♦ „Pe măsură ce economia creşte şi fluxurile de migraţie internaţională devin mai comune, companiile româneşti încep să îşi diversifice angajaţii din punct de vedere etnic şi cultural.” ♦ „În general, bărbaţii domină în funcţiile de top şi câştigurile lor medii sunt mai ridicate decât cele ale femeilor“ ♦ „Diversitatea, integrarea şi egalitatea de şanse deja au devenit subiecte din ce în ce mai dezbătute, de care trebuie să ne ocupăm cât mai curând, prin politici guvernamentale”
Un mediu de divers vine cu multe pentru companiile care îl implementează, cu un avantaj competitiv, o gamă largă de idei, abilităţi şi resurse necesare afacerii. Organizaţiile care îmbrăţişează diversitatea au la dispoziţie o bază de talente mai largă, ceea ce în anumite cazuri poate veni cu un acces la pieţe mai largi.
În ceea ce priveşte aceste aspecte, România începe să se alinieze şi ea cu tendinţele de la nivel european şi global, cu paşi mărunţi în anumite cazuri, precum în cel al egalităţii de gen, şi cu paşi mai rapizi în ceea ce priveşte diversitatea culturală, ritm condus de importul de forţă de muncă non-UE.
„Din perspectiva egalităţii de gen, în România, femeile sunt prezente într-un număr semnificativ în forţa de muncă, dar persistă discrepanţe în poziţiile de conducere şi în salarii. În general, bărbaţii domină în funcţiile de top şi câştigurile lor medii sunt mai ridicate decât cele ale femeilor. Companiile româneşti au început să conştientizeze această problemă şi să adopte politici menite să reducă decalajul de gen, promovând diversitatea în poziţiile de conducere şi oferind formare şi susţinere pentru femei în carierele lor”, a spus pentru ZF Oana Popescu, managing director al companiei de recrutare şi consultanţă în resurse umane Humangest România.
În ciuda progreselor înregistrate în ceea ce priveşte egalitatea de gen în procesul decizional, femeile continuă să fie depăşite numeric de bărbaţi în organele de decizie din sferele politice, economice şi sociale din întreaga UE, scrie un raport al Institutului European al Egalităţii de Gen.
În al doilea trimestru al anului 2023, ponderea femeilor în rândul membrilor Parlamentului European a fost de aproape 40 %. Mai puţin de jumătate dintre statele membre (11 din 27) au avut cel puţin 40% din fiecare gen în rândul europarlamentarilor. În 10 state membre, cel puţin două treimi dintre europarlamentari sunt bărbaţi.
Din 2020, ponderea femeilor în roluri decizionale a crescut în 19 state membre, Italia, Malta, Luxemburg, Belgia şi Danemarca înregistrând cele mai mari creşteri. Cu toate acestea, opt state membre (România, Letonia, Estonia, Cipru, Finlanda, Slovacia, Bulgaria şi Croaţia) arată o scădere a ponderii femeilor în procesul decizional în această perioadă.
Bogdan Gabor, country manager al companiei de recrutare Lugera, susţine că mediul de lucru din companiile româneşti a evoluat semnificativ în ceea ce priveşte diversitatea forţei de muncă în ultimii ani şi că observă că organizaţiile sunt tot mai preocupate de crearea unor echipe diverse şi incluzive.
„Echilibrul de gen reprezintă un aspect important în această evoluţie. Deşi am asistat la o creştere semnificativă a numărului de femei în organizaţii, sunt industrii în care disparităţile de gen persistă în ceea ce priveşte poziţiile de conducere şi remunerarea. Avem însă şi reversul medaliei, eu lucrez într-o industrie în care femeile sunt majoritare. Este, însă, îmbucurător să observ, în ultima perioadă, că organizaţiile din România au început să conştientizeze această problemă şi să implementeze politici menite să reducă acest decalaj”, a detaliat el.
În ceea ce priveşte prezenţa femeilor în board-urile companiilor listate la bursă din UE, media a fost de puţin peste 32% în 2022. Cele mai mari valori ale acestui indicator au fost în Franţa, Italia şi Olanda, toate cu peste 40%, iar cele mai mici Cipru, Estonia şi Ungaria, toate cu puţin peste 10%. În România, această pondere a fost de 17,7% anul trecut.
„Dacă ne dorim să aspirăm către cultura occidentală, mai întâi trebuie să îndreptăm inechităţile etnice din câmpul muncii, munca la negru şi să reducem pe cât posibil munca pe salariul minim pe economie. Abia apoi vom putea discuta despre problema egalităţii de gen. Mai întâi înveţi să mergi, abia apoi treci la alergare”, crede Alexandru Mirea, permanent placement manager în cadrul companiei de recrutare Adecco România.
În ceea ce priveşte diversitatea culturală, toţi cei trei experţi chestionaţi sunt de părere că România face paşi repezi în această privinţă pentru a include muncitorii din ţări non-UE care vin să muncească aici. Mai mult de 127.000 de muncitori străini lucrează în prezent pe piaţa locală, adică acei angajaţi aduşi din ţări din afara Uniunii Europene, după cum arată datele de la Inspecţia Muncii transmise la solicitarea Ziarului Financiar.
„În ceea ce priveşte diversitatea etnică şi culturală, România este o ţară cu o populaţie predominant omogenă din punct de vedere etnic. Cu toate acestea, pe măsură ce economia creşte şi fluxurile de migraţie internaţională devin mai comune, companiile româneşti încep să îşi diversifice angajaţii din punct de vedere etnic şi cultural. Aceasta aduce cu sine beneficii semnificative, precum diferite perspective şi abordări în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor şi dezvoltarea de produse şi servicii globale”, consideră Oana Popescu.
Dată fiind penuria de profesionişti din numeroase sectoare, România experimentează deja o diversificare a angajaţilor din punct de vedere etnic şi cultural care vine cu numeroase provocări atât din perspectiva adaptării legislaţiei, cât şi din perspectiva integrării acestora în echipe, susţine şi Bogdan Gabor.
Alexandru Mirea spune că diversitatea, integrarea şi egalitatea de şanse sunt subiecte din ce în ce mai discutate în prezent, dat fiind fenomenul de imigrare a forţei de muncă din zona asiatică, precum şi evenimentele geo-politice din proximitatea României şi a lipsei acute de forţă calificată de muncă din piaţa românească.
”Diversitatea, integrarea şi egalitatea de şanse deja au devenit subiecte din ce în ce mai dezbătute, de care trebuie să ne ocupăm cât mai curând, prin politici guvernamentale. Altfel, tot acest capital uman se va evapora cu uşurinţă odată cu deschiderea porţilor Schengen. În Bucureşti şi marile oraşe se dezvoltă comunităţi întregi, care cel mai uşor pot fi integrate în societate prin muncă echitabilă şi corectă”, a concluzionat el.
