Investitorul american de capital privat J. Christopher Flowers a avertizat că o creştere spectaculoasă a investiţiilor în credite private de către asigurătorii de viaţă creează un risc sistemic pentru investitori, raportează Financial Times.
Flowers, care a încercat să salveze asigurătorul AIG în timpul crizei financiare din 2008, a declarat că investitorii subestimează riscurile care rezultă din avalanşa de bani în împrumuturi de credit private şi din presiunea exercitată de asigurători asupra acestor active în căutarea unor randamente mai mari ale investiţiilor.
„Prea mulţi oameni au apelat la creditul privat, iar acesta are o caracteristică specială, şi anume că o parte din el este finanţat cu active de asigurări de viaţă", a declarat Flowers pentru Financial Times.
Activele gestionate de fondurile de investiţii în credite private au crescut până la un nivel record de 1,5 mld. dolari, cu o creştere anuală mai mult decât dublă, ajungând la 23% între 2020 şi 2022, potrivit JPMorgan. Alimentarea creşterii industriei a fost un impuls din partea grupurilor de capital privat pentru a gestiona active de asigurări.
În ultimul deceniu, o parte dintre cele mai mari grupuri de private equity din lume, precum Blackstone, Apollo, Brookfield, KKR şi Carlyle, au achiziţionat sau au încheiat parteneriate cu asigurători de viaţă ca mijloc de a investi portofolii mai largi de active orientate spre credite. Aceşti asigurători susţinuţi de capital privat au crescut investiţiile în active de credit private, cum ar fi produsele securitizate, datoriile private şi împrumuturile cu ratinguri mai mici.
Moody's a constatat recent că asigurătorii cu capital privat au investit 102 miliarde de dolari în titluri garantate cu active, aproape o treime din totalul investiţiilor în obligaţiuni şi aproximativ triplu faţă de expunerea deţinută de întregul sector al asigurărilor.
Flowers a declarat că este îngrijorat de creşterea generală a activelor de credit private, care sunt gestionate în principal în fonduri de investiţii private şi publice, dar a considerat că o problemă „sistemică" sau o explozie a unei companii ar proveni probabil de la un asigurător care deţine o cantitate prea mare din aceste datorii.
