Mugur Isărescu, guvernatorul Bănci Naţionale a României
► Acum un sfert de veac, în sala de marmură, Banca Naţională a României a găzduit lansarea cotidianului Ziarul Financiar. Eram atunci puternic angajaţi în tranziţia economiei de la economia planificată, centralizată, la economia de piaţă. Banca Naţională se moderniza atunci.
► Publicul căruia i se adresa era din două generaţii care îşi păstraseră banii şi nu ştiau bine, spun eu acum, nici ce înseamnă cont bancar. Încă de atunci i-am urat, la lansare, Ziarului Financiar să devină un Financial Times al României.
► Ceea ce s-a distins în toţi aceşti 25 de ani ca motor al succesului este strategia echipei ZF, investitori, jurnalişti de a se raporta la mediul politic, social, economic şi moral intern şi de a găsi răspunsuri adecvate.
► Am mai spus, sunt un cititor fidel al Ziarului Financiar. Îl citesc în fiecare dimineaţă. În această calitate, îmi face plăcere să adresez felicitări întregii echipe ZF pentru capacitatea de a livra un ziar cu rezonanţă în societatea în care se adresează.
► Felicitări, Adrian Sârbu! Felicitări, Cristian Hostiuc!
► La ritmul şi exigenţele impuse, redacţia ZF şi-a implicat jurnaliştii şi publicul în creşterea nivelului educaţiei financiare la standarde ambiţioase.
► Redacţia a devenit o adevărată pepinieră de talente şi vă spun eu, care citesc ziarul în fiecare zi.
► În paginile ziarului apar analize şi comentarii care contribuie la înţelegerea corectă a economiei de piaţă.
► Aţi reuşit să antrenaţi în dezbateri antreprenori români care contribuie la formarea unei clase antreprenoriale, proces esenţial pentru funcţionarea economiei de piaţă.
► Vă rog să îmi permiteţi să repet ceea ce spuneam în primele zile de viaţă ale ZF. Economia de piaţă nu se poate fără cultură de piaţă. Ziarul Financiar a contribuit decisiv la pasul următor, la îndrumarea imparţială, neutră printre evoluţiile din economia românească şi nu numai, am considerat atunci, consider şi acum.
► Pe această bază am promovat şi promovăm parteneriatul nostru cu Ziarul Financiar. Un climat încărcat de cultură financiar-bancară.
Adrian Sârbu: Ziarul Financiar a crescut, s-a bătut, a câştigat în fiecare zi. România de azi stă pe ceea ce am făcut noi, antreprenorii de business, pe milioane de oameni cărora le-am creat un viitor
Cine ar fi crezut că acum 25 de ani vineri, 13, o să se nască un produs care o să supravieţuiască 25 de ani? Pun pariu că nimeni.
Sincer, am crezut eu. La fel de mult am crezut că următorii 25 de ani vor fi cât 100. Nu au fost, au fost 25. Chiar şi pentru guvernatorul Mugur Isărescu şi pentru Banca Naţională, entităţi eterne, pe care ne bazăm.
Mi-ar mai trebui vreo 100 să termin sau să cred că voi termina proiectele pe care le aveam în cap în 1998, ce să mai vorbesc de cele pe care le am în cap azi.
Poate că Banca Naţională ne dă şi nouă din rezervă încă 100 de ani, celor de la Ziarul Financiar. Poate chiar şi mie.
„Ceea ce noi am încercat şi încercăm în fiecare zi să transmitem este imaginea autorităţii”
Deocamdată, ne reglementează Banca Naţională emoţional şi ne „ocrotează“, ca să zicem aşa. Mă simt extraordinar de bine când intru în această instituţie veche, care nu e deloc obosită, e tânără, e fresh. Pentru că am sentimentul autorităţii.
Ceea ce noi am încercat şi încercăm în fiecare zi să transmitem în universul nostru, al informaţiei de business, al opiniei de business, al dialogului de business, al proiecţiilor de business, al trecutului, prezentului şi viitorului României ca economie şi României ca stat, este imaginea autorităţii.
