Când preşedintele Vladimir Putin a anunţat mobilizarea a aproximativ 300.000 de soldaţi pentru frontul din Ucraina, mii de bărbaţi cu vârste de înrolare din întreaga Rusie s-au îndreptat către graniţe, preferând exilul în locul unui război în care nu credeau. La câteva zile după anunţul lui Putin, preţurile pentru zborurile către locurile pe care ruşii erau încă liberi să le viziteze crescuseră vertiginos, iar cererea devenise colosală, scrie Bloomberg.
Ilya Flaks, care se mutase la Baku, capitala vecinului Azerbaidjan, la scurt timp după începutul războiului, primea apeluri din ce în ce mai frenetice de la prieteni şi cunoştinţe care încercau să iasă din ţară. De ce nu, gândi el, să închirieze un avion şi să inventeze o poveste despre o întâlnire de afaceri la care pasagerii ar pretinde că participă? Vinerea aceea, a sunat la o companie de aviaţie locală, care i-a pus la dispoziţie un Airbus A319 pe care guvernul azer îl folosise cândva, echipat cu scaune business-class pentru 55 de pasageri, canapele din piele de culoare crem şi măsuţe de cafea din mahon lustruit. El a obţinut în curând o înţelegere, dar proprietarii au cerut peste 100.000 de dolari în avans.
Flaks şi-a petrecut weekend-ul strângând banii: un împrumut de la sora partenerului său de afaceri, o plată în avans de la un contact din Baku cu opt potenţiali pasageri şi, în cea mai mare parte, o sumă din banii proprii obţinută din vânzarea unui Mercedes-AMG. Soţia lui Flaks a fost şocată de această reducere bruscă a finanţelor familiei, dar el nu a fost descurajat. „Nu ne-am gândit deloc la bani”, spune el. „Am vrut să ajutăm.”
De două ori în acel weekend frenetic, proprietarii aeronavei au manifestat o ridigidate severă, invocând preavizul scurt şi plata lentă. De două ori Flaks i-a convins că putea plătit toată înţelegerea. Luni, în jurul orei 9 dimineaţa, la mai puţin de cinci zile după anunţul lui Putin, Flaks a trimis un asociat la birourile companiei de lângă aeroport cu teancuri de bancnote de 100 de dolari îndesate într-un rucsac negru.
În timp ce Flaks strângea banii, a răspândit vestea pe Facebook şi pe serviciul de mesagerie Telegram: Zborul urma să aibă loc, iar oricine dorea să participe la el trebuia să acţioneze rapid. Sigur, 2.500 de dolari per loc nu era deloc un preţ ieftin, dar în zilele de după discursul lui Putin, biletele către Muntenegru şi Turcia au crescut de zece ori, la 5.000 de dolari sau mai mult.
În weekend, zeci de bărbaţi s-au prezentat la o cafenea suburbană din Moscova, unde fosta asistentă a lui Flaks, o tânără însărcinată în opt luni, şi-a adăugat numele pe o foaie de calcul Google care confirmă un loc în avion. Pentru a da un aer de legitimitate transportului său aerian, Flaks i-a instruit pe pasageri să spună că participau la o conferinţă şi că şi-au rezervat biletele cu săptămâni mai devreme, dar nu existau garanţii că pretextul va rezista unui control semnificativ.
Luni după-amiază, avionul – pe care Flaks l-a numit „Ark”, cu referire la celebra misiune de salvare biblică – a decolat pentru zborul de trei ore către Moscova. A aterizat la Vnukovo, un aerodrom pe care Stalin îl construise pentru Armata Roşie cu forţă de muncă din Gulag, fiind apoi dedicat uzului civil după cel de-al Doilea Război Mondial. În timp ce piloţii aşteptau aprobarea planului lor de zbor, aproximativ 50 de bărbaţi şi o mână de femei s-au îndreptat către sala de plecare, derulând controlul la frontieră, unde autorităţile monitorizau îndeaproape călătorii, cu instrucţiuni pentru a împiedica recruţii să fugă. „Toată lumea era foarte nervoasă şi se gândea cum să răspundă la eventuale întrebări”, spune pasagerul Mikhail Kort, fotograf.
Au aşteptat nervoşi în timp ce zborul a întârziat o oră, prezentându-se în linişte în terminal înainte de îmbarcare. Când avionul a decolat în cele din urmă, un bărbat a recitat versuri dintr-o poezie scrisă de Mihail Lermontov despre lăsarea în urmă a „ochilor atotvăzătoari” şi a „urechilor care aud mereu” ai Rusiei. Însoţitorii de bord au servit vin şi farfurii cu pui sau carne de vită, iar apoi, după câteva ore, după miezul nopţii, avionul s-a apropiat de Baku, coborând peste întunecată Marea Caspică, cu promenada oraşului sclipind în depărtare. Când avionul a aterizat, pasagerii au izbucnit într-un val de aplauze. Un specialist în securitate cibernetică împovărat de uşurare, entuziasm şi tristeţe s-a întors către vecinul său şi a spus pur şi simplu: „Da”.
A doua zi, Flaks a făcut totul din nou, salvând zeci de oameni de la un viitor sumbru, alimentat de ambiţiile tiranice ale unui dictator izolat.
