Investitorii din SUA şi Marea Britanie au subscris 82% din împrumutul de un miliard de dolari cu scadenţa pe 30 de ani luat de România marţi de pe piaţa americană, dar bondurile în dolari au captat şi atenţia germanilor, austriecilor şi românilor. Investitorii americani au cumpărat jumătate din bondurile româneşti în dolari, cei din Marea Britanie au subscris 32%, în timp ce un procent de 2% a revenit investitorilor germani şi austrieci, iar românii au cumpărat 1% din bonduri.
În ceea ce priveşte distribuţia pe tipul de investitori, aproape 90% din titlurile emise pe 30 de ani au fost preluate de fonduri, băncile au luat doar 4%, iar un procent de 3% a revenit companiilor de asigurare şi fondurilor de pensii.
A fost pentru prima dată când România a emis pe un asemenea termen de 30 de ani, până acum maturitatea maximă pentru titlurile în dolari fiind de 10 ani.
Finanţele au mai emis marţi pe pieţele financiare internaţionale şi bonduri în dolari pe 10 ani în valoare de un miliard de dolari din care americanii au cumpărat 51%, britanicii 18%, iar investitorii din Asia au subscris 10%, potrivit datelor centralizate de Reuters. Şi din această emisiune fondurile au preluat cea mai mare parte, respectiv 75%.
Oferta a fost suprasubscrisă de aproape şase ori, ceea ce a permis reducerea randamentelor faţă de anunţul iniţial. Astfel, România a împrumutat un miliard de dolari pe 10 de ani cu randament de 5,021% (cupon 4,875%) şi 1 mld. dolari pe 30 de ani cu randament de 6,258% (cupon 6,125%), potrivit informaţiilor transmise de Ministerul Finanţelor.
Analiştii consideră că dobânda de 6,2% plătită de România la obligaţiunile pe 30 de ani este mare, dar este „o primă“ pe care o plătim pentru o asemenea scadenţă mare, un „preţ de intrare“ având în vedere că România nu a mai emis titluri cu o asemenea maturitate, un preţ pe care îl plătim pentru a putea genera o curbă de randament pentru datoria României cu o maturitate mai lungă. Iar această emisiune „deschide uşa“ şi creează premisele pentru reducerea costurilor la emisiunile viitoare, mai spun analiştii.
„Ca şi cost nu este foarte ieftin, trebuie să recunoaştem. Dar, punând în balanţă costul şi riscurile, cu avantajele pe termen mediu şi lung cred că merita efortul. «Pe net» ieşim bine. Avantajele sunt în termeni de sustenabilitate a datoriei publice, maturităţile mai lungi ale emisiunilor îmbunătăţind profilul de maturităţi al datoriei publice. Această emisiune creează premisele pentru reducerea costurilor la emisiunile din viitor“, spune Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank.
O consecinţă a emisiunii de obligaţiuni pe piaţa externă este o posibilă diminuare a ofertei de obligaţiuni în lei emise de Ministerul Finanţelor pe piaţa locală în următoarele luni, ceea ce antrenează scăderea randamentelor.
Prin această emisiune, România trece în categoria economiilor emergente mature, a căror datorie este finanţată pe piaţa liberă pe maturităţi lungi, semn al creşterii încrederii investitorilor în fundamentele şi perspectivele economiei româneşti şi al predictibilităţii politicii economice, apreciază Liviu Voinea, ministrul bugetului.
Atragerea unei sume de 2 miliarde dolari într-o singură operaţiune reprezintă o oportunitate de prefinanţare pe fondul aşteptărilor de creştere a dobânzii de referinţă pe piaţa americană, în viziunea Finanţelor.
De altfel, dobânda de referinţă pentru obligaţiunile la 10 ani emise de Trezoreria SUA a crescut cu 86 puncte de bază faţă de februarie 2013 (la precedenta emisiune a României pe 10 ani), în timp ce prima de risc a României s-a redus cu 36 puncte de bază, pe fondul rezultatelor macroeconomice pozitive.
Conform strategiei de administrare a datoriei publice, România urmăreşte extinderea maturităţii medii a portofoliului, în vederea reducerii riscului de refinanţare şi diversificării bazei de investitori.
De ce a fost făcută emisiunea pe 30 de ani în dolari şi nu în euro sau în lei? Analiştii spun că Finanţele au mers în piaţa unde există cerere pentru titluri cu scadenţe foarte lungi, în Europa fiind dificil de găsit cumpărători pe o astfel de maturitate, în timp ce în România este aproape imposibil.
Ce spun analiştii despre împrumutul în dolari pe 30 de ani
Radu Crăciun, economistul-şef al BCR
În momentul de faţă, dobânzile care se plătesc în universul dolarului american sunt extrem de scăzute şi atunci sunt foarte mulţi investitori americani în căutare disperată de randamente cât de cât decente. O dobândă de 6% pe an pentru ei este o mană cerească pe
30 de ani. Este o dobândă mare, este preţul pe care l-am plătit pentru a ne putea lăuda cu o astfel de emisiune, este preţul pe care l-am plătit pentru a putea genera o curbă de randamente pentru datoria României cu o maturitate mai lungă.
Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank
Ca şi cost nu este foarte ieftin împrumutul pe 30 de ani, să recunoaştem, dar este o primă pe care o plătim pentru o asemenea scadenţă mare, maturitate pe care nu am mai emis până acum titluri - este un preţ de intrare. În plus, cu cât scadenţele sunt mai lungi, şi costurile sunt mai mari. Este un cost pe care trebuie să ni-l asumăm. În plus, emisiunea este în dolari, iar riscul valutar este mai mare. Dar, punând în balanţă costul şi riscurile, cu avantajele pe termen mediu şi lung cred că merita efortul. „Pe net“ ieşim bine. Avantajele sunt în termeni de sustenabilitate a datoriei publice, maturităţile mai lungi ale emisiunilor îmbunătăţind profilul de maturităţi al datoriei publice. Această emisiune deschide „uşa“ şi creează premisele pentru reducerea costurilor la emisiunile din viitor.
Mihai Pătrulescu, senior economist la UniCredit Ţiriac
Emisiunea pe 30 ani facilitează gestionarea datoriei publice, reducând riscul de refinanţare pentru România. De asemenea, emisiunea reflectă angajamentul Ministerului Finanţelor de a avea o prezenţă constantă pe pieţele internaţionale şi de a dezvolta piaţa secundară a titlurilor de stat. Consideram că momentul emisiunii a fost bine ales, permiţând Finanţelor să beneficieze de condiţiile relaxate din pieţele internaţionale. Cererea a fost deosebit de amplă, valoarea subscrisă fiind de şase ori mai mare decât suma adjudecată.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 16.01.2014
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
