Cum tocmai am depăşit pragul a 50 de ani de viaţă, probabil că aş putea începe să îmi scriu memoriile. Acum, când mă uit la dezbaterile dintre principalii actori din piaţa farmaceutică, mulţi dintre ei fiindu-mi buni şi vechi prieteni, am un sentiment similar celui pe care îl aveam acum mai bine de 30 de ani când, împreună cu alţi tineri, organizam primele petreceri dansante.
Toţi băieţii stăteau într-o parte a camerei, încercând să pară cât mai „cool” în timp ce fetele, în partea opusă, arătau cât se poate de „cool” fără a face aproape niciun efort. Fiecare era la fel de dornic de a se invita reciproc la dans şi, în acelaşi timp, ţinut în loc de o combinaţie de timiditate, frică de respingere şi de a fi considerat ”uncool” dacă va face primul pas. Acest ritual se prelungea, de obicei, până când cei mai populari îşi făceau curaj şi se invitau unii pe alţii la dans. Văd acum la fiul meu de 15 ani că lucrurile s-au schimbat, motiv pentru care îl invidiez. Zâmbesc însă când văd aceleaşi comportamente în cadrul industriei pe care o cunosc cel mai bine.
Industria se confruntă cu anumite provocări, unele dintre ele istorice, altele mai noi, pe care le cunoaştem cu toţii: taxare, noi medicamente, plăţi, finanţarea sistemului, şi altele. Am un sentiment puternic că, în sfârşit, există un fel de înţelegere comună dar este nevoie de cineva care să facă primul pas şi să înceapă… dansul. Provocările la care mă refer sunt cunoscute de toată lumea: mult amânata listă a noilor medicamente compensate, diferenţierea taxei clawback între produsele generice şi cele inovatoare, finanţarea sistemului pentru anii următori, etc.
Abordarea tradiţională a industriei, fie că vorbim de producători de medicamente generice sau inovatoare, ori de distribuitori şi retaileri a fost una foarte punctuală. Ne ocupăm de fiecare problemă separat, în funcţie de priorităţile fiecărui sector. Nu ar fi nimic în neregulă cu această abordare dacă fiecare acţiune nu ar genera, în majoritatea cazurilor, opoziţie din partea celorlalţi. Rezultatul este că aplicarea soluţiilor este amânată iar pacienţii şi doctorii sunt uitaţi, în ciuda declaraţiilor.
În ultima vreme, însă, se pare că situaţia a evoluat şi am impresia că principalii actori au acceptat ideea că o abordare holistică, în care fiecare face un pas înapoi, este modul cel mai echilibrat şi mai eficient de a face, într-adevăr, un pas esenţial înainte.
Taxa clawback, în ciuda criticilor pe care le-a generat de-a lungul anilor, reprezintă o centură de siguranţă financiară pentru bugetul sănătăţii şi, prin aceasta un instrument decisiv pentru a facilita introducerea de noi medicamente şi înnoirea portofoliilor companiilor.
Însă, conform actualei formule a taxei clawback, sistemul de taxare penalizează produsele generice care au o profitabilitate semnificativ mai mică. Ar fi, de aceea, echitabil să se accepte o scădere a impactului pe care o astfel de taxă o are asupra produselor pentru care nu se mai plăteşte patent şi care sunt afectate de scăderea generală a preţurilor.
Se pare ca toţi jucătorii de pe piaţă – în mod deschis în discuţiile private dar cu jumătate de gură în public – acceptă acum această realitate. Muzica de fundal deja rulează: pacienţii şi medicii ar beneficia de noi medicamente iar bugetul sănătăţii va fi ceva mai bine controlat şi, astfel, se va crea un spaţiu de dezbatere a reformelor structurale în sistem, pe termen lung. Dacă ne uităm la proiectele legislative aflate în dezbatere şi la declaraţiile oficialilor, acum este momentul oportun.
Totuşi, aici apare sindromul adolescenţilor. Muzica cântă, toţi par „cool” prezentând argumente solide în favoarea propriilor interese legitime dar… este nevoie de cineva care să facă primul pas.
Concluzia mea, pe care sunt sigur că mulţi o împărtăşesc deşi doar câţiva au exprimat-o în mod formal şi deschis, este aceea că industria medicamentelor inovatoare va trebui să susţină în mod deschis reducerea taxei clawback pentru produsele generice ca o modalitate corectă de distribuire a taxei asupra întregii industrii. În acelaşi timp, producătorii de generice trebuie să sprijine accesul pacienţilor şi medicilor la medicamente noi, aşa cum se întâmplă în alte state din Europa.
Mecanismul clawback va garanta, posibil după introducerea unui „factor de reducere”, respectarea constrângerilor financiare generate de bugetul de stat şi o modificare a listei medicamentelor compensate astfel încât să fie reduse costurile legate de indicaţiile neaprobate (off-label) sau a celor care, în restul Europei, au fost scoase de pe lista celor compensate, fiind ineficiente.
Astfel, dacă aşa cum eu cred, necesitatea unei abordări holistice pentru a grăbi reformele a fost înţeleasă, atunci îmi iau libertatea de a-i încuraja pe liderii diverselor sectoare din industrie să profite de oportunitate şi să danseze.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
