♦ Plata trebuie făcută pe criterii de performanţă: acum chiar dacă ai o adresabilitate de 40% pe secţie sau de 110% ai acelaşi salariu ca medic la stat.
O mai bună organizare a sistemului de sănătate, plata medicilor de la stat pe criterii de performanţă şi alocarea fondurilor după nevoile reale ale pacienţilor ar putea asigura un acces mai bun la serviciile medicale. Acestea au fost câteva din concluziile reprezentanţilor de la conferinţa ZF BT Health - Sănătatea în prim- plan, organizată de Ziarul Financiar şi Banca Transilvania la Timişoara.
Este a patra ediţie a conferinţei care adună cei mai importanţi reprezentanţi ai zonei private, dar şi publice din sectorul medical din marile centre universitare. Evenimente similar au fost şi la Cluj-Napoca, Bucureşti şi Iaşi.
„Acum chiar dacă ai o adresabilitate de 40% pe secţie sau de 110% ai ca medic acelaşi salariu la stat. Trebuie să poţi reorienta personalul din secţiile de unde are 110% acoperire să nu se epuizeze, dar în România nu ai instrumentele necesare să faci ordine în sistemul public“, a spus medicul Dana Stoian, proprietarul centrului Dr. D din Timişoara. Ea a mai subliniat că la privat nu îţi poţi permite să ai regulile personalului de la stat şi în privat încasezi în funcţie de cât de mult munceşti. Pentru o clinică aflată în contract cu Casa plata se face în funcţie de cât facturezi.
„Oricât s-ar creşte fondurile în sistemul de sănătate dacă problema bunului simţ nu se pune când vine vorba de bani atunci banii nu vor ajunge niciodată. Sunt analize de sânge care se repetă pe banii statului pentru că nu avem acces la o bază de date cu pacienţii. Pentru că dacă aş vedea analizele pacientului de acum o lună poate nu aş mai repeta acele analize. «Picătura» pierdută zi de zi trebuie luată în considerare, dacă nu pui frână la ce se pierde atunci este vorba de superficialitate şi banii nu o să ajungă nicicând“, a spus ea.
Pe de altă parte, Dorel Săndescu, director Spitalul Judeţean Ţimis şi preşedintele Societăţii Române de Anestezie şi Terapie Intensivă, spune că este un sistem greşit din start. Trebuie să fie susţinute spitalele de bază ale României, cele care sunt arca lui Noe a sistemului, şi mai ales că s-a văzut importanţa spitalelor mari în pandemie.
„Piramida este inversată la finanţare. Spitalele mici nu au datorii, plătesc sporurile la timp, la maximum. Un medic de la ATI dintr-un spital mic primeşte mai mult decât unul de la Floreasca, de exemplu. Parcă toate geniile administrative s-au adunat în spitalele mici, iar la spitalele mari se adună toate problemele. Cum este cazul de la Urziceni, unde primarul a zis ca spitalul este OK, nu are datorii“. El a mai spus că deşi au crescut luna trecută raportările, nu a primit spitalul fonduri de la CNAS din cauza situaţiei de acolo (cu referire la protestul angajaţilor care s-a încheiat - n.red.). „Nu avem bani pentru salarii acum, de exemplu. Nu ni se dau bani. Scoatem bani de peste tot de unde putem ca să putem plăti salariile, să dăm măcar celor cu o situaţie financiară dificilă, un procent mai mic la medici“.
Ovidiu Pătruţ, director executiv Clinicile Medici’s, a subliniat că niciodată în dezvoltare, în decursul unei investiţii, costurile cu finanţarea nu au fost o povară sau o problemă atât de mare şi că cele mai mari costuri în activitatea unui business medical sunt cele legate de salariile personalului medical.
„Şi aici mă refer nu atât la salariile medicilor, pentru că medicii sunt plătiţi în funcţie de performanţă, cât la salariile personalului mediu, care nu pot ţine pasul cu salariile pe care le oferă sistemul de stat. Plătim două treimi din ce plăteşte statul, ne pleacă oamenii ca să meargă la stat. Angajaţii noştri îşi câştigă salariile, la stat le sunt plătite salariile. Toţi angajaţii care au plecat din sistemul privat nu au plecat pentru că statul le dădea mai mulţi bani ci pentru că nu le cerea nimic în schimb“, a spus el.
Şi medicul Şerban Negru, proprietar Oncohelp, a precizat că este nevoie de schimbare, chiar şi de o decizie nepopulară.
