„Avem mai multe oportunităţi decât generaţia părinţilor noştri şi putem să ne ducem visurile la un nivel mai înalt. Excelăm concomitent în mai multe domenii, fiind olimpici la matematică, fizică, informatică sau germană. Ştim ce ne dorim să facem încă din liceu. Ştim că dacă greşim putem să o luăm din nou de la capăt. Dar, cel mai important, avem curajul să spunem ce nu ne place şi să organizăm dezbateri pe diferite teme, să învăţăm să comunicăm corect şi transparent, astfel încât să îmbunătăţim lucrurile.“ Pe scurt, acesta este mesajul unor liceeni din generaţia Z, tineri născuţi între 1995 şi 2010.
Miruna Manole, Alex Donţu şi Andrei Tabără sunt doar trei dintre copiii talentaţi şi inteligenţi ai României din Generaţia Z. Tot ei sunt doar trei dintre sutele de absolvenţi de liceu care vor pleca de la toamnă să studieze în străinătate. Au ales Olanda, ţară ce a urcat pe primul loc în topul preferinţelor tinerilor români care pleacă la studii în străinătate după ce Marea Britanie a ieşit din Uniunea Europeană şi costurile au crescut semnificativ.
„Am aplicat la Facultatea de inginerie aerospaţială de la Universitatea Tehnică Delft, iar în a doua parte a lunii aprilie o să-mi vină rezultatele. (...) În octombrie am fost în Olanda să vizitez mai multe facultăţi, nu m-am aruncat cu capul înainte, şi am fost uimit de modul de predare al profesorilor am participat la câteva cursuri, dar şi de oportunităţile pe care le au studenţii. Nu se compară cu ce avem noi la momentul actual în universităţi“, spune Andrei Tabără. Tânărul de 19 ani este elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul“ din Ploieşti. În timpul liber face plimbări cu bicicleta, de 80-90 km, prin natură, dar în ultima vreme s-a ocupat mai mult de robotică. E pasionat de sport şi spaţiu, iar în clasa a IX-a a vizitat o firmă de drone a cărei activitate l-a impresionat. Astfel, a hotărât să se îndrepte în direcţia roboticii şi ingineriei aerospaţiale. Ingineria aerospaţială poate fi studiată şi în România, iar Bucureşti, Braşov şi Craiova sunt trei dintre cele mai cunoscute oraşe „gazdă“ pentru această specializare. Însă, universităţile locale nu sunt la nivelul celor din vestul Europei, spun tinerii Gen Z. Astfel, pentru Andrei Tabără urmarea unor cursuri universitare în România rămâne o opţiune doar în cazul în care nu este admis în Olanda.
Delft, oraşul în care va studia, se află între Haga şi Rotterdam şi are circa 100.000 de locuitori, populaţie similară cu cea a oraşului Suceava sau a oraşului Drobeta-Turnu Severin. Faţă de oraşul natal al lui Andrei Tabără, Ploieşti, Delft are o populaţie la jumătate şi de 20 de ori mai mică decât cea a Capitalei României. Chiar şi aşa, la TU Delft îşi doresc să studieze şi Miruna Manole şi Alex Donţu, colegii de liceu ai lui Andrei Tabără. Alex Donţu a aplicat la Facultatea de inginerie aerospaţială, iar visul său e să lucreze cu inteligenţa artificială, în timp ce al Mirunei e să devină programator.
Peste 9.500 de copii şi tineri cu vârste cuprinse între 10 şi 25 de ani au plecat definitiv din România în 2021, acesta fiind maximul ultimului deceniu. Practic, într-un an România a pierdut echivalentul a 400 de clase de şcoală şi liceu. Cei mai mulţi nu se mai întorc vreodată.
„Vreau să devin programator, urmează să studiez în Olanda, unde m-am înscris la două facultăţi şi voi primi în curând rezultatele de la cea de-a doua, de Computer Science and Engineering la Delft. Apoi, vreau să fac un masterat în zona ştiinţelor economice, pentru că îmi doresc să îmbin programarea cu economia“, afirmă Miruna Manole.
În total, în jur de 40.000 de tineri români sunt plecaţi la studii în străinătate, potrivit Euronews, care citează UNESCO. Din aceştia, circa 10.000 de tineri români studiază în prezent în Marea Britanie, în jur de 3.000 în Olanda, între 2.000 şi 2.500 în Germania şi Franţa şi între 1.000 şi 2.000 în Danemarca, Spania, Italia şi Austria.
De ce nu România?
