Astfel, au dezvoltat o gamă de servicii, printre care – ceea ce pare acum banal – livrarea produselor la domiciliul clienţilor, exemplifică antreprenorul. Au diversificat gama de produse şi culori, suprafeţele, textura acoperişului; în prezent Bilka produce şi comercializează 11 modele de învelitori metalice (dintre care cinci modele de ţiglă metalică, două modele de învelitori moderne şi patru modele de tablă cutată). Rezultatele înregistrate anul trecut sunt efectele proiectului investiţional de 10 milioane de euro, demarat în 2014 şi finalizat în 2016. În urma acestui proiect a fost achiziţionată şi integrată în fluxul de producţie o nouă platformă, de 27.000 de metri pătraţi, au fost instalate 25 noi linii de producţie, au fost lansate trei noi modele de ţiglă metalică - astfel, au încheiat investiţiile pentru divizia de rezidenţial.
ACOPERIŞURI ROMÂNEŞTI PENTRU VECINI
Iar dacă în interviurile anterioare acordate Business Magazin, Horaţiu Ţepeş vorbea despre extinderea cu o unitate de producţie şi în străinătate, aceasta este în continuare una dintre ţintele sale pe termen lung. „Cu siguranţă este în plan extinderea în străinătate. Atunci când creşterea noastră va fi mai mică pe intern, cu siguranţă vom avea energia necesară să ieşim şi în afară. Dar acum suntem concentraţi pe consolidarea poziţiei pe intern, pe producţia de hale industriale.” Un astfel de pas nu este dificil pentru antreprenorul familiarizat cu pieţele din jurul României. „Nu este greu pentru noi, pentru că ştim foarte bine ce se întâmplă pe pieţele din jur. Noi avem competitori zonali în piaţa de acoperişuri; pe achiziţii de materie primă spre exemplu, concurăm cu companii de talia noastră din Polonia, din Slovacia, practic avem un soi de concurenţă şi acum. Cunoaştem foarte bine pieţele din jur şi este o mare provocare să reuşim să facem ce am făcut în România.”
Horaţiu Ţepeş s-a gândit chiar şi la primele pieţe în care ar vrea să îşi extindă fabricile. „Planul îl avem făcut şi prima piaţă pe care vrem să ieşim este Slovacia - o ţară stabilă, moneda este euro, dar trebuie să găsim momentul potrivit şi să nu afectăm absolut deloc dezvoltarea pe plan intern. Cu siguranţă vom ieşi pe pieţele externe, eu spun acum Slovacia, dar până atunci sperăm să se stabilizeze piaţa în Ucraina, unde avem parteneri stabili şi solizi în acelaşi timp, în ciuda situaţiei de acolo. Ucraina este o piaţă foarte bună, în care vedem un mare potenţial. Dacă lucrurile vor fi mai stabile acolo, planurile noastre se pot schimba.” Extinderea s-ar face prin deschiderea unei unităţi de producţie pentru care ar fi necesară o investiţie de 9 milioane de euro, aproape jumătate faţă de investiţia pentru dezvoltarea diviziei de industrial. „Cu siguranţă încă nu este momentul, având în vedere ceea ce avem de făcut pe piaţa internă.”
În prezent, 10% din cifra de afaceri este generată de exporturi; produsele Bilka ajung în pieţe precum Republica Moldova, Ucraina, Ungaria şi Bulgaria. „Avem totuşi o pondere bună şi un cuvânt de spus acolo, doar cu livrări de la Braşov, nu cu unităţi de producţie”. Au un departament specializat pentru exporturi; acest departament este format din cinci oameni, iar calculele arată că cifra de afaceri din exporturi va depăşi anul acesta 9 milioane de euro. „Tratăm fiecare piaţă cu mare seriozitate şi nu avem obstacole, pentru că până la Sofia (Bulgaria) nu este distanţa atât de mare; nici Ucraina nu este atât de departe, iar în Ungaria, acum ne ajută că avem autostradă spre vest. Am simţit că ne ajută chiar şi cu distribuţia pe Banat, pe intern.
Fiecare deschidere de tronson se simte în business. Dacă în urmă cu cinci ani camioanele se întorceau la două zile, acum se poate face descărcarea şi se întorc în următoarea zi.” Vând însă şi mai departe de atât. „Vindem în sudul Germaniei, avem un distribuitor în Franţa - dar nu sunt cantităţi mari, spre exemplu acoperim case de lemn în sudul Franţei; de asta se ocupă distribuitorul nostru de acolo. Nu putem spune că această activitate are o pondere mare în această cifră de 9 milioane, fiind câteva transporturi pe an. Cu siguranţă va trebui să ne concentrăm pe pieţele dimprejur, ne va fi mult mai uşor să controlăm lucrurile.”
