Scandalul „reciclabilelor“, departe de a se stinge, ia amploare. La rampă ies acum marii „salubrişti“ care apără proiectul ce le pune în mână pâinea şi cuţitul unei pieţe de ce cel puţin 1 miliard de euro, cu un potenţial de dezvoltare enorm având în vedere că România este la ani-lumină de Europa de Vest la capitolul colectare selectivă şi reciclare.
România colectează selectiv doar 2% din totalul deşeurilor generate, faţă de 80% într-o ţară avansată din acest punct de vedere, precum Belgia. Rezultă un potenţial fantastic pentru companiile de profil ceea ce explică lupta pentru „cota de gunoaie“ care a început acum între marii salubrişti şi companiile mici.
Micii jucători care se ocupă de colectarea deşeurilor de carton sau plastic spun că vor fi scoşi din piaţă de marile companii de salubrizare, care au contracte pe zeci de ani cu primăriile, în timp ce „salubriştii“, afaceri de milioane de euro, spun că legea instituie în sfârşit intrarea în normalitate.
„Dacă intră în vigoare (legea modificată – n. red.) va omorî o grămadă de oameni care colectează deşeuri şi va da putere unor firme care oricum au putere imensă“, spune Imre Sekete, directorul general al firmei Mehrom din Oradea, care colectează şi reciclează carton, PET-uri, deşeuri de fier şi alte materiale.
Legea de modificare şi completare a legii serviciului de salubrizare a localităţilor, adoptată de Parlament pe 4 februarie, prevede că „transportul deşeurilor municipale şi deşeurilor similare colectate separat (...) se efectuează numai de către operatori licenţiaţi care au contracte de delegare a gestiunii încheiate cu autorităţile administraţiei publice locale“.
Acest lucru înseamnă că doar firmele care au câştigat licitaţiile (acolo unde acest serviciu nu s-a concesionat prin negociere directă) organizate de primării pentru licenţa de operator de salubritate într-un areal administrativ vor putea încasa veniturile din colectarea şi vânzarea deşeurilor reciclabile către companiile cu staţii de reciclare.
„În mod normal deşeurile reciclabile sunt o marfă. Dacă eu sunt un generator de deşeuri şi vreau să le vând, vând cui îmi dă preţ mai mare. Unde e concurenţa? Este marfa mea, fac ce vreau cu ea“, subliniază Sekete.
De aceeaşi părere este Dumitru Sârboiu, care conduce firma Sota Grup 21 din Piteşti. Firma este o interfaţă între industria care introduce pe piaţă deşeurile reciclabile şi reciclatorii, preluând obligaţia de colectare pentru 500 de companii, din domenii de la producţia de lactate până la siderurgie sau mari retaileri. „De exemplu, marii retaileri vindeau unde voiau ei deşeurile, în general către un reciclator final. Acum salubriştii vor spune: «Ne daţi nouă deşeurile pentru că funcţionaţi pe raza unui consiliu local cu care avem noi contract»“, arată Sârboiu.
El precizează că pentru a atinge ţinta de reciclare a companiilor pentru care preia responsabilitatea este nevoie de mii de colectori mai mari sau mici.
„Se vrea un monopol al salubriştilor pentru tot ce înseamnă deşeuri reciclabile. În toată lumea, salubriştii colectează doar deşeurile menajere de la populaţie, pe când aici cu modificarea îşi vor extinde aria de operaţiuni şi asupra agenţilor economici care au ca activitate comerţul sau producţia“, mai spune Sârboiu.
Cine îşi împarte piaţa „curăţeniei“ în România
Deşi salubrizarea localităţilor este o activitate care primeşte puţină atenţie publică, cel puţin atunci când totul merge bine, piaţa valorează anual peste 300 de milioane de euro, potrivit calculelor ZF pe baza cifrei de afaceri din 2012 a primelor 20 de companii din domeniu. Această sumă reprezintă în general încasările din ridicarea deşeurilor menajere, fără valoare economică ulterioară, sau curăţenia pe străzi.