„Mi-aş fi dorit ca în România să învăţ despre leadership şi time management, pentru că atunci când suntem implicaţi într-un proiect nu suntem pregătiţi pentru asta şi nu ştim să ne organizăm. Tinerii au potenţial, dar nu ştiu să fie lideri şi să planifice ce vor să facă în general“, precizează Miruna. Ea crede că tinerii pleacă în străinătate pentru că sistemul românesc de învăţământ se bazează într-o mare măsură pe teorie, în timp ce în străinătate se bazează mai mult pe practică. „În America, Olanda sau Anglia studenţii merg la internship-uri, pe când în România este mai greu să facă asta, iar noi ne dorim să avem siguranţa că după 3-4 ani de facultate şi 2 ani de master putem avea un job în domeniul pe care l-am studiat“, a completat Miruna. Spre comparaţie, un studiu recent al Centrului Român de Politici Europene (CRPE) arăta că aproape 60% dintre companiile din agricultură spun că au nevoie de personal calificat, însă doar 400 de firme din cele 20.000 care activează în acest sector au organizat stagii de practică pentru elevii de la liceele agricole în ultimii 10 ani. De altfel, în cele mai bune cazuri, rata inserţiei absolvenţilor pe piaţa muncii, în domeniul pentru care s-au pregătit, ajunge la 50% la nivel de universitate.
„Educaţia în România cred că ar beneficia foarte mult în urma unor proiecte practice, care să ducă învăţarea din zona abstractă în hands on experience, pentru că acest lucru atrage tinerii, le stârneşte curiozitate şi dorinţa să înveţe mai mult, având oportunitatea să exploreze şi să fie creativi“, a subliniat Alex Donţu. Tânărul consideră că în anii terminali de liceu ar trebui ca elevii să se axeze mai mult pe ceea ce le place şi ştiu că vor să studieze pe viitor, pentru a fi mai productivi şi a-şi eficientiza timpul. De aceeaşi părere este şi Andrei Tabără. Ei fac parte dintr-o echipă de robotică care a contruit unul dintre cei mai rapizi roboţi din lume, pe care l-au prezentat la un concurs internaţional din America. „Astfel de proiecte răspund la veşnica întrebare a elevului român: cu ce mă ajută asta mai departe? Am reuşit în cei patru ani de activitate să aplic conceptele abstracte învăţate la orele de matematică, fizică şi informatică pe probleme reale şi mi-am dezvoltat abilităţi pe care nu le-aş fi dobândit altfel. Aceste proiecte înseamnă să fii autodidact, să testezi, să rezolvi şi să îmbunătăţeşti, iar abilităţile pe care le dobândim ne ajută să ne descurcăm mai bine şi în lumea reală“, a spus Alex Donţu. În momentul actual sunt două tabere de elevi, cei care învaţă şi excelează şi cei care nu învaţă, pentru că sistemul de învăţământ nu este construit în jurul elevului, ci elevul trebuie să se muleze pe sistem, a afirmat, la rândul său, Andrei Tabără. „Dacă tu faci ceva ce nu-ţi place, nu poţi fi productiv. De aceea cred că e nevoie şi de o aplicabilitate practică, ci nu doar să înveţi partea pur teoretică predată de profesori. Pentru robotică am văzut rezultatele formulelor kilometrice de la fizică şi chimie, pentru că întrebarea fiecărui elev este: cu ce mă ajută asta dacă o învăţ?“, a întărit el.