O PIAŢĂ CU ACOPERIŞURI MULTICOLORE
În ceea ce priveşte specificul pieţei locale, dimensiunea acesteia poate fi analizată prin prisma mai multor repere, potrivit antreprenorului. „Dacă ne uităm la consumul de oţel prevopsit, al cărui preţ se plasează anul acesta la 1.000 de euro/tonă, piaţa va ajunge la 280.000 de tone, astfel că putem spune că va ajunge la 280 de milioane de euro. Dacă vorbim despre valorile adăugate ale producătorilor şi de produsele conexe, se va duce spre 400 de milioane de euro; dacă vorbim strict de metri pătraţi de acoperiş fără accesorii şi fără alte întrebuinţări – fiindcă oţelul acesta prevopsit se foloseşte şi în uşile de garaj, spre exemplu - piaţa se plasează în jurul a 200 de milioane de euro.” Potenţialul pe care îl vede Horaţiu Ţepeş este de dublare a pieţei în următorii cinci - şapte ani. „Trebuie luat în considerare că ritmul de creştere poate încetini; PIB-ul este în jurul a 200 de miliarde, cred că nu este nesănătos să avem şi doi ani de creşteri de 8%, apoi va urma probabil o încetinire a ritmului.”
Iar dacă cifrele din 2008 arătau că piaţa nu era matură, acest lucru se poate observa şi în modul în care au evoluat ulterior gusturile românilor în materie de textură, culoare şi formă a acoperişurilor, observă Horaţiu Ţepeş. „Se vede că nu este o piaţă stabilă. Spre exemplu, în urmă cu 5-7 ani, prima culoare vândută era roşu; acum predomină în alegerile clienţilor culoarea maro-ciocolatiu, iar dacă vorbim despre Bucovina, preferate sunt negrul şi griul.” Cea mai cumpărată culoare în Bucovina, în procent de peste 50%, este negrul mat, iar a doua, un maro ciocolatiu închis - pentru că se păstrează culoarea acoperişurilor caselor vechi; în ceea ce priveşte griul, acesta este ales de românii care au lucrat în Marea Britanie. „Este o culoare foarte mult folosită în Marea Britanie, iar cei care lucrează acolo îşi construiesc case în acelaşi stil.”
Dacă vorbim despre sudul României, acolo primează maroul ciocolatiu deschis iar culoarea roşie, în sud-vestul României; în Transilvania sunt preferate nuanţe de cărămiziu şi ciocolatiu, iar în Ungaria sunt cumpărate doar acoperişuri cărămizii. Nuanţele de cărămiziu predomină în alegerile clienţilor pentru că imită ţigla ceramică şi de beton; dar cota de piaţă a ţiglei metalice din total acoperişuri a ajuns la 70% în Transilvania; clientul optează pentru ţigla metalică fiindcă are o greutate de 5 kg pe metrul pătrat faţă de 50 kg pe metrul pătrat în cazul unui acoperiş clasic. În plus, spune antreprenorul, este mai rezistentă – ţigla metalică nu se sparge, apa nu intră în case etc. În ceea ce priveşte preţul, în anii trecuţi acoperişurile metalice erau eficiente şi din punctul de vedere al preţului; în 2017 însă, potrivit unui calcul al lui Horaţiu Ţepeş în care ia cel mai jos preţ de anul trecut şi cel mai ridicat de anul acesta, creşterea preţului înregistrată de ţigla metalică este de 40%. „Nu este absolut niciun impediment, nu am simţit o scădere din cauza preţului în piaţă.”
CRIZA DE PERSONAL, O PROBLEMĂ REZOLVATĂ DE TEHNOLOGIE
Horaţiu Ţepeş spune că nici criza de personal de pe piaţă nu a reprezentat un obstacol în dezvoltarea afacerii. „La noi în companie nu simţim în mod direct criza forţei de muncă fiindcă avem câteva avantaje: în ultimii ani am fost foarte atenţi - şi înainte eram, dar în ultimii ani am fost mult mai atenţi la indicatorii financiari. Suntem mult peste media judeţului şi peste media din economie în ceea ce priveşte salariul şi pachetul de beneficii, astfel că nu avem fluctuaţie foarte mare de personal. Oamenii noi care vin beneficiază de un training, primirea lor este bună, facilităţile sunt bune.” El o observă însă criza de personal de pe piaţă prin prisma colaboratorilor. „Vedem ce se întâmplă în anumite zone din ţară - probabil că ridicarea nivelului de trai a adus o delăsare, mai puţină concentrare la locul de muncă. Şi se văd schimbări; nu le putem spune mici schimbări. Coroborat cu ceea ce vedem că se întâmplă la companiile mari, cu 3.000-4.000 de angajaţi, este într-adevăr o reală problemă; iar dacă ne uităm la indicatorii din economie, cu siguranţă nu se poate susţine populaţia de 20 de milioane cu 4-5 milioane de angajaţi. Aceasta este o reală problemă.”