„În 2025 se pot lua nişte decizii. Ca şef al sistemului de sănătate trebuie să iei o decizie politică, toţi medicii să aibă un salariu fix plus bonusuri în funcţie de performanţă“.
Pe de altă parte, Ciprian Duţă, fondator Medvarix, a subliniat că este nevoie de găsirea unui echilibru între venituri şi cheltuieli. „Ne plângem în sistemul public că nu sunt bani. Dar nici nu ştim să facem echilibru în cheltuieli. Un manager are mâinile legate. Schimbările legislative care ar face acest sistem să functioneze sunt foarte mari. 80% din activitatea oricărei sectii se bazează pe munca a 2-3 oameni. Iar restul se complac, indiferent dacă au sau nu pacienti, dacă îşi fac sau nu treaba. Niciodată un privat nu poate fi neprofitabil. Angajările sunt în functie de profitabilitate“, a concluzionat el.
Tiberiu Moisă, director general adjunct, Banca Transilvania
► În anii ‘90, stomatologia românească s-a privatizat aproape integral. Este un sistem privat care funcţionează foarte bine. Restul disciplinelor s-au privatizat treptat, pe o manieră antreprenorială, bazată pe oportunităti. Nu a existat o discutie între public şi privat. Azi avem o medicină privată care funcţionează în paralel cu sistemul public, nu în sinergie. Vrem să vedem unde sunt deficite majore şi cum putem să sustinem rezolvarea lor, astfel încât cele două servicii să se dezvolte în complementaritate.
► Băncile folosesc orice fel de garanţie dacă ştiu că acel bun se tranzacţionează. Când e vorba de echipamente medicale foarte specializate, folosite de un număr mic de oameni, nu primează garanţia, ci medicul cu care stăm de vorbă. E important să continuăm dezvoltatea în zona privată. Statul va gestiona în continuare lipsurile. Privatul trebuie să asigure o gestionare mai eficientă a resurselor.
Conf. Univ. Dr. Şerban Negru, proprietar, Oncohelp
► Este nevoie de schimbare în domeniul medical. În 2025 se pot lua nişte decizii politice nepopulare. Trebuie redus pachetul de asigurări. Sunt prea puţini contribuitori şi prea multe cheltuieli. E nevoie de asigurări private separate. Toti medicii din sistemul public să aibă un salariu fix, plus bonusuri în funcţie de performantă.
► Mai este o problemă legată de concurenţa cu sistemul public, atunci când constaţi că pentru aceleaşi servicii oferite, iei ca spital sau clinică privată jumătate din banii pe care spitalele de stat îi iau. Spitalele de stat iau banii pe sporuri de salarii, noi trebuie să tratăm de două ori mai multi pacienţi ca să avem bani.
Prof. Univ. Dr. Emanuel Adrian Bratu, fondator, clinica Dental Experts
► Facultăţile locale produc anual de 10 ori mai mulţi stomatologi decât în 1989. Universităţile sunt organizate pe criterii rămase în urmă. Sunt oameni care nu au făcut o anestezie, dar sunt medici. O extracţie în timpul facultăţii e o excepţie.
► Un tratament de reconstrucţie poate ajunge la 20.000 euro. Sunt oameni în vârstă, cu un singur dinte în gură, care nu au acces la niciun tratament. Dacă am privatizat toată stomatologia, atunci trebuie să avem posibilitatea de a acoperi prin plafon CNAS tratamentul celor care nu îşi permit să plătească.
► Menţinerea personalului medical într-un lanţ de clinici pe termen lung este dificil. Mulţi tineri vin, lucrează, apoi pleacă şi îşi fac propria clinică. Fluctuaţia de personal din lanţurile de clinici va fi o mare problemă.
Ovidiu Darie, medic dermatolog, Darie Derma
► Trebuie să avem criterii diferenţiate de plată. Am fost în Germania să iau echipamente şi acolo mi-au spus că închid spitalele mici ca să facă spitale mari şi staţii de salvare cu elicoptere, să crească astfel valoarea recuperării umane. Dacă îl aduci pe pacientul de la Făget şi îl duci la neurologie într-un centru mare l-ai salvat. De la organizare se pune toată problema, sistemul de educaţie şi de sănătate au rămas la noi în urmă. Când am început dermatologia, nu exista revistă medicală europeană în care să nu fie articol turcesc.