Un robot de la zero gândit de 15 minţi
„Sunt de patru ani în echipa de robotică, în departamentul de proiectare şi construcţie. Anul acesta am avut două idei de crearea a roboţilor şi ne-am împărţit în două echipe de proiectare, fiindcă deja aveam experienţa necesară pentru acest lucru. Proiectarea primului robot a durat o lună, iar construirea lui a durat încă o lună, pentru că a trebuit să producem piesele, să le imprimă 3D sau să le facem la CNC (maşină-unealtă cu comandă numerică - n. red.), iar apoi a trebuit să îndepărtăm surplusul de pe piese, chiar dacă au fost făcute la o maşină cu precizie ridicată“, a povestit Andrei Tabără, membru al echipei Ro2D2. Construirea robotului principal, cu care au mers la competiţia regională, naţională şi mondială, FIRST Tech Challenge, în Statele Unite, a durat mai mult. „Proiectarea am finalizat-o în decembrie, dar din cauza logisticii din spate l-am terminăm de construit abia la finalul lunii ianuarie“, explică elevul. FIRST Tech Challange se desfăşoară în maniera unui concurs sportiv, în sensul că în fiecare sezon roboţii trebuie să îndeplinească o misiune nouă pentru a acumula cât mai multe puncte pe un teren special de joc. Roboţii construiţi în acest an sunt similari roboţilor industriali din depozite şi sunt folosiţi pentru a automatiza partea de transport. „Tot timpul nostru liber este petrecut în hub-ul de robotică şi am dedicat cel puţin 1.000 de ore pentru proiectare, asamblare şi optimizare şi eficienţă. Avem unul dintre cei mai rapizi roboţi din lume şi avem posibilitatea să obţinem scorul maxim în sezonul de anul acesta“, a menţionat Alex Donţu. Competiţia FIRST (For Inspiration and Recognition of Science and Technology) Tech Challenge este adusă în România de Naţie Prin Educaţie şi este cel mai mare program de robotică şi educaţie STEM (Science, Technology, Engineering and Mathematics) din Romania. Ro2D2, una din cele mai valoroase echipe de robotică de liceu din România, este finalistă a concursului internaţional FIRST Tech Challenge, care a avut loc în 19-22 aprilie la Houston. În echipă sunt 22 de oameni, din care 15 membri şi 7 voluntari.
Generaţia Z prin ochii generaţiei Z: plusuri şi minusuri
„Generaţia noastră are foarte multe oportunităţi în comparaţie cu generaţia părinţilor noştri şi trebuie să profităm de ele. Credem că noi ne putem duce visurile până la un nivel mai înalt, pentru că suntem şi foarte ambiţioşi. Am făcut de la zero un robot şi am pus bazele unui start-up“, a spus Miruna Manole. Ea a completat că ceea ce învaţă la robotică este mult mai mult decât ceea ce a făcut la şcoală. „Ne ajută matematica, informatica şi fizica, dar când vine vorba de robotică trebuie să avem ambiţie, perseverenţă şi să fim autodidacţi. Credem că aici trebuie să învăţăm unii de la ceilalţi şi avem o colaborare cu adevărat armonioasă.“
„Acum 8 ani, un timp scurt pe scara istoriei, în România nu exista competiţia aceasta de robotică şi nu aveai prea multe oportunităţi în domeniul ingineriei încă din gimnaziu sau liceu, ci ajungeai să ai acces la acest domeniu abia în facultate. Noi, având aceste oportunităţi, acum ne putem seta o traiectorie clară despre ce vrem să facem în viaţă în ceea ce priveşte cariera“, a precizat Andrei Tabără. Miruna Manole a mai spus că de-a lungul celor patru ani de liceu s-a implicat în organizarea de dezbateri şi consideră că acestea trebuie susţinute şi făcute în şcoli, pentru că de obicei copiii nu ştiu să comunice la început, iar la aceste întâlniri trec prin multe subiecte care nu sunt abordate la şcoală, economice, sociale sau religioase. „Cred că noi acum avem capacitatea să comunicăm eficient. Plusul nostru este că ştim că dacă greşim putem să o luăm din nou de la capăt şi avem curajul să spunem ce nu ne place, astfel încât să perfecţionăm lucrurile. Orice ai face, chiar şi robotică, ai nevoie de interacţiune şi de comunicare foarte bună, astfel încât să transmiţi mesajul corect“, a precizat ea. Mai mult, Alex Donţu a subliniat că în cadrul proiectelor în care a participat a avut oportunitatea să colaboreze cu persoane din generaţia părinţilor săi, care sunt „foarte deschise ideilor noi şi dispuse să ne ajute în a ne descoperi pasiunile şi a inova“.
Visuri mai înalte
„Îmi doresc să-mi creez propriul business şi nu sunt sigur dacă mă voi întoarce în România sau mă voi stabili în străinătate. Probabil, start-up-ul meu va fi în zona de inteligenţă artificială, pentru că este un domeniu în care aş vrea să activez în viitor“, a spus Alex Donţu. Dacă Alex Donţu se vede antreprenor, Andrei Tabără se vede construind maşini pentru Formula 1, competiţie pe care o urmăreşte constant, dar, mai cu seamă, îl urmăreşte pe Checo (Sergio Perez, pilot de curse mexican), al cărui fan este. „Există o echipă de Formula 1 pentru studenţi, Formula Student, şi foşti studenţi de la facultatea la care am aplicat, din Olanda, au participat la această competiţie internaţională - există studenţi implicaţi şi de la Universitatea Tehnică din Braşov în competiţie - şi prin acest proiect vreau să intru pe partea de construcţie de maşini pentru Formula 1. Îmi place Formula 1 şi acolo pot aplica partea de aerodinamică pe care o să o învăţ la Facultatea de Aerospaţiale“, a explicat el.
