Desi cunoaste o expansiune fulminanta pe plan mondial, Life Coaching-ul ramane in continuare foarte putin cunoscut in Romania. Deasupra lui plutesc deopotriva misterul si confuzia, admiratia si scepticismul, asteptari exagerate si teama de dezamagire.
Menit sa faciliteze procesul schimbarii, solutionarea unor probleme de viata, depasirea crizelor existentiale etc, pentru mine Life Coaching-ul este, cel putin in varianta in care il practic eu, psihoterapie reinventata.
Cu siguranta, marea majoritate a furnizorilor de servicii de Life Coaching s-ar opune cu vehementa acestei definitii si chiar pe plan mondial se fac eforturi considerabile pentru a delimita Life Coaching-ul de psihoterapie. Argumentele aduse in sprijinul ideii delimitarii (coaching-ul este orientat catre viitor, psihoterapia spre trecut; coaching-ul vizeaza obtinerea excelentei, pe cand psihoterapia urmareste atingerea unui nivel normal de functionare etc) nu sunt insa suficient de puternice pentru a risipi confuzia care persista in mintea celui care cauta sa inteleaga ce este si ce isi propune Life Coaching-ul in contrast cu psihoterapia.
Mai mult, diferentele invocate par sa reziste doar in plan teoretic, ca delimitari conceptuale folosite in scop didactic. Ca de obicei, in practica lucrurile stau cu totul altfel. Cel putin, in practica pe care o desfasor eu, atat ca psihoterapeut de orientare psihanalitica, cat si ca Life Coach, nu am observat diferente semnificative intre motivele (problemele) invocate de clientii care solicita un demers de Life Coaching si motivele (problemele) invocate de cei care vor sa inceapa o psihoterapie psihanalitica. Mai mult, in timpul sedintelor nici nu imi propun sa ma comport diferit fata de cele doua categorii de clienti, deoarece aceasta ar echivala cu a pune metoda de lucru deasupra nevoilor omului din fata mea care, dincolo de obiective si de rezultate, cauta sa simta ca este inteles si acceptat ca atare.
Life Coaching "live"
In spiritul afirmatiei lui Einstein, "exemplificarea nu este doar un mod de a explica, ci singurul mod de a explica ceva", voi prezenta mai jos cateva din experientele mele in domeniul Life Coaching-ului, ilustrative pentru ideea Life Coaching a Psihoterapie reinventata:
* Simona este un manager de nivel mediu care la prima noastra intalnire s-a prezentat drept "workaholica". Lucra intre 9 si 12 ore pe zi, straduindu-se sa obtina de fiecare data rezultate spectaculoase si implicit recunoasterea meritelor sale de catre superiori. Obiectivele sale cu privire la colaborarea noastra au vizat obtinerea unui raport mai echilibrat intre viata profesionala si cea personala, precum si diminuarea anxietatii care o determina in mod repetat sa distruga acest echilibru. Pe parcursul intalnirilor noastre a devenit evident ca acest pattern de comportament il dobandise in copilarie, cand incercase - fara nici un succes - sa-si determine parintii (prin rezultatele sale scolare de exceptie) sa o aprecieze mai mult si sa fie mai disponibili nevoilor sale emotionale. Acum repeta in raport cu superiorii sai aceeasi strategie, pornind de la falsa premisa ca acestia au aceleasi asteptari uriase de la ea ca si parintii sai. Constientizarea acestui anacronism a ajutat-o sa-si schimbe strategia si sa ia decizia de a nu-si mai conduce viata in functie de asteptarile celorlalti.
* Radu a intrat intr-un demers de Life Coaching pentru ca fenomenul care se intamplase cu regularitate la toate locurile sale de munca anterioare risca sa se produca din nou: un conflict tacit cu seful direct lua pe neasteptate proportii ingrijoratoare, iar Radu traia dramatic sentimentul ca superiorul sau nu il mai dorea in echipa sa. In consecinta, trebuia iar sa isi caute un nou loc de munca si deja obosise sa schimbe slujbele. In timpul sedintelor, amintiri spontane legate de relatia cu tatal sau l-au impins pe Radu la "investigatii" in raport cu istoria sa personala, investigatii care s-au soldat cu o descoperire dureroasa: nasterea lui Radu fusese un "accident", tatal sau nedorindu-si copii in acel moment. Aceasta descoperire (mai precis explorarea si perlaborarea propriilor sentimente legate de acest fapt) l-a condus ulterior pe Radu la un plus de obiectivitate in relatie cu seful direct si implicit la o mai buna gestionare a respectivei relatii.
* Cand a aflat ca promovarea pe care o astepta ii va reveni altei colege, Adriana se gandea cu furie sa demisioneze. I se parea revoltator faptul ca in compania sa promovarile ignora total criteriile de performanta, mai ales cand toata lumea barfeste ca acea colega are o legatura cu seful. In sedinta de coaching, dupa ce si-a exprimat revolta fata de cele intamplate, si-a amintit un vis pe care il avusese in noaptea imediat urmatoare zilei in care a primit vestea. Era pe un teren de tenis, impreuna cu tatal si sora ei mai mica. Tatal a luat o racheta, semnaland ca vrea sa joace, si brusc ea si sora ei au inceput sa se lupte pentru racheta ramasa. Visul a condus-o catre reamintirea rivalitatii indelungate cu sora ei, al carui obiect, descoperea acum, era obtinerea atentiei si afectiunii tatalui. A zambit cand si-a dat seama ca traia evenimentul de la serviciu dupa modelul relatiilor cu membrii familiei sale. Decizia de a-si cauta un nou job ramanea valabila, dar isi pierduse din urgenta, iar furia disparuse.
Experiente de acest gen m-au condus la ideea ca Life Coaching-ul este de fapt psihoterapie reinventata si ca practic nu exista proces autentic de coaching care sa nu aiba efecte terapeutice. Life Coaching functioneaza ca o psihoterapie pentru "normali" exact in masura in care acelasi cric poate fi folosit atat pentru ridicarea unui Trabant, cat si a unui Audi.
In opinia mea, doua sunt motivele principale care ii determina pe furnizorii de astfel de servicii sa caute o delimitare a Life Coaching-ului de psihoterapie: 1) delimitarea este convenabila pentru furnizori intrucat acestora nu li se mai pretinde formarea indelungata si dificila impusa psihoterapeutilor; 2) spunand ca Life Coaching-ul este altceva decat psihoterapie, furnizorii acestui serviciu nu lezeaza orgoliul clientilor, care vor putea viza obtinerea unor efecte psihoterapeutice fara a infrunta insa toate prejudecatile asociate mersului la psihoterapeut.
Nu cred insa ca a admite faptul ca trecem printr-o criza este ceva rusinos sau condamnabil, dupa cum nu cred ca putem spera la rezolvarea unor probleme in timp ce le negam cu tarie. Cu totii auzim tot mai multi oameni in jur spunand "Traim intr-o lume nebuna" si cred ca a sosit momentul sa si facem ceva in acest sens. Iar schimbarea incepe intotdeauna cu noi insine.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