Prof. Univ. Dr. Dorel Săndesc, director Spitalului Judeţean Timiş şi preşedintele Societăţii Române de Anestezie şi Terapie Intensivă
► Se spune mereu că a crescut PIB şi fondurile în sănătate. Dar care este procentul alocat sănătăţii? România este mereu pe ultimul loc, la jumătate din procentul mediu alocat în UE. Costurile spitalului judeţean sunt mult mai mari, avem tehnologie pe care nu o aveam acum 20 de ani.
► Cred că situaţia spitalelor publice este dezastruoasă. Nu avem bani pentru salarii. Scoatem bani de unde putem ca să plătim salariile, să dăm măcar celor cu o situaţie financiară dificilă.
► Spitalele mari ar trebui finanţate în mod special. Piramida este inversată la finantare. Spitalele mici nu au datorii, plătesc sporurile la timp, la maximum. Un medic de la ATI dintr-un spital mic primeşte mai mult decât unul de la Floreasca, de exemplu.
► Suntem legaţi de mâini ca management. Nu putem sancţiona nemunca în spitalele publice.
Prof. Univ. Dr. Ciprian Duţă, fondator, Medvarix
► În orice spital public, 80% din activitatea oricărei secţii se bazează pe munca a doi-trei oameni. Înainte de pandemie, de exemplu, spitalul judeţean avea vreo 3.000 de angajaţi, acum are 4000 şi ceva. Dar activitatea medicală a scăzut.
► Ne plângem în sistemul public că nu sunt bani. Dar nici nu ştim să facem echilibru în cheltuieli. Un manager are mâinile legate.
► Soluţia stă în asigurările private de sănătate. Toată lumea este de acord cu acest lucru. Sistemul privat nu avea forţa să stimuleze acest sector, dar acum a crescut şi companiile pot face lobby.
Dr Adrian Bădescu, CEO, Clinicile Medici’s
► Sistemul medical e pe drumul care trebuie, dar nu ajuns încă acolo. Vom fi acolo când România va fi o platformă care atrage pacienţi, cum e Turcia. Sunt businessuri care atrag pacienţi din afara României, cum sunt cele stomatologice. Dar avem medici excepţionali şi trebuie să vedem cum facem să atragem pacienţii străini şi fondurile lor.
► Trebuie să învătăm să fim complementari cu sistemul de stat. Nu suntem concurenţi. Dar cât există şpagă în sistemul public este concurenţă neloială. Dacă este nefiscalizare în sistemul privat, este concurenţă neloială. Trebuie să dispară şpaga şi evaziunea fiscală.
Jenel Pătraşcu, medic ortoped, Clinical Image
► Sistemul de sănătate are un declin major în acest moment. Dovada este situaţia din ziua de azi, nu mai există fonduri pentru spitale, nu avem medicamente, nu mai avem posibilitatea în sistemul de stat să îndeplinim legea pacientului.
► Ne este greu să tratăm pacienţii fără fonduri.
Lucia Sîrb, director, divizia pentru medici, Banca Transilvania
► Este a patra ediţie din acest an a conferinţei ZF/ BT Sănătatea în prim-plan, organizată în centre universitare. Cumulul de idei este comun, problemele sunt aceleaşi: probleme de finanţare, faptul că medicina privată este scumpă, resursa umană este acoperită la nivel de medici, dar în zona auxiliară este o problemă majoră. Motivele sunt multiple: finanţarea, resursa umană, alocarea inegală a banilor, colaborarea dintre sistemul public şi privat. Trebuie găsită altă formulă, altă colaborare între cele două sisteme medicale.
► Am certitudinea că, punând pe masă problemele sistemului şi adresându-le cui trebuie, am putea rezolva măcar o parte dintre ele.
Dana Stoian, centru Dr. D
► Eu la privat nu pot să îmi permit să am regulile personalului de la stat. Dacă lucrezi la privat şi ai contract cu CNAS atunci Casa te plăteşte cu cât facturezi: am mulţi pacienţi, am facturi mai mari, am puţini pacienţi, am facturile mai mici.
► Trebuie să poţi reorienta personalul din secţiile de unde are 110% acoperire să nu se epuizeze, dar în România nu ai instrumentele necesare să faci ordine în sistemul public. Acum, chiar dacă ai o adresabilitate de 40% sau de 110%, ai acelaşi salariu la stat.
► Oricât s-ar creşte fondurile în sistemul de sănătate, dacă problema bunului simţ nu se pune, atunci banii nu vor ajunge niciodată. Sunt analize de sânge care se repetă pe banii statului pentru că nu avem acces la o bază de date cu pacienţii. Pentru că dacă aş vedea analizele pacientului de acum o lună, poate nu aş mai repeta acele analize. „Picătura“ pierdută zi de zi trebuie luată în considerare, dacă nu pui frână la ce se pierde atunci este vorba de superficialitate şi banii nu o să ajungă nicicând.
