♦ Monica Movileanu, PwC România: Cred că cel mai intens critic al rapoartelor de sustenabilitate este societatea. Dacă pe zona financiară prezinţi nişte date care nu sunt neapărat înţelese de public, pe partea de sustenabilitate este vorba de brand. ♦ Zsuzsa Bereschi, Horváth: Aşteptarea clienţilor este mai importantă şi mai strictă decât zona de reglementare, managerii încep să investească până la urmă într-o strategie şi în măsuri pentru ESG în favoarea pieţei şi a clienţilor ♦ Roxana Ionescu, NNDKP: Aveţi grijă ce puneţi pe hârtie, pentru că pentru toate aceste informaţii veţi fi responsabili.
De la 1 ianuarie 2024, companiile vor fi nevoite să aibă rapoarte de sustenabilitate, la fel ca un raport financiar, însă pentru primul tip de rapoarte, costul unei greşeli se va vedea direct în reputaţia companiei. Cu o societate tot mai atentă la ceea ce înseamnă practicile de sustenabilitate, companiile sunt nevoite să acţioneze în această direcţie, însă au nevoie de planuri concrete, clare, pe care să le respecte, au spus participanţii din cadrul conferinţei ESG Summit: Cum dezvoltăm businessuri sustenabile? realizată de Ziarul Financiar în parteneriat cu Philip Morris România, ING, BCR, Vodafone, Carrefour, Mazars, One United Properties, Teleferic Prahova, NNDKP, Aqua Carpatica, Domeniile Sâmbureşti, Signify şi PWC.
Clienţii sunt tot mai atenţi la ce politici de sustenabilitate adoptă companiile, iar până la o legislaţie clară asupra ESG, companiile ar trebui să îşi facă propriile strategii de sustenabilitate pentru a rămâne relevanţi pentru proprii clienţi.
„Aşteptarea clienţilor este mai importantă şi mai strictă decât zona de reglementare, managerii încep să investească până la urmă într-o strategie şi în măsuri pentru ESG în favoarea pieţei şi a clienţilor”, spune Zsuzsa Bereschi, Senior Project Manager, Energy & Utilities, Horváth.
Un raport financiar nu este înţeles de un public larg, însă sustenabilitatea este un factor care influenţează puternic decizia de cumpărare a clienţilor, iar existenţa unei strategii de sustenabilitate poate fi chiar un diferenţiator în piaţă.
„Cred că cel mai intens critic al rapoartelor de sustenabilitate este societatea. Dacă pe zona financiară prezinţi nişte date care nu sunt neapărat înţelese de public, pe partea de sustenabilitate este vorba de brand, dacă tu aduci un element de green washing, taxarea este credibilitatea ta, nu mai eşti credibil în faţa consumatorului”, spune Monica Movileanu, Partener şi Lider ESG, PwC România.
Strategiile de sustenabilitate nu trebuie să fie însă doar pe hârtie, ci să se vadă în acţiuni clare ale companiilor, altfel clienţii vor fi primii care vor taxa diferenţa între ceea ce comunică şi cum acţionează de fapt companiile.
„Aveţi grijă ce puneţi pe hârtie, pentru că pentru toate aceste informaţii veţi fi responsabili”, spune Roxana Ionescu, partener, NNDKP, subliniind ideea de transparenţă pe care companiile trebuie să o aibă în crearea şi implementarea strategiilor de sustenabilitate.
Mai mult, generaţia Z pune tot mai mult preţ pe ceea ce înseamnă sustenabilitate, spre deosebire de alte generaţii, spune Pavel Stan, Director of Innovation and Business Development, Simtel Team. Pe lângă clienţi, şi angajaţii sunt mai atenţi la politicile de sustenabilitate ale unei companii şi iau decizii de angajare în funcţie de acest criteriu.
Totodată, băncile şi investitorii aleg să finanţeze tot mai mult companiile cu o strategie clară de sustenabilitate. Cu toate că băncile sunt pregătite pentru finanţarea proiectelor sustenabile, dorind să îşi crească procentul creditelor verzi în totalul portofoliului în următorii ani, nu toate proiectele vor fi eligibile de finanţare, ci doar cele care vor avea o logică de business în spate.
Cu toate acestea, atenţia companiilor cade în această perioadă pe profitabilitate şi care va fi impactul implementării strategiilor de business asupra profitabilităţii, însă, pe termen lung, astfel de politici vor avea un impact pozitiv semnificativ.
„Vedem companii interesate cum să includă sustenabilitatea în modelul lor de business la nivelul de oportunitate, vedem companii pentru care devine mai eficient să folosesc resurse reciclabile ca input în metodele lor de producţie şi care la finalul zilei vin cu profitabilitate crescută. Sustenabilitate, pe un termen mediu, nu înseamnă pierderea profitabilităţii, înseamnă în fapt câştigarea în eficienţă şi în oportunităţi de business”, explică Ioana Voinescu, Şef Departament Sustenabilitate, BCR.