Cum Bucureştiul este cel mai mare generator de deşeuri din ţară, topul naţional al companiilor de salubrizare este dominat de firmele care lucrează în Capitală, acestea cumulând 57% din rulajul primelor 20 de companii de pe piaţa de colectare a deşeurilor. În acelaşi timp, contractele bănoase câştigate sau încredinţate de primăriile de sector reprezintă pentru operatorii de salubritate principala sursă de business, lucrările în Bucureşti contribuind cu peste jumătate din cifra de afaceri anuală.
Activitatea de salubrizare în Bucureşti este în prezent desfăşurată de cinci firme, prin contracte atribuite de fiecare din consiliile celor şase sectoare, unele fiind semnate chiar în anul 1999. Sectoarele au cheltuit în 2012, împreună, suma de 135 milioane de euro pe salubritate.
Liderul pieţei naţionale este Romprest Service, care lucrează în sectoarele 1 şi 5, cel mai bogat şi, respectiv, cel mai sărac din Bucureşti. Firma este deţinută de un fond britanic de investiţii, însă presa a scris că proprietarul este omul de afaceri Florian Walter.
A doua pe piaţă este Rosal Grup, deţinută de Honorius Prigoană, care are în concesiune activitatea de salubritate în sectorul 3, în baza unui contract încheiat în 1999. Compania lucrează şi în Cluj-Napoca şi Ploieşti.
Urban SA face curăţenie în sectorul 6, tot printr-un contract semnat în 1999, dar şi în Braşov, Călăraşi şi Râmnicu Vâlcea.
Supercom este altă firmă care a câştigat contractul pentru salubrizare în Bucureşti în 1999, teritoriul care i-a revenit la acea vreme fiind sectorul 2. Compania a mai câştigat în 2009 un contract pentru salubrizare în judeţul Dâmboviţa.
În sectorul 4 serviciul de salubritate este încredinţat companiei RER Ecologic Service REBU SA, o asociere între Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi firma germană RER Recuperare Ecologică şi Reciclare.
Deşi toate contractele din Bucureşti au fost atribuite de consiliile locale, legea modificată prevede că „prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti pot fi preluate de către autoritatea deliberativă a municipiului Bucureşti, parţial sau total, competenţele autorităţilor deliberative ale sectoarelor municipiului Bucureşti cu privire la înfiinţarea, organizarea, atribuirea şi derularea activităţilor serviciului de salubrizare, la solicitarea motivată a acestora“. Centralizarea serviciilor de salubrizare este un deziderat mai vechi de-al primarului general Sorin Oprescu, fapt care l-a adus în conflict cu primarii de sector.
Topul celor mai mari companii din salubritate este completat de firma Polaris M Holding, care are în concesiune municipiul Constanţa. Compania este deţinută, parţial, de Eduard Martin, preşedintele Asociaţiei Române de Salubritate. Eduard Martin este însă şi deputat PSD de Constanţa şi vicepreşedinte al Comisiei de Industrii şi Servicii care a lucrat la proiectul de modificare a legii.
Salubriştii: situaţia intră în normal
Deşi jucătorii mai mici se plâng că legea, care mai are nevoie de semnătura preşedintelui Traian Băsescu pentru a fi promulgată, instituie un monopol în favoarea marilor salubrişti, aceştia din urmă spun că, de fapt, este anormal să existe alte entităţi care colectează deşeurile reciclabile produse de agenţii economici dintr-o zonă cu care au contract.
„Atunci când un serviciu se scoate la licitaţie şi este concurs, atunci se manifestă mediul concurenţial. Aceste 2.000 de firme (numărul de firme mici despre care s-a scris că ar fi prejudiciate – n. red.) nu au participat la nicio licitaţie“, spune Ion Ilie Ciuclea, preşedintele Supercom, firma care face curat în sectorul 2.
El subliniază că firmele care colectează direct de la companiile generatoare nu fac decât să încurce piaţa, în condiţiile în care marile firme de salubritate au realizat investiţii uriaşe în infrastructură.
„Poziţia mea este clară: ne-am ocupat de lucrul acesta până acum, s-a văzut că din treaba asta, muncind serios, se pot face nişte bani. Noi avem 2.000 de salariaţi, nu facem nicio diversiune. Este inadmisibil. Este o ramură industrială deja, nu mai este un serviciu pur şi simplu.“
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 25.02.2014
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
