Într-o seară târziu, când orologiul bătuse deja miezul nopţii, iar mintea mea făcea liste de branduri româneşti mai cunoscute sau mai puţin cunoscute, m-am lăsat pradă unui exerciţiu de imaginaţie.
Am vrut să văd care este primul brand sau prima asociere pe care creierul meu o face când vine vorba de diferite ţări din lume.
Pe scurt, rezultatele au arătat cam aşa:
SUA - Coca-Cola
Franţa - vin (nu, din păcate nu Louis Vuitton, care a venit mult mai târziu pe listă)
Germania - Mercedes
Japonia - gheişe
Africa de Sud - Nelson Mandela
Italia - pizza
Argentina - tango
China - Tik Tok
Coreea de Sud - Samsung
România - Bitdefender (cu câteva ore mai devreme mă uitasem la cursa de Formula 1).
De ce am făcut acest exerciţiu pur subiectiv? Am vrut să mă „pun în papucii“ unui străin şi să înţeleg ce „vede“ sau de ce vede ce vede atunci când zice România.
Ştiam deja că brandul „România“ îi duce pe mulţi străini cu gândul la Dracula. Pe buzele altora apar nume precum Hagi şi Simona Halep. Dacia este şi el menţionat uneori, deşi mai rar, fiind una dintre cele două mărci româneşti de produs cu adevărat internaţionale, alături de Bitdefender. Ele sunt astfel un port-stindard pentru alte nume care, la rândul lor, au intrat în această cursă pentru a cuceri lumea.
Totuşi, momentan, nu există niciun brand autohton suficient de puternic pentru a pune România pe buzele consumatorilor de pe tot globul, pentru că, în realitate, există încă oameni care nu ştiu unde să poziţioneze piaţa locală pe hartă. E greu să ai un brand fanion, cu adevărat atotcunoscut. Dar nu imposibil, iar asta am văzut gândindu-mă eu la un element reprezentativ pentru fiecare ţară.
Prea puţină lume nu a auzit astăzi de Coca-Cola. Iar gastronomia franţuzească, în frunte cu licorile lui Bacchus, nu mai are nevoie de nicio prezentare, la fel cum atunci când zici Italia zici pizza.
Toate aceste exemple arată că e posibil ca, în câţiva ani, şi România să fie patria apelor minerale, aşa cum o numesc unii actori din industria de profil. Sau e posibil ca o marcă să reuşească să pună România pe harta lumii.
Deşi pare doar un deziderat, progresul e vizibil.
Suplimentul ZF Branduri româneşti (devenit anul acesta anuar) este unul dintre produsele cele mai longevive ale Ziarului Financiar, fiind lansat pentru prima dată acum mai bine de un deceniu, după criza financiară anterioară.
În momentul în care acest proiect a fost iniţiat, ideea de brand românesc nu avea valenţe pozitive - pe care le-a căpătat în ultima perioadă - nici măcar în ochii consumatorilor autohtoni.
Astfel, pe parcursul a 12 ani, Ziarul Financiar a fost martor al dezvoltării acestui segment de economie numit generic mărci autohtone. Speranţa e ca această călătorie să nu se oprească aici. Şi prin călătorie mă refer atât la cea a mărcilor autohtone către întreaga lume, cât şi cea a anuarului ZF către cititorii săi.
Până atunci, vă invit să citiţi poveştile actuale şi să parcurgem împreună istoria a ceea ce înseamnă brandurile româneşti.