Andrei Tabără precizează că nu s-a gândit în amănunt ce o să fac după facultate, dar nu-şi doreşte să lucreze dintr-un loc fix, ci îşi doreşte să poată călători şi să aibă un program flexibil. „Spania mi se pare o ţară foarte frumoasă pentru turism şi este un loc foarte bun de trăit, dar am citit şi despre faptul că Italia este una dintre ţările cu cei mai longevivi oameni din lume, pentru că sunt relaxaţi, iar în ţările din nordul Europei oamenii sunt fericiţi, conform studiilor, şi mi-ar plăcea să fiu în sfera aceasta.“
El are încredere că în timp şi facultăţile din România vor reuşi să ajungă la nivelul celor din vest, deoarece elevii şi studenţii sunt din ce în ce mai buni şi mai apreciaţi pe plan internaţional, iar astfel tinerii vor rămâne să studieze aici şi, de ce nu, să lucreze ulterior.
„Momentan nu ştiu dacă mă voi întoarce în România, dar cred că ar fi bine ca toţi tineri care au studiat sau sunt în afară să se întoarcă înapoi în ţară, pentru că văd o salvare în generaţia noastră, care are oportunităţi, dar care poate şi crea oportunităţi. Viitorul suntem noi şi trebuie să ne implicăm, pentru că suntem o generaţie de minţi luminate, o generaţie care înţelege şi excelează în mai multe domenii (nu suntem buni doar la matematică, de exemplu). Echipa noastră este olimpică la matematică, fizică, informatică şi chiar germană“, a afirmat Miruna Manole. Aceasta crede că informatica, programarea şi inovaţia vor avea succes în România în viitor, pentru că nu este încă o ţară inovată, iar studenţii care se întorc cu idei şi cunoştinţe din Occident aici, ar avea foarte multe de făcut.
Pentru câţi bani ai reveni în România?
„Un salariu atractiv pentru o muncă intensă şi efort intelectual, în domeniul meu, este de 3.000-4.000 de euro. Nu am pretenţia să primesc acest salariu după facultate - deşi defectul generaţiei mele este că vrea să aibă o funcţie şi un pachet salarial foarte bun imediat, dar la asta ţintesc“, a afirmat Miruna Manole. IT-iştii sunt cel mai bine plătiţi angajaţi din România. Salariul mediu net din industria de IT a depăşit 10.200 de lei în februarie 2023, adică aproape 2.100 de euro, după ce salariile angaţilor din această ramură a economiei au crescut cu aproape 20% de la an la an, conform datelor de la INS. Pe de altă parte, Andrei Tabără susţine că nu-l interesează foarte mult partea financiară, precizând că salariile inginerilor constructori pentru maşinile de Formula 1 nu sunt foarte mari. „Cred că trebuie să găseşti plăcere în ceea ce faci şi aspectul finaciar să fie pe locul al doilea.“
Andrei Tabără, elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul“ din Ploieşti:
Am aplicat la Facultatea de inginerie aerospaţială de la Universitatea Tehnică Delft, iar în a doua parte a lunii aprilie o să-mi vină rezultatele. (...) În octombrie am fost în Olanda să vizitez mai multe facultăţi, nu m-am aruncat cu capul înainte, şi am fost uimit de modul de predare al profesorilor am participat la câteva cursuri, dar şi de oportunităţile pe care le au studenţii. Nu se compară cu ce avem noi la momentul actual în universităţi.
Miruna Manole, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul“ din Ploieşti:
Momentan nu ştiu dacă mă voi întoarce în România, dar cred că ar fi bine ca toţi tineri care au studiat sau sunt în afară să se întoarcă înapoi în ţară, pentru că văd o salvare în generaţia noastră, care are oportunităţi, dar care poate şi crea oportunităţi. Viitorul suntem noi şi trebuie să ne implicăm, pentru că suntem o generaţie de minţi luminate, o generaţie care înţelege şi excelează în mai multe domenii.
Alex Donţu, elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul“ din Ploieşti:
Îmi doresc să-mi creez propriul business şi nu sunt sigur dacă mă voi întoarce în România sau mă voi stabili în străinătate. Probabil, start-up-ul meu va fi în zona de inteligenţă artificială, pentru că este un domeniu în care aş vrea să activez în viitor.
