Alexandru Vlad,
director general, Selgros
Un dicton cunoscut era „I have a dream“. Pentru a avea un vis, trebuie să avem un plan. Asta susţin şi acum. Nicio economie mare nu a crescut din întâmplare decât pe termen scurt, cum am făcut-o şi noi. Conjunctural, pe termen scurt poţi creşte, dar pe termen lung, sustenabil, trebuie să avem un plan, aşa cum a avut China, Singapore, Chile sau Polonia. Avem nevoie în primul rând de solidaritate, care înseamnă să încercăm să găsim o platformă comună pe care să încercăm să creăm o economie. Pentru asta trebuie în primul rând să ştim ce vrem: vrem să devenim o societate industrială bazată pe industrie grea şi constructoare de maşini precum Germania, vrem să devenim o platformă de servicii şi financiară cum este Marea Britanie, vrem să fabricăm pantofi şi turism şi vin ca Italia? Prima oară trebuie să ştim ce vrem, după care lucrurile sunt relativ simple.
România s-a bucurat de investiţii străine în ultimii ani, mai ales în perioada 2001- 2008. Toţi cei care au venit au fost bine-veniţi, dar trebuie să vedem dacă vrem să aducem investitori în industrie, vrem să îi aducem în turism, trebuie să stabilim ce vrem noi ca ţară.
Mihnea Şerbănescu,
director general al DTZ Echinox
Cu siguranţă există două direcţii: atragerea capitalului străin, dar şi stimularea şi punerea în circulaţie a capitalului autohton, care nu este încă stimulat. E vorba de a folosi resursele de creativitate pe care le avem din belşug, de a mobiliza spiritul antreprenorial care de multe ori o ia înaintea strategiilor guvernamentale şi creează direcţii.
E vorba despre iniţiativă legislativă care să stimuleze capitalul să circule şi să găsească ceea ce îşi doreşte el, şi anume: rentabilitate, return, risc cât se poate de redus şi nu în ultimul rând stabilitate şi predictabilitate. Cu alte cuvinte, este nevoie de coerenţă în realizarea şi aplicarea unor măsuri fiscale de stimulare. Cred că este o banalitate, dar trebuie făcut mult mai mult pentru atragerea şi folosirea fondurilor europene. Nu pot decât să fiu de acord cu domnul Vlad (directorul general al Selgros – n. red.) că ne trebuie o strategie.
Cred cu tărie în acest proiect, proiectul România 5%. Sunt convins că nu putem să atingem obiective îndrăzneţe decât dacă ni le propunem şi ni le dorim.
Emilian Duca,
consultant fiscal
Fiscalitatea a generat cele mai multe patimi în discuţiile legate de creşterea economică a României, dar trebuie să înţelegem cu toţii că sistemul de impozite şi taxe, sistemul bugetar, nu reprezintă decât un instrument de politică economică şi trebuie să regândim politica fiscală din această perspectivă.
Eu aş spune că fiscalitatea ar trebui să fie un facilitator pentru mediul de afaceri, şi nu o piedică pentru acesta. Iar acest instrument de politică economică - fiscalitatea - trebuie să fie şi foarte eficient. Şi cum poate fi eficient în lumea aceasta a tehnologiei dacă nu prin informatizare până la capăt şi prin valorificare la maximum a capabilităţilor pe care le avem în acest moment? Pe de altă parte, ne plângem cu toţii de aceeaşi problemă: predictabilitatea legislaţiei fiscale – şi nu numai a celei fiscale -, iar asta este una dintre cele mai mari probleme ale mediului de afaceri, aşa cum îl simţim noi în practică.
Ar trebui ca administraţia, în general, să trateze cetăţeanul ca pe un client, şi nu ca pe un potenţial infractor.
Andrei Pitiş,
antreprenor în IT
IT-ul este un business care se bazează exclusiv pe oameni şi pe ceea ce creierul lor produce, de aceea am fost întotdeauna atras de HR şi de dezvoltarea oamenilor. De multe ori, i-am întrebat pe oamenii de afaceri străini ce îi atrage aici şi de ce stau şi cam toţi au răspuns: calitatea resurselor umane. Şi i-am întrebat ce calităţi ale românilor apreciază cel mai mult şi li s-au părut a fi diferite de cele ale oamenilor din străinătate, iar ei au răspuns că oamenii de aici sunt pasionaţi şi creativi.
Se pare că avem o resursă umană calificată, pasionată şi creativă. Dar este suficient acest lucru pentru a avea o creştere economică de 5% pe an? Eu cred că nu, pentru că avem nevoie să folosim această resursă umană în mod eficient, să creăm valoare, pentru ca România să îşi creeze un branding de ţară. Iar acest lucru se poate face doar prin parteneriate şi prin credibilitate.
În momentul de faţă, ca să avem un brand trebuie să găsim credibilitatea necesară, iar acest lucru se poate face prin parteneriate cu ţări sau businessuri puternice, cu ajutorul cărora să creştem împreună. Putem să creştem cu 5% fără să fim cu toţii nemţi şi putem să facem business german cu creativitate românească.
Mihai Marcu,
acţionar la Medlife
Eu visez la acea lună decembrie în care primul-ministru nu o să mai aprobe bugetul, ci o să aprobe un plan de afaceri pentru următorul an. Şi visez ca planul de afaceri să sune aşa: o să avem mai mulţi antreprenori decât avem acum (adică 24 de antreprenori la mia de locuitori), o să ştergem liniile continue din faţa Romaqua şi din faţa a două spitale Medlife (aluzie la afirmaţia lui Octavian Creţu, acţionar majoritar la Romaqua, care a spus că autorităţile au făcut pentru investitorul străin Nokia o autostradă, dar în faţa fabricii româneşti Romaqua au tras o linie continuă pe şosea, astfel că nu se mai poate intra cu camioanele în fabrică - n. red.), o să îi întrebăm pe antreprenori sau pe executivii din companii ce au nevoie. Ar trebui ca aceştia să primească telefoane de tipul: „Ai şi tu nevoie de ceva, având în vedere că ai creat nişte locuri de muncă anul acesta?“. Eu, dacă aş face acest plan de afaceri pentru România, aş suna la Petrom, de exemplu, să întreb cât petrol va vinde compania în anul următor şi câte persoane va angaja. Aş mai întreba: „Domnule Stroe (Constantin Stroe, vicepreşedinte al Automobile Dacia – n. red.), câte maşini vindeţi la anul? Afacerişti din Transilvania, de ce autostrăzi aveţi nevoie ca să treceţi munţii mai repede, să vă meargă mai bine, să creşteţi cifra de afaceri şi noi la urmă să creştem PIB-ul şi încasările la buget?“.
Cred că avem nevoie de un plan de afaceri şi nu de o aprobare de buget. Noi facem planuri de afaceri, ne împrumutăm pe termen lung, dar, din păcate, România are un plan pe termen scurt.
Cred în proiectul România 5%, dar cred că trebuie întâi să facem planul de afaceri la nivel macro.