Există însă companii care deja au exerciţiul raporturilor de sustenabilitate, în special cele listate la Bursa de Valori Bucureşti, cât şi multinaţionalele, problema cea mai mare apare în cazul IMM-urilor, care fie nu ştiu de unde să pornească în crearea unei strategii de sustenabilitate, fie nu ştiu cum să implementeze astfel de politici. Aici, companiile mari, băncile şi statul joacă un rol important astfel încât să contribuie la educarea micilor businessuri.
„Începi prin a şti ce consumuri ai, acesta este primul pas şi cel mai important, ce consumi şi care sunt consumurile, pornim de la apă, energie, sunt mai multe”, spune Adina Feclist, Sustainability Leader, Schneider Electric România, companie care are o experienţă de 15 ani în implementarea politicilor de sustenabilitate.
Surse de finanţare există, însă companiile trebuie să ştie ce este important pentru ele şi părţile implicate, alegând, pentru început, câteva criterii de sustenabilitate pentru a putea implementa o strategie clară.
Roxana Ionescu, partener, NNDKP
♦ Cadrul de reglementare este o ţintă în mişcare, este stufos şi e pe cale să devină şi mai stufos, şi mai strict, dar e important să se acopere toate elementele – partea de social şi de guvernanţă. Ceea ce trebuie să închidă cercul este partea de transparenţă.
♦ Există cerinţe de raportare şi acolo unde nu există încă cerinţe legale, s-ar putea să doriţi să faceţi lucrul acesta pentru că este un trend sau pentru că vedeţi beneficiul real în a asigura comunicarea în acest domeniu. Însă, aveţi grijă ce puneţi pe hârtie, pentru că pentru toate aceste informaţii veţi fi responsabili.
♦ Trebuie să prioritizăm toate criteriile ESG, dar în special elementul de social.
Remus Dănila, head of business development and investor relations, Bursa de Valori Bucureşti
♦ Atunci când vorbim despre ratinguri este important de menţionat că unii furnizori dau ratinguri pe formatul credit ratingurilor, în timp ce alţii dau scoruri de la 0 la 100 sau calculează riscul ESG.
♦ Există investitori care consideră că reducerea emsiilor de carbon reprezintă elementul critic, în timp ce alţi investitori se uită foarte atent la guvernanţa corporativă. Aceste abordări diferite creează o nebuloasă pentru mulţi emitenţi. Reglementarea este necesară pentru a aduce claritate.
♦ Pentru anul trecut am avut rapoarte pregătite pentru 45 de companii. Ratingurile se îmbunătăţesc de la un an la altul, iar gradul de transparenţă este din ce în ce mai bun.
Alexandra Maier, sustainability manager, ING Bank
♦ Sunt trei lucruri pe care trebuie să le ştim şi de care trebuie să ne ocupăm dacă vrem să vorbim cu adevărat de oraşe şi de comunităţi sustenabile: primul lucru ar fi să nu mai ignorăm problema şi să nu ne mai simţim ca şi când nu am fi parte din problemă. În final toţi vrem un oraş bun de trait. În al doilea rând trebuie să ne bazăm pe specialiştii potriviţi, şi nu în ultimul rând să înţelegem că niciunul dintre noi nu are cum să acţioneze de unul singur într-o problemă de mediu.
♦ Un rol foarte mare al băncilor vine din finanţările pe care le acordă companiilor. În paralel, instituţiile bancare au şi rol de angajator. În plus, comunităţile se construiesc şi alături de parteneri din societatea civilă.
Agatha Peptea, director pentru strategie şi performanţa afacerii, E.ON România
♦ Încă din 2018 discutăm despre angajamente legate de sustenabilitate. Avem raport de sustenabilitate în România din 2019, iar din 2021 strategia noastră s-a făcut pe trei piloni – creştere, sustenabilitate şi digitalizare.
♦ De când este prezent grupul E.ON în România, am investit 2,5 mld. euro şi ne-am propus să mai investim 2,1 mld. euro până în 2030.
♦ Provocările cele mai mari sunt finanţarea, forţa de muncă şi cadrul de reglementare.
♦ Direcţia noastră de dezvoltare este legată de investiţiile în reţele, pentru că ele sunt coloana vertebrală a tot ceea ce înseamnă verde, dar şi de a oferi produse pentru clienţi care să îi ajute să fie mai verzi. Ne-am propus ca la nivel de grup să avem, până în 2030, o reducere a emisiilor de carbon cu 70%.
Ioana Voinescu, şef departament sustenabilitate, BCR
♦ Investitorii vor să vadă impactul proiectelor, un impact măsurabil, care să fie comparat în piaţă, aşa şi decid în ce proiecte să investească.
♦ Băncile trebuie să îşi definească acest cadru de finanţare, cum identifică proiectele, cum le monitorizează, cum le raportează şi cum apoi vin către investitori cu o raportare transparentă.