Imaginea autorităţii nu poate să existe fără oglinda care sunteţi dumneavoastră, voi. Vă mulţumesc că sunteţi de faţă, vă mulţumesc că sunteţi în viaţă, e mare lucru că am reuşit.
Vreau să vă spun că probabil acest proiect este proiectul în care am investit cel mai puţin din punctul de vedere al timpului. Aşa cum noi, din nefericire, investim cel mai puţin timp în copiii noştri şi în ţara noastră. Am investit timp mai puţin, evident knowledge, evident resurse, dar ceea ce am reuşit ca investiţie a fost investiţia în oameni.
Acest produs a crescut, s-a bătut, a câştigat în fiecare zi. În primul rând, v-a câştigat interesul, v-a câştigat atenţia, v-a câştigat simpatia şi fundamental loialitatea, până când şi-a câştigat ceea ce era esenţial în ceea ce vă priveşte: autoritatea de a spune ceva. Că transmiteam un mesaj al Băncii Naţionale, că criticam Banca Naţională – am mai făcut asta.
Am făcut asta cu continua şi adânca credinţă că avem şi noi dreptul să avem instituţii, mai mari, mai mici.
„În ultimii 25 de ani, noi am creat România de azi. Puteam face mai mult”
Suntem aici într-o instituţie pe care au creat-o oamenii de business din România, nu au creat-o ceilalţi. Au creat-o oamenii de business care au condus România, ceea ce dumneavoastră, voi, nu vreţi să faceţi. Oamenii de business care, în ipostazierea lor în funcţiile politice, au recompus România acum 100 de ani, i-au dat o Constituţie acum 100 de ani, în 1923, care au supravieţuit şi care astăzi sunt cu noi în sală, la televizor.
Suntem baza existenţei României. O Românie care a crescut în ultimii 25 de ani cu o medie de peste 3%. Eu cred că puteam să facem mult mai mult. Eu cred că 5% în ultimii 25 de ani era ceva totalmente achievable. Eu cred că dacă nu tratam România aşa cum ne-am tratat copiii, „lasă că au de toate, e bine, o să crească singuri“, ar fi crescut bine. Alţii nu au crescut. România a crescut bine, dar nu suficient de bine.
Eu vă văd pe fiecare dintre voi, pe cei care sunteţi în sală şi care nu sunteţi în sală. Vă văd în fiecare dimineaţă când citesc şi eu Ziarul Financiar. Printul îl citesc la două noaptea. Dimineaţa citesc online-ul, care e foarte bun, şi sper să evolueze şi mai mult.
Sper să ne vedem pe 23 noiembrie când vă vom premia pe voi, cei care aţi creat România care e azi.
„BNR a mentorat Ziarul Financiar. Ne-a dat o ancoră de autoritate şi de aia suntem aici”
Unde era România în 1998, ne spune domnul guvernator. Nu avea nicio cultură a businessului sau avea o altă cultură a businessului.
Această instituţie, BNR, a mentorat, a ocrotit discret produsul nostru. Ne-a dat o ancoră de autoritate şi de aia suntem aici şi nu am niciun fel de nelinişte şi jenă în a-i mulţumi adânc.
Domnul Dan Şucu, pe care îmi face plăcere să vi-l prezint - dacă nu îl cunoaşteţi, dacă nu sunteţi iubitori de fotbal – îmi este de doi ani partener în Ziarul Financiar. Dan mi-a întins o mână de ajutor când aveam nevoie, deşi îl durea mâna, că era operat, dar a întins-o, şi era o mână, nu un deget. Îi mulţumesc.
„Următorii 25 de ani sunt mult mai challenging pentru România decât cei care au fost”
România de astăzi e România pe care aţi creat-o, cei care vă uitaţi la această conferinţă. E un moment în care ne reamintim că putem face şi noi ceva. Am putut şi am făcut. E o Românie creată de antreprenori români, manageri care operează mai mult de jumătate din economie, şi mult mai mult, nu ştiu exact câţi manageri sunt în multinaţionale.
E o economie susţinută, solidă, pe care cine se plimbă arogant, trufaş? Leul. Am auzit că vrea cineva să facă leul mai mic faţă de euro, să fie mai mic de 5 lei per euro. E bine aşa să ne jucăm puţin, dar această economie unde leul trăieşte în bunăstare nu exista în ’98, nu era nimic.
