Miniştrii francezi trec peste autoritatea superiorilor lor şi îl atacă pe cancelarul german Angela Merkel, ea fiind în ochii lor ultimul apărător al austerităţii europene, noul premier al Italiei s-a grăbit să spună că tăierile bugetare „nu mai sunt suficiente“, iar premierul spaniol a abandonat unilateral ţintele de deficit bugetar şi a exclus noi tăieri.
Europa pare să fie martora unei ofensive antiausteritate fără precedent pornită din Sud şi întemeiată pe costurile sociale prea mari şi pe dovezile că reducerile bugetare nu au efectele scontate. Însă terenul pe care se duce ofensiva a fost nivelat de o promisiune a Băncii Centrale Europene, instituţie la finanţarea căreia Germania contribuie cel mai mult. Cum va reacţiona Berlinul?
După apelul la ordine făcut de premierul francez Jean-Marc Ayrault în urma unui text de o virulenţă rară al Partidului Socialist contra cancelarului Merkel, ministrul consumului Benoit Hamon a declarat că „trebuie terminat cu politicile de austeritate în Europa“, iar Merkel este una dintre puţinele persoane care încă mai cred că austeritatea funcţionează.
„Este timpul să terminăm cu austeritatea în Europa. Doar Merkel, susţinută de câteva ţări din Nord, crede că austeritatea funcţionează“, a afirmat Hamon într-un interviu acordat publicaţiei britanice The Observer. El a explicat că Germania este singura economie care rezistă, şi chiar se opune, demersurilor antiausteritate, scrie La Tribune.
Declaraţiile vin după ce Partidul Socialist l-a adus pe preşedintele François Hollande în conflict cu Merkel printr-un text care-l acuză pe cancelar de „intransigenţă egoistă“ din cauza insistenţei acesteia pe austeritate.
Merkel ar fi „cancelarul austerităţii“ care nu are altceva în minte decât protejarea contribuabililor germani, balanţa comercială a Germaniei şi succesul în alegeri“. Textul „s-a scurs“ în presa franceză înainte a de a fi publicat şi vine în contextul în care popularitatea lui Hollande este la cote minime, iar ţara se confruntă cu un nivel record al şomajului.
După un prim moment de linişte, premierul Ayraut s-a distanţat de această ofensivă. „Prietenia franco-germană“ este indispensabilă pentru a găsi calea spre creştere“, a scris el pe contul său de Twitter.
Hollande scapă din mâini frâiele guvernului
Autoritatea lui Hollande este tot mai mult contestată în guvern. În urmă cu două săptămâni preşedintele le-a cerut miniştrilor să nu mai critice politicile economice ale ţării. El a fost enervat de comentariile ministrului reînnoirii industriale Arnaud Montebourg, care în Le Monde a criticat austeritatea europeană „impusă“ de Germania. În faţa realităţii unei economii slabe şi necom-petitive, Hollande s-a văzut nevoit să-şi încalce promisiunea electorală de a retrage Franţa şi Europa de pe drumul austerităţii. Aceste dezbateri nu fac decât să submineze coeziunea şi loialitatea în echipa guverna-mentală a uneia dintre cele mai mari economii europene.
Franţa nu este singurul focar de revoltă făţişă contra austerităţii. Preşedintele Parlamentului European, social-democratul german Martin Schulz, a avertizat în publicaţia belgiană L’Echo că guvernele europene au mers mult prea departe cu austeritatea. „La nivel naţional ne-am dus mult prea departe cu politicile de austeritate. Argumentul că prin reducerea bugetelor publice se întăreşte încrederea investitorilor este fals. Nicio economie naţională nu se poate redresa fără o relansare susţinută de investiţii strategice“, a explicat el. FMI şi OCDE au cerut, la rândul lor, Europei să nu mai insiste pe austeritate.