♦ Noi spunem că trebuie să dăm timp societăţii româneşti să se adapteze la cerinţele de sustenabilitate, care în mare parte suferă de o lipsă de claritate, suferă de reglementări. Nu spunem nu unui proiect care nu are încă în vedere obiective clare de sustenabilitate, lucrăm cu clienţii noştri din zonele de industrii cu emisii mari astfel încât să gândească aceste strategii de decarbonare.
Marius Cimpoeşu, managing director, Morningstar România
♦ Ne uităm la aproape 15.000 de companii globale, dintre care destul de puţine sunt locale. În momentul de faţă, ratingurile pe care le avem în România au fost în mare parte cele pe care Bursa de Valori Bucureşti le-a cerut pentru actorii de la Bursă.
♦ Ratingul în sine este la intersecţia a doi vectori de informaţie - discursul public al companiei despre ceea ce face şi ceea ce spune publicul despre ceea ce face respectiva companie.
♦ Ratingul nostru este gradat pe cinci niveluri, e un rating de risc şi trebuie văzut ca fiind o componentă dintr-un framework de risc pe care orice business serios îl are.
♦ Pe termen foarte scurt, călătoria spre sustenabilitate costă. Este un plan pe termen lung. Însă, costul de a nu face nimic acum va fi foarte mare pentru cei care nu acţionează.
Mirel Jarnea, business development mangager SEE, Utility Region EMEA, LONGi Solar
♦ România este un pic în spate din punct de vedere legislativ. Impunerile pe care punem prin caietele de sarcini nu sunt suficiente. Franţa, de exemplu, solicită un certificat care este special pentru partea de sustenabilitate.
♦ Lipsa cadrului legislativ ne afectează pe toţi. Companiile mari sunt cele care dau trendul. Orice companie mare care vine să investească în ţară, inclusiv un fond de investiţii, poate să solicite ca prin ceea ce face să urmărească politica de grup şi să fie parte a unei componente de sustenabilitate. Dar, din punctul meu de vedere, dacă nu vine legiuitorul să impună aceste lucruri, ele se vor realiza, însă într-un ritm extrem de lent şi nişat.
Alina Ştefan, business adviser, e-Mobility Rentals
♦ Pentru ca noi să putem beneficia de soluţii de maşini electrice trebuie să avem un apetit, să fim curioşi şi să fim expuşi la informaţie. Este nevoie de o componentă de educaţie, iar tinerii pot fi un driver extraordinar al informaţiei.
♦ Oferim soluţii la cheie companiilor care vor să schimbe flotele clasice de maşini cu maşini electrice, astfel încât să aibă nu numai maşinile, ci şi suportul de încărcare a bateriilor.
♦ Industriile pe care le servisăm sunt cele de delivery şi curierat.
♦ Lumea în care am trăit până acum este aproape de a-şi găsi sfârşitul şi va veni o altă lume şi o altă tipologie de cetăţean care va avea în baza de valori aceste cerinţe. Timpul este scurt până găsim şi aplicăm soluţii.
Laura Negrişoiu, sustainability director, Mazars România
♦ Există mai multe riscuri şi anume riscurile fizice, făcând referire la cum poate creşte probabilităţiile fenomenelor climatice nefavorabile, inuntaţii, secetă, şi cum le impactează acestea activitatea companiilor. Mai există riscul de reglementări privind sustenabilitatea, cadrul de reglementare privind sustenabilitatea în UE creşte pe zi ce trece, fiecare companie trebuie să înţeleagă cum este impactat.
♦ Riscul de reputaţie vine din presiunile pe care fiecare din grupurile de părţi interesate le-ar putea exercita asupra companiei, aceste presiuni pot fi gestionate prin înţelegerea aşteptărilor acestor grupuri şi astfel vom putea evita boicoturi şi litigii.
Mihai Precup, secretar de stat în Ministerul Finanţelor
♦ În 2022, la nivelul Ministerului Finanţelor, împreună cu Fondul Român de Contragarantare, a fost lansat un program de susţinere a companiilor care vor să investească în digitalizare şi inovare. Am alocat 750 de milioane de lei pentru aproape 1.300 de companii care vor să-şi dezvolte businessul în domeniul IT&C. Este o oportunitate foarte mare. Pentru a avea o economie sustenabilă este important să existe investiţii în digitalizare.
♦ Există un grup interministerial în MFP care identifică proiectele investiţionale. Urmează ca instituţia să înceapă să emită obligaţiuni verzi, şi să înceapă să se finanţeze pe piaţa de capital. Mă aştept ca aceste costuri să fie în linie cu modul în care se finanţează statul astăzi, dar marele avantaj este că vom avea oportunitatea să diversificăm baza de investitori care vin să subscrie obligaţiuni verzi în comparaţie cu obligaţiunile tradiţionale emise de MFP.
