„La vârsta de 22 de ani, eram student la facultatea de drept în Leiden, Olanda. Vorbim de acum 40 de ani, destul de mult timp în urmă. Eram preocupat mai mult de canotaj decât de studiile mele. Ştiu exact care era visul meu atunci. Voiam să ajung la Jocurile Olimpice şi am ajuns în1984, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles.
În schimb, aveam doar o idee vagă despre ce voi face după ce termin cu sportul şi cu studiile. Tatăl meu era preşedinte la o bancă regională, la fel cum fuseseră şi bunicul meu şi străbunicul meu, dar să fac o carieră în banking cu siguranţă nu era un vis pentru mine. Oricum, la 22 de ani, indiferent ce îţi doreşti, porneşti de la nişte idei destul de vagi, pentru că nu ai cum să ştii exact despre ce este vorba. Pot să spun însă cu certitudine că nu mi-a trecut niciodată prin cap că o să ajung să conduc una din cele mai importante bănci din... România. Cu siguranţă asta este ceva la care nu m-aş fi putut gândi vreodată la vârsta de 22 de ani şi nu e vorba aici doar de distanţa care desparte Olanda de România!“
