Proximitatea, pregătirea profesională a cadrelor didactice, condiţiile de igienă şi activităţile extraşcolare rămân cele mai importante criterii de selecţie pe care se bazează părinţii atunci când aleg o grădiniţă la care să-şi înscrie copiii.
În grădiniţele de stat şi private învaţă anual peste 670.000 de copii, iar numărul celor înscrişi a crescut tot mai mult în ultimul deceniu, pe când capacitatea instituţiilor de învăţământ preşcolar de stat a rămas în multe localităţi aceeaşi.
În ultimii ani, sistemul de învăţământ privat a câştigat teren în defavoarea celui de stat, mai ales în sistemul preşcolar. Fie că sunt atraşi de media de vârstă mai redusă a profesorilor, de numărul mare al activităţilor extraşcolare sau de atenţia sporită acordată îngrijirii spaţiului în care copiii îşi desfăsoară activitatea, grădiniţele private sunt văzute de mulţi ca fiind superioare celor de stat, în care clasele sunt supradimensionate, profesorii sunt demotivaţi, iar aspectul unităţilor este învechit.
"Iniţial, am încercat să o duc pe Sofia la o grădiniţă de stat, dar m-am lovit de clase cu foarte mulţi copii, în care locurile sunt limitate, dar şi de personal redus şi îmbătrânit. În cazul în care ai noroc să găseşti un loc într-o astfel de grădiniţă, de cele mai multe ori tacâmurile şi vesela sunt vechi, jucăriile la fel, iar igiena lasă de dorit", spune Ionuţ Ruse, părintele unui copil de aproape 3 ani, care este proprietarul unui restaurant din Bragadiru. El şi-a înscris copilul la o grădiniţă privată, unde plăteşte 250 de euro pe lună.
Atenţia cu care părinţii iau una dintre cele mai importante decizii cu privire la viitorul copiilor lor este sesizată şi de către directorii de grădiniţe private. Aceştia spun că acreditarea, numărul maxim de copii dintr-o clasă sau calitatea preparării meselor sunt printre criteriile principale pe care părinţii le vizează atunci când aleg o grădiniţă.
"Primele întrebări pe care le pun părinţii sunt legate de acreditarea şcolii, de curicula şcolară şi de modul în care se adaptează aceasta nevoilor copilului lor. Se uită la facilităţi, vor să ştie mai multe despre profesori, despre mărimea grupelor de elevi şi despre calificările cadrelor didactice. De asemenea, autobuzele şcolare, mesele şi uniformele sunt şi ele subiecte discutate de multe ori atunci când părinţii decid să îşi înscrie copiii la grădiniţă", au afirmat reprezentanţii Şcolii Americane Internaţionale din Bucureşti, una dintre cele mai scumpe instituţii de învăţământ privat locale, preţul şcolarizării pentru un an putând ajunge la aproape 20.000 de euro.
Grădiniţă de stat vs. grădiniţă privată. Cum alegi?
În timp ce sistemul de învăţământ privat universitar nu poate acoperi deficienţele de competenţe cu care absolvenţii ies pe piaţa muncii la fel cum reuşesc facultăţile de stat, în ceea ce priveşte ciclul preşcolar lucrurile stau altfel. Cu toate că numărul grădiniţelor private acreditate a crescut în ultimii ani, iar părinţii nu se orientează de la bun început spre sistemul privat, ei admit că unul dintre punctele slabe ale sistemului public este calitatea serviciilor. Când sălile de clasă arată ca în urmă cu 20 de ani, jucăriile cu care cei mici se joacă au rămas de pe vremea generaţiilor mai vechi sau când îngrijitorul plătit cu un salariu prea mic pentru munca depusă nu mai vine la serviciu cu plăcere, este normal ca părinţii să se orienteze către un sistem în care copiii sunt supravegheaţi permanent şi în care se simt "ca acasă".
