politicienilor şi autorităţilor, se arată într-o analiză realizată de Universitatea din Chicago despre lucrările lui Gentzkow.
Pentru a ajunge la concluziile sale, Gentzkow a demontat trei mituri larg răspândite. Primul este că veniturile din publicitatea online sunt în mod natural mai mici decât cele din publicitatea în presa printată, condiţii în care media tradiţională trebuie să adopte un model de afaceri mai puţin profitabil care nu poate sprijini salariile reporterilor. Al doilea mit spune că internetul a făcut piaţa publicităţii mai competitivă, reducând preţurile, iar al treilea arată că internetul este responsabil de moartea ziarelor. Gentzkow argumentează că veniturile mici din publicitata online nu sunt în mod natural mici şi de aici concluzionează că publicitatea pe internet nu este neapărat incapabilă să finanţeze jurnalismul de investigaţie.
„Această percepţie că publicitatea online este mai ieftină îi are drept cauză pe cei care dau date care nu pot fi comparate. Ei compară merele cu portocalele”, scrie economistul. Spoturile publicitare tipărite în ziare sunt evaluate în funcţie de tiraj şi circulaţie, în timp ce preţurile publicităţii online depind de cifrele legate de vizitatorii lunari unici. Aceasta este o comparaţie falsă, deoarece „timpul petrecut de consumator citind diferă foarte, foarte mult”. Cititorul unui cotidian petrece mult mai mult timp citind ziarul decât clientul unul site de ştiri.
Astfel, preţul atenţiei este mai mare în cazul platformelor web. În 2008, a calculat Gentzkow, ziarele au câştigat în medie 2,78 de dolari pe ora de atenţie în ediţiile print şi 3,79 de dolari pe ora de atenţie în versiunile online. Până în 2012, preţul atenţiei în prind s-a redus la 1,57 dolari, iar cel pentru online a urcat la 4,24 de dolari. Internetul nu a redus preţul publicităţii.
Legat de al treilea mit, Gentzkow scrie că boom-ul internetului a coincis cu declinul presei printate. Timpul petrecut citind ziarele a scăzut constant între 1995 şi 2012. Însă acelaşi ritm de scădere a fost înregistrat şi între 1980 şi 1995, cu mult timp înainte ca internetul să acapareze vieţile oamenilor. „Oamenii nu au încetat să mai citească ziare din cauza internetului”, scrie economistul.Concluzia lui Gentzkow este că, în pofida părerii generale, „jurnalismul bun” ar putea avea un viitor strălucit. „Motivul pentru care ziarele nu fac bani online nu este că atenţia nu mai are valoare, ci că oamenii nu mai petrec prea mult timp citind ştiri online. Dacă vrei să faci bani online, trebuie să-i faci pe oameni să petreacă mai mult timp citindu-ţi ştirile”, apreciază economistul.
