În afara porţilor Salonului de Orologerie din Geneva trăieşte însă o altă lume. Oraşul nu este un melanj fericit între case cu muşcate în geamuri şi clădiri de oţel şi sticlă, aşa cum îmi imaginam eu.
Când ieşi în faţa Gării Centrale, aerul este aromat de restaurante orientale, lângă sediul Credit Suisse dormea un om fără casă. Centrul oraşului este dominat de clădirile pe care se odihnesc numele mărcilor de ceasuri, obiective pur aspiraţionale pentru cei mai mulţi dintre noi. Abia când am schimbat 40 de euro în franci mi-am dat seama cât de scumpă devenise Elveţia pentru mine, de parcă nu era oricum.
Dacă înainte aş fi luat pentru cei 40 de euro circa 48 de franci, acum vânzătoarea de la casa de schimb mi-a înmânat doar 38,8 franci.
Elveţienii cred totuşi că după o perioadă cursul îşi va reveni şi de aceea unii dintre ei stăteau la cozi pentru a se alimenta cu moneda europeană sau cu dolari americani.
„Cât mă costă 500 de euro“, întreabă o doamnă afro-americană în faţa mea.
Vestea întăririi francului este analizată din mai multe unghiuri de oamenii obişnuiţi.
Din Geneva până în Lion faci cu maşina o oră şi jumătate şi mulţi elveţieni lucrează acolo şi sunt plătiţi în euro. Acum când se întorc acasă, pot să-şi cumpere mai puţine lucruri.
„Dacă munceşti în Franţa, acum acasă este mai scump“, îmi spune un tânăr care stătea la rândul său la coadă la o casă de schimb.
Un alt om care stătea la coadă îmi dă mai multe detalii.
„Pentru mine este un lucru bun să am un franc mai puternic. Sunt plătit în franci aşa că pot să cumpăr mai mulţi euro sau dolari. Cei care sunt plătiţi în euro au însă probleme. În plus, dacă merg în altă ţară din zona euro am posibilitatea de a cheltui mai mult. Pe de altă parte, exportatorii de ceasuri vor pierde, iar mai departe acest lucru se va vedea în marjele lor. Pot exista concedieri, iar în total, noi ca ţară, cred că vom avea exporturi mai slabe anul acesta. Pentru turismul nostru este aceeaşi problemă. Vorbeam cu un scoţian care a ajuns aici cu o zi înainte de decizia băncii. Deodată şi-a dat seama că vacanţa lui îl va costa cu 20% mai mult.“
Indiferent însă că este vorba de producători de ceasuri de milioane de euro sau de tânărul care aştepta la coadă la casa de schimb valutar cu o cafea Starbuck’s în mână, senzaţia pe care Geneva o dădea la câteva zile după anunţul şocant al Băncii Centrale era de mecanism aproape oprit, a cărui rezervă de putere se îndrepta spre epuizare.
Rămâne de văzut cât timp va trece până când orologeria de înăltă clasă elveţiană îşi va învârti din nou rotiţele, iar mecanismele complicate vor scoate acelaşi sunet perfect, devenit motiv de fascinaţie globală.