Eram foarte entuziaşti, am rămas. Nu ştiam nimic din ce se va întâmpla, dar eram convinşi că va fi bine. Am făcut foarte multe lucruri bine, România de azi stă pe ceea ce noi am făcut, pe milioane de oameni cărora le-am creat un viitor. României i-am creat un viitor.
Astăzi, dacă ne uităm la următorii 25 de ani, suntem mai puţin pozitivi. Nu văd de ce. Eu sunt foarte pozitiv, chiar dacă nu îmi dă banca 100 de ani împrumut, o să fac tot posibilul să fac rost, cu prieteni, cu colegi. Îi găsesc eu de undeva, pentru că mai avem foarte multe lucruri de făcut şi următorii 25 de ani după părerea mea sunt mult mai challenging pentru România decât cei care au fost.
Acum 25 de ani reuşisem să îi păcălim pe partenerii din NATO, aproape ne primiseră, mai aveam puţin şi ne dădeau şi foaia de parcurs de la UE. Le-am primit, am făcut ce am făcut, dar de acum încolo suntem într-o altă lume.
Următorii 25 de ani sunt mai challenging decât au fost. Îmi permit să vă reamintesc asta, că e bine să ne gândim că ceea ce nu am făcut 25 de ani, ar fi cazul să facem pentru ţara asta.
România nu mai poate supravieţui în forma în care există azi. Nu mai poate. Va fi fie disoluţionată într-o Europă care ea însăşi este o Europă a imposturocraţiei.
Ne bucurăm că suntem în Europa şi în NATO. Ne întrebăm azi cine e liderul Europei, ne întrebăm cine e liderul NATO, cine se ridică mâine şi spune că „pe aici nu se trece, Putin“ din NATO.
Cine se ridică din Europa şi spune „redevenim liderii lumii“. Am fost originea lumii, am fost originea Americii, poate China să fi fost originea Asiei– redevenim liderii lumii. Cine din Europa, cine din România?
Ce aşteptăm? Avem copii care aşteaptă de la noi mai mult şi care tot ceea ce am făcut consideră că e de-a gata, e gratis, e venit din cer. Dacă credeaţi că veniţi la o aniversare la care o să ne lăudăm unii pe alţii pentru ce am făcut – ştim ce am făcut, lucruri extraordinare, fiecare dintre noi, întrebaţi-vă ce avem de făcut în următoarea sută de ani, care nu va dura mai mult de 10-15 ani, cu tot ajutorul Băncii Naţionale. Anii aceştia 25 de ani au trecut extraordinar de uşor, am sentimentul că i-am cheltuit cu furie.
„Ce avem de făcut este să răspundem la nişte provocări uriaşe. România nu e pregătită pentru viitor”
Vă mulţumesc că sunteţi în viaţă şi că sunteţi cei care sunteţi, fără vorbe goale.
Vreau să vă reamintesc că puteţi conta pe Ziarul Financiar.
Poate că instituţia numită ZF va creşte mai mult în autoritate, poate ar fi putut creşte mai mult dacă fiecare dintre voi aţi fi cumpărat câte 10 abonamente pe zi, chit că nu le citeaţi, le făceaţi cadou, sau le dădeaţi la copii să împacheteze sandviciul de dimineaţă, nu pentru că nu ar fi avut altceva, dar cu ocazia asta poate ar fi ştiut să şi citească mai bine şi ar fi ştiut mai mult din istoria şi businessul României.
Nu contează ce a fost, am făcut lucruri extraordinare, ce avem de făcut este să răspundem la nişte provocări nu extraordinare, uriaşe. România nu e pregătită pentru viitor, AI-ul nu există, securitatea României nu există, economia României nu are suficiente rădăcini ca să supravieţuiască fără pieţele la care este ancorată.
Avem forţă financiară noi, românii? Investim în România? Puţin. Investim în afara României? Puţin.
Am cumpărat Moldova în aceşti 30 de ani? Deloc. Decât să o cumpere ruşii mai bine o cumpărăm noi. Decât să fure infractorii miliarde din bănci, mai bine luăm noi băncile. Cinste celor care au business în Moldova. Nu sunt un obsedat al României mari, dar obligaţia noastră faţă de Moldova, faţă de Bucovina, există.
