Constantin Azoiţei, sau Costi, cum îl cunosc apropiaţii şi cei care îi trec pragul salonului, crează, de peste 25 de ani, artă vizuală. Doar că în loc de pensule foloseşte ace, şi în loc de şevalet… piele umană. Iar operele sale nu rămân expuse într-un muzeu sau într-o galerie, ci sunt purtate, la vedere sau ascunse sub textilele hainelor, de clienţii care, odată ce ajung în „atelierul” său, pleacă schimbaţi pentru totdeauna. Ce înseamnă să fii artist tatuator în România şi ce schimbări a reuşit el să aducă într-o piaţă în care tatuajele sunt încă stigmatizate de mulţi?
„M-am născut într-un oraş minier, Lupeni, în judeţul Hunedoara. Am plecat de la o şcoală de meserii în care făceam dulgherie şi tâmplărie, în pictură şi zgârieturi pe piele – şi le spun astfel pentru că la vârsta aceea nu ştiam eu ce înseamnă tatuajul, deşi îmi doream să am acele desene pe piele ca cei pe care îi idolatrizam la vremea respectivă – Axl Rose, Sebastian Bach, Lemmy şi alţii”, îşi începe artistul povestea.
Cu o carieră lungă în spate, pornită în 1996, odată cu primul tatuaj realizat, el spune că a rămas mereu consecvent. „Mi-am păstrat traiectoria în viaţă – tatuajul şi pictura, nu am sărit dintr-o barcă în alta, pentru că asta mi-am dorit să fac. Pasiunea mi-a devenit meserie şi am încercat să dezvolt mult treaba aceasta în ţară, la noi, tocmai pentru că mi-am dorit să nu mai fiu stigmatizat. Mi-am dorit să ajug să nu-mi mai fie ruşine cu meseria mea, să nu mă mai ascund cu ceea ce fac.”
Oportunităţile de azi, inexistente în anii ’90
Dorinţa de a deveni artist tatuator s-a născut în adolescenţă, odată cu primul tatuaj – „nişte dinţi de vampir” – pe care şi l-a făcut singur, manual. „Aveam 15-16 când m-am apucat să scrijelesc pe piele. Eram un copil care se dorea rebel şi eram atras de tot ce era noncoformist, iar numărul tatuajelor a crescut odată cu vârstă şi pe măsură ce am cunoscut mai mulţi artişti tatuatori.” Odată făcut primul tatuaj, şi-a propus să mai adauge câte unul pe an la colecţie. Dar spune că de la un punct nici nu mai contează numărul.
Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro
