Denumirea „Bermudele-de-pe-Tamisa" a devenit un meme comun folosit de politicieni pentru a prezenta un nou model ipotetic pentru economia britanică. Din pricina faptului că Regatul Unit este foarte bine conectat la pieţele globale de asigurări - având acces la exemple multiple de operare din întreaga lume - statul ar putea deveni o „versiune anglicizată” a regimului de reglementare prudenţială din Insulele Bermude, care a devenit în ultimele decenii o piaţă de top pentru descărcarea riscurilor. Potrivit Financial Times, dacă proiecţia în cauză s-ar concretiza, Londra s-ar putea transforma într-un lider mondial în domeniul reasigurărilor, aspect care ar putea aduce fluxuri semnificative de capital, alături de un număr masiv de locuri de muncă noi în metropolă, cu o creştere corespunzătoare a veniturilor fiscale pentru Regatul Unit.
Guvernul britanic este în curs de punere în aplicare a aşa-numitei reforme Solvency II a normelor de capital, care va conduce la un nou regim britanic, Solvency UK. Deşi reforma Solvency II a fost bine gândită, efectul net al noilor modificări va fi probabil limitat, într-o manieră profund nesatisfăcătoare. Analiştii şi unii oficiali critică în prezent faptul că reformele reprezintă mai degrabă o „cârpire” decât o schimbare radicală a situaţiilor politico-economice din prezent.
De exemplu, suma netă de capital eliberată de reformele pentru investiţii în active productive din Regatul Unit va fi probabil infimă în comparaţie cu dimensiunea economiei britanice. În plus, regimul Solvency II nu este conceput în funcţie de nevoile şi modul de operare al entităţilor din domeniul reasigurărilor. Reasigurarea este un produs sofisticat disponibil doar pentru alţi asigurători. Sistemul în cauză presupune ca un asigurător să cedeze în mod economic riscul unui reasigurător. Într-adevăr, în unele regimuri de reglementare din întreaga lume, chestiunea reasigurării este supusă unei reglementări limitate - recunoscând că reasigurarea este o tehnică de reducere a riscurilor pentru contrapartidele profesionale, bazată în mare măsură pe ratingul de credit sau pe garanţiile contractuale - astfel încât sistemul se autocontrolează în mare măsură.
Cu toate acestea, reasigurătorii introduşi în cadrul programului Solvency II sunt supuşi aceloraşi reguli complexe şi stricte ca şi un asigurător care subscrie linii personale de retail, cum ar fi asigurările auto sau de locuinţă pentru consumatorii casnici. Acest lucru nu este deloc proporţional sau adecvat. În schimb, regimul din Insulele Bermude (considerat de autorităţile de reglementare ca fiind „echivalent" cu Solvency II) este mai degrabă un cadru economic decât un set de norme prescriptive. Ca regim pentru reasigurători, acesta a funcţionat bine şi a acţionat ca un magnet uriaş pentru afaceri.
Cum ar putea funcţiona un regim „Reinsurance UK"? Există trei opţiuni. Instinctul natural al Regatului Unit în ceea ce priveşte reforma reglementărilor este creşterea progresivă. Dacă statul va folosi Solvency UK ca punct de plecare, există riscul ca proiectul să se împotmolească, deoarece stabilirea aspectelor din regimul existent care trebuie eliminate ar putea fi mult prea complexă şi greu de îndeplinit. Totuşi, acestă dinamică ar fi în conformitate cu practicile moderne.
O a doua abordare ar fi adoptarea Standardului de capital pentru asigurări (ICS) elaborat de Asociaţia Internaţională a Supraveghetorilor de Asigurări, adaptându-l în mod specific pentru domeniul reasigurărilor.
O a treia strategie ar fi aceea de a analiza funcţionarea economică şi juridică a entităţilor implicate în domeniul reasigurărilor şi de a urmări în mod concret punctele pe care le urmăreşte reglementarea. Entităţile implicate în domeniul reasigurărilor au tendinţa de a face tot posibilul pentru a stabili şi a menţine bilanţuri care pun solvabilitatea şi lichiditatea dincolo de orice îndoială, ca o necesitate pentru a atrage afaceri. Atunci când societăţile de asigurare cedează riscul reasigurătorilor, acestea îi examinează atent, fie direct, fie prin monitorizarea îndeaproape a rapoartelor de rating de credit ale acestora.
Combinată cu un regim fiscal special, „Reinsurance UK” ar fi un succes fulminant pentru Londra, având în vedere infrastructura de asigurări din metropolă. Acest lucru ar conduce cu adevărat la un beneficiu net uriaş pentru veniturile fiscale din Regatul Unit, la noi locuri de muncă pe piaţa londoneză şi ar crea un flux de active care să fie gestionate şi investite în şi din Regatul Unit.