Avem bani, hai să îi investim în România. Avem knowledge. Copiii noştri sunt din proşti mai proşti, în afară de cei pe care i-am trimis afară, crezând că cineva în America, în Franţa, în Anglia îi învaţă. Ce să-i înveţe? Ce să îi înveţe în Franţa, în America? Ştim ce probleme au în universităţi. Anglia mai stă în picioare.
Noi de ce nu mai avem universităţi? Am avut una, am închis-o, că nu am fost în stare să o ţin. Poate reluăm. De ce nu avem fonduri majore, mari de investiţii, care să exprime puterea şi creativitatea noastră, a românilor? De ce? Pentru că lăsăm tot timpul pe alţii, pentru că suntem prea amabili, pentru că suntem prea îngăduitori?
„Există un discurs politic foarte toxic despre multinaţionale. Multinaţionalele sunt baza economiei româneşti şi vor fi întotdeauna”
Există un discurs politic foarte toxic vizavi de puterea multinaţionalelor în România. Fake. Multinaţionalele, ca şi comunitatea pe care o reprezentanţi aici, sunt baza economiei româneşti şi vor fi întotdeauna. În ziua când multinaţionalele româneşti vor opera în alte ţări, vom simţi puţin altfel relaţia cu cei care acum 20-30 de ani au început să structureze businessul din România.
Nu ştiam nimic acum 25 de ani. Când am făcut primul business plan şi i l-am arătat lui Eonald Lauder, partenerul meu din CME, mi-a fost ruşine de el. Nici nu l-a citit, a zis că „îmi place de tine, te iau partener în ProTV“. Aşa s-a născut ProTV-ul.
Nu au venit românii şi au zis că eşti băiat deştept, drăguţ, frumos, ne place de tine, îţi dăm bani să faci ProTV-ul să fie al nostru.
Cu toate astea, cu banii americanilor, ai unei companii publice, ProTV-ul a existat şi şi-a adus contribuţia. Ziarul Financiar a existat pentru că a existat ProTV-ul, şi şi-a adus contribuţia.
Şi, vă place, nu vă place, ZF vrea să aducă o contribuţie şi mai mare în următoarea sută de ani. Pe care nu am cum s-o trăiesc singur, trebuie să o trăim împreună, să facem 10-15 ani în care România nu mai creşte la întâmplare, ci creşte constant peste 5%.
Suntem într-o oportunitate globală fără precedent. Suntem în partea bună a lumii. Avem knowledge-ul pe care nu îl aveam acum 25 de ani, şi cine nu-l are, să-l dobândească. Eu îl am şi cred că ştiu ce vreau să fac.
Îmi mulţumesc şi mie că sunt în viaţă, chiar dacă mi-am mâncat aceşti 25 de ani altfel decât aş fi vrut.
Vă mulţumesc şi dumneavoastră, doamnelor şi domnilor, cititori, contributori, finanţatori ai Ziarului Financiar, atâta timp cât citiţi, cât cumpăraţi abonamente, cât faceţi advertising.
Traduc mulţumirile acestea prin cuvântul cu care am închis lungul meu articol de două propoziţii – să ne respectăm Singularitatea.
O avem, să o continuăm, pentru că este autoritatea cu care ne afirmăm în faţa românilor şi în faţa istoriei. Mulţumesc.
Cristian Hostiuc, directorul editorial al Ziarului Financiar
► Ziarul Financiar a pornit cu o speranţă foarte mare. În 1998, nu ştiam ai cui suntem. Pierduserăm NATO, Uniunea Europeană, nu eram în primul val, minerii erau în stradă, puterea politică era în disoluţie, toată lumea era împotriva lui Emil Constantinescu, Vadim Tudor era pe cai, iar ZF voia să scrie despre business, însă cei din business fugeau de presă.