"Nu am pretenţii ieşite din comun, nu mă aşteptam ca la stat cea mică să fie supravegheată video sau să beneficieze de spaţii separate de odihnă sau joacă, cu toate că în grădiniţele private asta ţi se oferă, dar copilul meu merită mult mai mult decât tacâmuri vechi şi educatori care nu mai găsesc satisfacţie în a preda", a mai spus Ionuţ Ruse.
În ceea ce priveşte pregătirea profesională a cadrelor didactice, majoritatea părinţilor şi a directorilor de grădiniţe private susţin că profesorii care mai rămân în sistemul public de învăţământ ajung să fie demotivaţi de salariile mici pe care le primesc şi de mediul de lucru mult prea solicitant. Astfel, în prezent, există o distincţie clară între media de vârstă a cadrelor didactice din grădiniţele private şi cele de stat, observându-se o pondere tot mai mare a profesorilor tineri care aleg să plece din sistemul public.
"De cele mai multe ori, profesorii care aleg să părăsească sistemul naţional de învăţământ nu se mai simt motivaţi şi îşi doresc să ajungă în sistemul privat datorită posibilităţii mai mari de a se dezvolta profesional şi de a-şi practica meseria într-o instituţie care investeşte în educaţie. De asemenea, beneficiile financiare şi oportunităţile ca formarea internaţională şi promovarea profesională sunt unele dintre avantajele care îi fac pe profesori să îşi îndrepte atenţia către mediul privat", au explicat reprezentanţii Şcolii Americane.
Cu toate că există multe motive pentru care părinţii ar putea fi tentaţi să îşi înscrie copiii la grădiniţe private, unii dintre aceştia susţin că trebuie luate în calcul şi anumite dezavantaje pe care sectorul privat le prezintă.
"Într-o primă fază, mi-am dorit să o dau pe cea mică la o grădiniţă de stat, dar distanţa foarte mare de casă m-a împiedicat să fac acest lucru. Cum are doar doi ani şi jumătate am considerat că o grădiniţă privată care se află la 200 de metri de casă ar fi o alegere mult mai bună din acest punct de vedere. Însă ceea ce nu îmi place la mediul privat este refuzul cadrelor didactice de a relaţiona cu părinţii", a spus Adriana, mama unui copil de doi ani şi jumătate şi care este manager într-un laborator de analize.
De asemenea, ea este de părere că adesea profesorii de la privat sunt tentaţi să le spună părinţilor numai lucrurile bune pe care cei mici le fac, fără a scoate în evidenţă greşelile sau competenţele ce necesită îmbunătăţiri.
"Atunci când ajung acasă cei mici nu prea povestesc ce au făcut la grădiniţă, iar profesorii nu îţi spun niciodată că cel mic a făcut ceva greşit. Întotdeauna copilul tău e cel mai frumos, cel mai bun, nimic nu este în neregulă, bine, probabil şi pentru a justifica banii pe care îi dai în fiecare lună", a explicat ea, care plăteşte câte 330 de euro pe lună pentru şcolarizarea copilului într-o grădiniţă privată.
În prezent există 206 unităţi preuniversitare private de învăţământ doar în Capitală, unde numai în anul şcolar 2011-2012 au fost înscrişi circa 5.740 de copii.
Violeta Daria, purtător de cuvânt al ARACIP (Agenţia România pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar) spune că viitorul grădiniţelor private nu este pus în pericol de sistemul privat, ba chiar el poate fi îmbunătăţit de acesta.
"Cele două tipuri de grădiniţe vor coexista, la fel ca şi până acum. Nu există indicii care să ne conducă spre ideea că s-ar schimba ceva din acest punct de vedere. În altă ordine de idei, grădiniţele particulare funcţionează deja într-un mediu concurenţial şi ţin cont din ce în ce mai mult de solicitările beneficiarilor. Acest lucru ar putea să aibă influenţă şi asupra gradiniţelor de stat", a spus Violeta Daria.
Peste 670.000 de copii învaţă în prezent în grădiniţele de stat şi private, numărul acestora fiind cu câteva zeci de mii mai mare decât în urmă cu 10 ani.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
