Modelul polonez: Ce poate învăţa România de la cea mai puternică economie din regiune în ceea ce priveşte dezvoltarea afacerilor autohtone dincolo de graniţele ţării? În total, în România sunt aproape 1.400 de firme poloneze, de trei ori mai multe decât cele locale în această ţară

Polonia, cea mai puternică econo­mie din regiunea Europei Cent­rale şi de Est, a reuşit în trei decenii de capitalism să construiască o serie de afaceri în modă, industria alimentară, servicii şi alte varii domenii, care s-au extins şi chiar s-au impus dincolo de graniţele ţării-mamă.

CCC (încălţăminte), Sinsay (îmbră­că­minte), Inglot (cosmetice) şi 4F (echi­pamente sportive) sunt doar câteva dintre brandurile poloneze care au o poziţie puternică în România, dar şi în alte ţări din regiune. Lor li se adaugă însă şi alte nume, precum Alior Bank (bancar), Tymbark (sucuri) şi Cersanit (materiale de construcţii).

Spre comparaţie, cele mai multe companii autohtone au preferat să îşi concentreze atenţia pe România, motiv pentru care astăzi numărul de branduri româneşti cu notorietate internaţională e foarte mic.

„Deocamdată, dorinţa de a dezvolta noi pieţe este mică, consumul intern acoperă cea mai mare parte din producţie. Însă, este posibil ca interesul pentru pieţele externe să crească semnificativ în următorii ani. Atunci, principalul obstacol va fi lipsa unei viziuni strategice la nivel de ţară. Fără un brand puternic care să susţină vinurile româneşti peste hotare, fiecare producător este pe cont propriu, trebuie să depună eforturi uriaşe şi nu întotdeauna cu rezultate“, spunea anterior Alin Lăzărescu, general manager al Viei Viticola, un producător important ce deţine vie şi în zona Dobrogei şi în Dealu Mare. Afirmaţiile sale sunt relevante nu doar în domeniul vinului, ci şi în altele. Jucătorii locali au preferat încă de la începutul anilor ’90 să cucerească piaţa locală. „Străinătatea“ e, pentru mulţi, un vis pentru viitor sau un etern bullet pe „to do list“.

Spre comparaţie, companiile poloneze au mizat în număr mare pe dezvoltare internaţională, şi asta se vede. De exemplu, Polonia are peste zece branduri de modă - îmbrăcăminte şi încălţăminte – care s-au extins în România în ultimul deceniu, acestea toate ajungând să adune împreună peste 700 de magazine pe plan local, conform estimărilor ZF. Astfel, Polonia este, alături de statele occidentale Germania, Spania, Italia şi Marea Britanie, una dintre ţările care au dat modei româneşti cele mai multe mărci de îmbrăcăminte, încălţăminte şi echipa­mente sportive.

Şi moda e doar un exemplu. În total, în România sunt aproape 1.400 de firme poloneze, de trei ori mai multe decât cele locale în această ţară.

„Conform statisticii Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, la 31 decembrie 2021 în România erau înregistrate 1.359 de companii poloneze, cu un capital direct investit de 310,9 milioane de euro. Polonia se situează pe locul 19 în rândul investito­rilor străini (...)“, conform datelor publi­cate de Ministerul de Afaceri Externe.

De ce vin companiile poloneze în România? Forţa de muncă calificată, poziţia geografică, apropierea geografică faţă de Polonia şi atitudinea pozitivă faţă de polonezi sunt câteva motive, spun oficialii Ambasadei Poloniei la Bucureşti.

La polul opus, în Polonia sunt active aproape 500 de firme româneşti, cele mai multe cu activitate în sectorul de transport, lucrări de construcţii şi comerţ cu ridicata nespecificat, adaugă oficialii ambasadei. E vorba astfel de afaceri care nu au neapărat branduri de consum, cu care oamenii intră în contact direct.

Este evident astfel un model diferit de dezvoltare al mediului de business local faţă de cel polonez. Multe branduri din această ţară au început să se extindă întâi în regiune şi apoi au continuat expansiunea către Occident.

Spre exemplu, compania Inglot activă în piaţa de cosmetice a fost fondată în ’84-’85 de fratele lui Zbigniew Inglot, la bază chimist. Acesta a decedat acum câţiva ani, iar acum businessul este condus de cei doi fraţi ai săi. Grupul Inglot are astăzi câteva sute de puncte de vânzare - magazine proprii sau ale partenerilor - în peste 90 de ţări din lume. De asemenea, în online compania e prezentă în 80 de ţări.

Până în 2006, atenţia grupului a fost pe piaţa-mamă, unde primul magazin a fost deschis în 2001, după ce anterior compania mergea pe modelul de distribuţie şi retaileri parteneri. În urmă cu 15 ani a fost deschis primul magazin în afara ţării, în Canada, în franciză. Iar restul e istorie.

Ce poate învăţa o companie româ­nească din această poveste? Că e posibil ca o afacere antreprenorială să devină multinaţională, dar pentru asta e nevoie de paşi hotărâţi peste graniţă.