► Ziarul Financiar a fost cu un pas înaintea vremurilor. Cred că a fost un foarte mare avantaj. Cu spatele la zid, în 2001, am tăiat paginile de social şi de politic, am schimbat retorica ziarului şi am trecut eminamente la un ziar de business. Am făcut un efort extraordinar de a găsi ştiri de business într-o piaţă în care nu prea era business la vremea respectivă.
► Ziarul Financiar a introdus două cuvinte-cheie – antreprenor, care înseamnă mult mai mult decât bişniţar sau patron, şi CEO, un cuvânt englezesc care înseamnă directorul general. Acum, lumea vorbeşte la pozitiv despre antreprenori, patroni, deşi înainte aceste cuvinte aveau o conotaţie negativă.
Sorin Pâslaru, redactorul-şef al Ziarului Financiar: Modelul economiei româneşti de astăzi. Cum facem saltul de la 15.000 de euro PIB/capita la 30.000 de euro PIB/capita până în 2035? Puterea Dunării şi a Subcarpaţilor
Stimate domnule guvernator, stimaţi bancheri, antreprenori şi executivi,
Mulţumesc foarte mult pentru onoarea de a fi astăzi în faţa dumneavoastră într-un loc încărcat de istorie.
Mulţumesc fondatorilor, managerilor şi colegilor de la Ziarul Financiar şi din fostul trust MediaPro, care mi-au oferit şansa de a lucra cu ei, de la care am învăţat multe.
Mulţumesc BNR, profesorilor, antreprenorilor şi executivilor cu care am lucrat, partenerilor ZF.
Nu-mi amintesc prima zi de şcoală foarte bine, dar îmi amintesc mult mai bine prima zi la Ziarul Financiar şi am evocat asta de multe ori. În februarie 1999, am intrat în redacţia ZF şi parcă era Occidentul la care visam cu toţii şi încă visăm. Era un ziar înaintea timpului său.
Timpul a trecut, dar tensiunea şi frumuseţea meseriei de jurnalist au rămas la fel.
În 1998 -1999, eram în căutări ca ţară şi noi ca ziar. Am ales un drum. Toţi ne întrebăm azi cum putem să avansăm, să accelerăm pe acest drum.
Dar pentru a avea o direcţie, ne trebuie un sens: cine suntem, de unde venim? S-a vorbit şi se vorbeşte enorm, inclusiv astăzi, de tehnologie, de puterea de calcul, de AI, de roboţi, inteligenţă artificială. Lumea e într-adevăr altfel astăzi, pe baza tehnologiei. Dar eu cred şi reiau, astfel, iată, această idee a singularităţii, evocată şi pe prima pagină a suplimentului nostru aniversar de astăzi, că România are o şansă unică de acum încolo.
Cred că trei forţe ale lumii vor fi din ce în ce mai puternice, mult mai puternice decât până acum, iar România are avantajele sale în acest nou context: geologia, geografia şi biologia - ştiinţele vieţii despre om, animal, plantă. Iată, am spus astăzi că voi vorbi despre cum putem avansa, cum putem accelera dezvoltarea economiei. În opinia mea, trebuie să ne întoarcem acolo de unde suntem ca să vedem unde mergem. Iată Dunărea, maiestuoasă, care defineşte împreună cu Munţii Carpaţi acest spaţiu al nostru. (slide 2 – n. red.)
Dar care este tabloul economiei româneşti, unde suntem? Iată o analiză extrasă din studiul „Capitalul privat românesc în economie“ (slide 3 – n. red.). Acesta este tabloul economiei româneşti. În stânga sunt fabricile. Din 27 de CAEN-uri industriale, 24 sunt dominate de capital străin. În afară de trei sectoare şi anume industria agroalimentară, industria mobilei şi fabricarea de medicamente. De asemenea, în IT românii sunt majoritari. În rest, unde sunt românii? Românii deservesc această „fabrică“ cu servicii de cazare, cu hoteluri, cu restaurante, domină agricultura, construcţiile, transporturile, serviciile de sănătate sau publicitate.
Putem creşte de aici? Eu zic că da.