ONU spune că austeritatea din Grecia atacă drepturile omului
În Grecia, Parlamentul a adoptat duminică seară o lege care ratifică mai multe măsuri convenite cu instituţiile financiare internaţionale, printre care şi concedierea a 15.000 de bugetari până la sfârşitul anului viitor, potrivit Wall Street Journal. Acestea sunt cea mai recentă doză din austeritatea grecească pe care ONU o califică drept atac la adresa drepturilor omului.
Un studiu al organizaţiei arată că o treime din populaţia Greciei trăieşte cu un venit mai mic de 60% din cel median, indicatorul oficial al pragului sărăciei. Venitul median este un indicator care desparte populaţia în două jumătăţi egale în funcţie de venit. Studiul atrage atenţia că mai mult de un copil din doi se confruntă cu riscul sărăciei. O altă consecinţă a austerităţii constatată de ONU este amplificarea sentimentului de xenofobie.
O ofensivă cu tunuri din lemn
Campania antiausteritate este cât se poate de reală, însă o mare parte din argumentele dezbaterii sunt false, scrie The Wall Street Journal. În spatele campaniei stă prezumţia că răspunsul zonei euro în faţa crizei reflectă o alegere politică a cărei bază intelectuală nu mai stă în picioare, în parte din cauza unor argumente de teorie academică. În ultima vreme dezbaterile antiausteritate au fost animate de criticile aduse unui studiu al economiştilor Kenneth Rogoff şi Carmen Reinhart care sugerează că datoriile guvernamentale mai mari de 90% din PIB sunt o povară pentru creşterea economică. Criticii spun că studiul are la bază calcule greşite.
Însă ceea ce a forţat mâna Europei pentru a urma calea austerităţii nu sunt teoriile academice, ci o ameninţare cât se poate de reală, aceea a presiunii pieţelor. Pentru ţările de la periferia zonei euro care s-au confruntat cu costuri de finanţare mari sau care se bazează pe ajutor financiar extern pentru finanţarea deficitelor bugetare consolidarea nu a reprezentat o alegere, ci o necesitate. În acelaşi timp, economiile de bază din zona euro au înţeles că nicio ţară din uniunea monetară nu poate lua ca pe ceva sigur încrederea pieţelor.
Presiunea pieţelor s-a redus doar datorită promisiunii BCE de a face tot ce-i stă în putere pentru a apăra euro. Instituţia s-a angajat să cumpere obligaţiuni emise de statele care acceptă condiţiile unor programe de bailout. Promisiunea a făcut ca randamentele ţărilor în criză să scadă rapid chiar dacă economiile acestora continuă să se deterioreze.
Austeritatea îmbolnăşvete Europa şi SUA
Austeritatea are un efect devastator asupra sănătăţii europenilor şi nord-americanilor, ducând la creşterea numărului de sinucideri, de cazuri de depresie, de persoane cu boli infecţioase şi la limitarea accesului la medicamente şi îngrijire, potrivit unor cercetători de la Universităţile Oxford şi Stanford.
În timpul şi după „Marea Recesiune”, perioadă caracterizată de austeritate, în Europa şi America de Nord au fost diagnosticate peste 10.000 de sinucideri şi până la un milion de cazuri de depresie legate de probleme care derivă din turbulenţele economice, menţionează studiul, descris de agenţia Thomson Reuters.
În Grecia, decizii precum reducerea bugetelor pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu HIV au coincis cu o creştere de 200%, începând cu 2011, a numărului de contaminări cu acest virus. Tot în Grecia au fost înregistrate primele cazuri de malarie din ultimele decenii din cauza tăierii fondurilor pentru programele de exterminare a ţânţarilor. În SUA, mai mult de cinci milioane de persoane au pierdut accesul la serviciile de sănătate în timpul celei mai recente recesiuni. „În final, ceea ce am demonstrat este că înrăutăţirea sănătăţii nu este o consecinţă inevitabilă a recesiunii economice, ci o alegere politică”, este concluzia studiului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