Mariana Ciupa, fondatoarea New Life
► Am ales sistemul medical privat şi am deschis o clinică în urmă cu un deceniu pentru a face lucrurile diferit. Meseria mea implică abilitate, emoţie, practică şi cunoaştere.
► Clinica mea este un business de familie în care rolurile sunt împărţite: eu sunt cu experienţa medicală, iar soţul se ocupă de gestionarea businessului.
► Finanţarea clinicii a fost din venituri proprii, am ales să creştem organic, pas cu pas, fără a genera împrumuturi mari, chiar dacă asta a însemnat un proces mai lent de creştere, dar pe baze mai concrete şi sigure. Ne gândim însă şi la alte posibilităţi de finanţare.
► În 2-3 săptămâni deschidem o clinică, un concept nou în România, în care vrem să avem grijă de miracolele care i se întâmplă unei femei de-a lungul vieţii. Am vrut să accesăm fonduri europene, dar accesul este greoi pentru micii antreprenori, condiţiile de implementare sunt neadaptate la necesităţile unui business medical, spre deosebire de marii jucatori care au acces mai uşor la investiţii.
Ovidiu Pătruţ, director executiv, Clinicile Medici’s
► Sunt de 15 ani în domeniul medical, dar am început în bancă, ştiu cum se finanţează şi cât de greu este să porneşti un business. Cel mai greu în bancă era să convingi medicii că trebuie să fie deschişi faţă de planurile pe care trebuie să le finanţeze.
► Am fost implicat în multe dezvoltări antreprenoriale. Niciodată în dezvoltare, în decursul unei investiţii, costurile cu finanţarea nu au fost o povară sau o problemă atât de mare. A fost o perioadă în 2008-2009 când creditele bancare se accesau mai uşor iar când a venit criza a fost o perioadă când finanţările erau mai greu de accesat din cauza garantării. Dobânzile au crescut puţin, dar garanţiile au fost reduse semnificativ.
► Cele mai mari costuri în activitatea unui business medical sunt cele legate de salariile personalului medical, şi nu atât de salariile medicilor, pentru că medicii sunt plătiţi în funcţie de performanţă. Plătim două treimi din ce plăteşte statul la categoria de personal auxiliar, ne pleacă oamenii ca să meargă la stat. Toţi angajaţii care au plecat din sistemul privat nu au plecat pentru că statul le dădea mai mulţi bani, ci pentru că nu le cerea nimic în schimb.
Prof. Univ. Dr. Dan Gaiţa, Fundaţia Cardioprevent
► Eu sunt parte şi din Institutul de Boli Cardiovasculare din Timişoara, deci reprezint şi lucrul la stat. În cardiologie ne-am bucurat de unicitatea noastră la Timişoara, putem să facem cardiologie intervenţională. Ne dorim să fie şi alţii care să facă 24 de ore din 24 cardiologie intervenţională. Fiind reprezentantul pe partea cardiovasculară mi-aş dori să fim mai puternici noi ca structură care oferă aceste servicii simultan cu calitatea şi cantitatea acestui serviciu. Când ai cardiologie intervenţională, ai nevoie şi de chirurgie cardiovasculară. Cred că starea de sănătate cardiovasculară a unei comunităţi nu ţine doar de calitatea serviciilor medicale, ci şi de gradul de finanţare şi direcţionarea cea mai bună a fondurilor.
► România are cea mai mica finanţare din UE pe sănătate. Concurenţa privatului este interesantă, dar pentru noi nu este o provocare pentru că nu poate face faţă unei instituţii cum suntem noi.
Sanda Iancu, medic-şef, CNAS Timiş
► Lucrez de 23 de ani în sistemul de asigurări, de când s-a înfiinţat Casa de Asigurări. Când m-am angajat, în 1999, eram convinsă că mă voi muta la o casă privată de sănătate, după ce am experienţa de la stat, eram convinsă că mă voi duce de la stat la privat.
► Noi suntem casă socială de asigurări de sănătate, nu consider că omul plăteşte acum prea mult la sănătate (cu referire la contribuţiile plătite de angajaţi la sănătate -n.red.).
► Noi decontăm de exemplu la un program de oncologie o injecţie cu 75.000 de euro. Nu cred că protestul nostru a avut aşa un impact asupra pacienţilor, problema este că nu s-au deblocat banii de la guvern.
