La Madrid erau asteptati ieri presedintele francez, Jacques Chirac si cancelarul german, Gerhard Schroeder, in cadrul unei trilaterale initiate de premierul spaniol, Jose Luis Rodriguez Zapatero.
Discutiile erau anuntate ca facand parte din asa-numitele agende omniprezente - cea europeana si, celalata, de combatere a terorismului.
In cazul discutiilor despre Uniunea Europeana, cea privind referundumul privind adoptarea Constitutiei europene parea sa suscite cel mai viu interes. In cazul combaterii terorismului, toate cele trei tari par sa fie, din martie incoace, pe aceeasi lungime de unda. Este vorba de momentul de cotitura marcat de atentatele asupra Madridului, de la 11 martie, care l-au adus la putere pe socialistul Zapatero, cel care inaintea atentatelor din gara Atocha nu avea prea multe sanse sa devina prim-ministru. Odata cu venirea sa la putere, Zapatero a schimbat politica externa a Spaniei. A retras in doua luni trupele spaniole din Irak, pe care le trimisese acolo fostul premier spaniol, Jose Maria Aznar, unul dintre cei mai fideli aliati ai presedintelui american George Bush. Totodata insa a avut loc si o raceala diplomatica intre Spania si Statele Unite, iar Zapaterop a anuntat ca vrea sa se intoarca "in inima Europei". Inima nu parea sa fie altceva decat "motorul" Europei sau, altfel spus, alianta franco-germana.
In aceasta chestiune sunt destul de multe lucruri de remarcat. O data, alaturi de alianta Franta-Germania ramane loc de un al treilea partener, insa pana acum nu s-a prefigurat profilul sau explicit. Un candidat la acest statut l-ar putea avea presedintele rus, Vladimir Putin, celo care are legaturi din ce in ce mai apropiate cu duo-ul Schroeder-Chirac (cu doar o zi inainte de atacurile din Beslan cei trei se aflau la o intalnire informala pe malul Marii Negre). La fel de bine ar putea aspira la rolul de partener al unei eventuale troici si premierul britanic, Tony Blair, izolat in ultima vreme pe scena politica europeana. Loialitatea sa fata de politica administratiei Bush l-a adus in conditia de a fi nepopular la el acasa, dar i-a adus si o raceala din partea liderilor europeni. O reuniune in trei si informala a avut loc cu cateva luni in urma, in Anglia, dar nu s-a soldat cu un nou tip de strategie.
In fine, pana sa se stabileasca o trilaterala, care este marcata si de diferentele doctrinare dintre cei care ar putea-o alcatui, trebuie spus ca nici relatiile franco-germane nu au un statut de permanenta. Ele s-au dezvoltat in ultimii ani, de cand la conducerea celor doua tari s-au aflat doua personaje cu afinitati reciproce. Gerhard Schroeder, un lider tot mai contestat in propria-i tara pentru masurile de reforma sociala pe care le-a intreprins, este putin probabil ca va mai castiga alegerile viitoare cu Partidul Social-Democrat german. Asa cum nu este sigur nici ca popularitatea lui Jacques Chirac (mai scazuta in ultimii doi ani) l-ar pastra la putere in ciclurile electorale viitoare.
adelina.radulescu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
