Cele două companii energetice implicate în operarea sistemului hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier, Hidroelectrica (România) şi EPS (Serbia), au discutat la Bucureşti despre o serie de lucrări derulate la baraj, inclusiv pentru reabilitarea ecluzei HE Djerdap II şi pentru protecţia suplimentară a disipatorului barajului deversor Porţile de Fier I.
Întâlnirea de luni a fost cea de-a 100 şedinţă a Comisiei Mixte Româno-Sârbe pentru Porţile de Fier.
”Suntem încântaţi de felul în care decurg angajamentele pe care ni le asumăm împreună - Hidroelectrica şi EPS, în interes comun. Ne onorează prietenia cu partenerul sârb, bază solidă a dialogului deschis dintre cele două companii. Vorbim de un parteneriat care a depăşit pragul de 50 de ani, o asociere care se sprijină pe onoare, respect reciproc, responsabilitate şi muncă. În plus, proiectul Porţile de Fier reprezintă un exemplu elocvent de coordonare între ţări prietene pentru gestionarea eficientă a resurselor. Doresc să profit de această ocazie pentru a saluta în cei mai elogioşi termeni colaborarea dintre România şi Serbia, colaborare care asigură exploatarea sustenabilă a sistemului hidro-energetic şi de navigaţie de pe Dunăre, contribuind astfel la dezvoltarea economică şi la securitatea energetică a regiunii”, a declarat Bogdan Badea, preşedintele directoratului Hidroelectrica.
Construcţia Sistemului Porţile de Fier I a început la data de 7 septembrie 1964, odată cu inaugurarea oficială a şantierului. Primul obiectiv pus în funcţiune pe partea română a fost ecluza, la data de 14 august 1969. Agregatele din centrală au fost puse în funcţiune primul în data de 14 august 1970, iar ultimul în decembrie 1971. Inaugurarea oficială a obiectivului s-a facut la data de 16 mai 1972.
Prin dimensiunile şi puterea lor instalată, agregatele din centrale au fost cele mai mari de acest tip din lume.
Construcţia Sistemul Porţile de Fier II a început în anul 1977 odată cu semnarea Acordului între Guvernele României şi fostei Iugoslavii. Obiectivul este compus dintr-o centrală de bază cu 16 agregate de tip bulb (câte 8 pentru fiecare parte puse în funcţiune în perioada 1984 – 1986), două centrale suplimentare (funcţionale din 1994, cea românească, respectiv din 2000, cea sârbească), trei ecluze (două pe partea română şi una pe partea sârbă) şi două baraje deversoare (cel românesc pe braţul Gogoşu, cel sârbesc în frontul principal de barare).
