Ultimii doi ani de perturbări energetice în Europa, pe fondul crizei provocate de războiul din Ucraina, au creat tensiuni pentru consumatori, furnizori de energie electrică şi investitori din cauza preţurilor, accesibilităţii şi rezilienţei aprovizionării cu energie.
Sub presiunea uriaşă pentru a compensa creşterea preţurilor, statele au făcut intervenţii fiscale masive pe pieţele energetice europene, în valoare de 758 de miliarde euro din septembrie 2021 până în ianuarie 2023.
La rândul său, tranziţia energetică, necesară pentru a atinge obiectivele de reducere a emisiilor, dar şi pentru a avea surse alternative la importurile din Rusia, scoate la iveală mai multe deficienţe ale modului în care sunt stabilite preţurile pe pieţele angro, în care sunt reglementate reţelele şi sunt calculate costurile pentru utilizatorii finali.
”Criza energiei a scos în evidenţă doar câteva dintre provocările cu care se confruntă furnizorii de energie la nivel mondial în perioadele de incertitudine şi tranziţie, provocări care se vor accentua pe măsură ce vor încerca să atingă obiectivele de neutralitate climatică (net zero). În multe state ale lumii, cadrul de reglementare nu este încă bine structurat pentru a permite investiţiile de care este nevoie urgentă pentru tranziţia energetică. De aceea sunt necesare noi reglementări care să vizeze cele mai mari provocări: creşterea cererii de capacitate de transport, finanţarea şi fezabilitatea investiţiilor viitoare, procesul de autorizare, rezilienţa lanţurilor de aprovizionare şi disponibilitatea forţei de muncă”, explică Dinu Bumbăcea, Country Managing Partner PwC România.
La jumătatea lunii martie 2023, Comisia Europeană a propus reformarea pieţei de energie electrică a UE pentru a stimula producţia din surse regenerabile, pentru a proteja consumatorii de viitoarele creşteri de preţuri şi de potenţiala manipulare a pieţei, precum şi pentru a spori competitivitatea industrială.
Cele mai multe ţări din Europa şi-au trasat obiective ambiţioase de reducere a emisiilor de dioxid de carbon la zero, dar majoritatea guvernelor abia acum încep să înţeleagă amploarea proiectelor de investiţii în infrastructura necesară pentru a construi o capacitate suficientă de energie regenerabilă şi ce ar însemna susţinerea financiară în aceste proiecte.
Mai mult, furnizorii de energie electrică realizează acum că trebuie să crească investiţiile în infrastructură şi producţie, precum şi să regândească modul în care furnizează energie, dar şi cum şi când ar trebui să fie consumată cel mai bine de către companii şi populaţie.
”O analiză recentă a PwC, realizată pe baza datelor Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA), arată că producţia de energie regenerabilă ar trebui să crească de opt ori faţă de nivelul din 2021, iar investiţiile anuale în sistemele de distribuţie să se tripleze, pentru a fi atinsă neutralitatea climatică la nivel global până în 2050. Guvernele au un rol esenţial în stabilirea politicilor şi a regimurilor de autorizare, reducerea timpului necesar pentru aprobarea şi dezvoltarea proiectelor şi acordarea de stimulente pentru investiţii. România poate beneficia de investiţii însemnate pentru tranziţia energetică, valoarea co-finanţării din PNRR şi sumele din Fondul pentru Modernizare depăşind 16 de miliarde de euro pentru domenii precum energie regenerabilă, înlocuirea cărbunelui, producţia şi utilizarea hidrogenului verde, energie nucleară, cogenerare de înaltă eficienţă, biocombustibili, modernizarea infrastructurii energetice”, a adăugat Dinu Bumbăcea.