Ponderea capitalului privat românesc: avem 60% capital străin în economie privind ca pondere în cifra de afaceri. Dar iată un fapt: avem o energie aparte în Subcarpaţi şi dacă privim companiile din Moldova: Bacău, Neamţ, Suceava, amintesc de Dedeman, Altex, Autonom, Kober, FAN Courier, apoi cobor şi mă uit inclusiv până în Vâlcea, chiar dacă cifra de afaceri este mai mică pe judeţe, de acolo vine vâna spiritului antreprenorial românesc de astăzi. (slide 4 – n. red.) În Vâlcea 8 din primele 10 companii ca cifră de afaceri sunt companii antreprenoriale – nicăieri nu mai este aşa: Damila, Boromir, Diana, Annabella sau Nurvil.
Toată lumea întreabă când ajungem la 30.000 euro PIB per capita. Nu vă dau un răspuns în slide-uri, deşi v-am anunţat că asta discut, dar vă spun: cu 6% pe an creştere, dacă leul rămâne stabil faţă de euro sau se depreciază puţin, în 2035, suntem la 30.000 de euro. Cu 6%, deci avem nevoie de mai mult de 5%.
Dar dincolo de cifre, noi ne avem pe noi. Nu uitaţi să respiraţi, nu uitaţi să vă bucuraţi de frumuseţe. Iată o fotografie din piaţa centrală a oraşului Râmnicu Vâlcea, noiembrie 2023. (slide 5 – n. red.) Elveţia sau România? Este o bucurie să vezi un oraş încărcat de istorie – capitala lui Mircea cel Bătrân.
Noi ne avem pe noi, avem Dunărea, avem frumuseţea. Haideţi să mai uităm aceste cifre şi să ne bucurăm de ceea ce suntem şi de ceea ce putem face şi ce am făcut în anii aceştia. „L’important c’est la rose...“, cum spune versul cântecului francez şi bucuria aceasta, frumuseţea aceasta să ne însoţească mereu în ceea ce facem noi în activitatea de zi cu zi.
Mulţumesc încă o dată. La mulţi ani, Ziarul Financiar!
► Să lucrezi la Ziarul Financiar e un privilegiu. E un privilegiu să cunoşti atâţia oameni, să aibă încredere în tine ceilalţi, astfel încât să poţi să ajungi la un reper temporal cum este ZF 25 de ani.
► Misiunea jurnalistului este să îndrepte lumea, să o facă mai bună. Este singurul om plătit să facă un bine practic prin întrebări, prin a pune în faţa celor care te conduc o oglindă. Printre gardienii acestui bine comun sunt şi jurnaliştii.
► Vor urma nişte ani foarte buni pentru România. Avem de partea noastră, în primul rând, natura. Ce trăim în ultimii ani ne arată că trei forţe conduc lumea – geologia, geografia şi biologia. De acum înainte, cu mai multă forţă, aceste trei coordonate vor aşeza lumea. România are şansa de a beneficia de o poziţie geografică, geologică şi biologică bună.
Ion Nestor, cofondator, NNDKP
► Oricât de blamată este în momentul de faţă Uniunea Europeană şi oricât de blamate sunt anumite consecinţe ale apartenenţei noastre la UE, totuşi, intrarea României în Uniunea Europeană a constituit o piatră de hotar determinantă pentru evoluţia ulterioară a economiei şi a societăţii. Sigur că ar trebui acum să intervină nişte corecţii din mers şi, din acest punct de vedere, sunt în tabăra celor care cred că UE ar putea să funcţioneze mai bine şi că există mai multe derapaje care însă cred că pot fi controlate.
► În ultimii 25 de ani, au fost cel puţin 15 ani decisivi pentru România. Eu nu sunt convins că anul viitor e „mai decisiv“ decât au fost alţii.
► Anul 2024 va fi un an foarte dificil pentru că se vor întâlni o serie întreagă de factori de stres pe partea economică şi socială, care pot produce, la un moment dat, un derapaj dacă nu se vor fructifica la maxim avantajele care vin odată cu programele europene de finanţare.
► În următorii zece ani, dacă nu se degradează şi mai mult contextul geopolitic, România ar trebui să facă paşi hotărâtori în dezvoltarea ei. S-au acumulat forţe atât de partea binelui, cât şi de partea răului – depinde care dintre ele vor prevala şi depinde, în mare măsură, de noi. Însă, potenţial există.
