Nicolas Sarkozy este de ieri noul presedinte al Frantei. Liderul Uniunii pentru o Miscare Populara, de dreapta, a invins-o in al doilea tur de scrutin pe candidata Partidului Socialist, de stanga, Segolene Royal, cu un scor de 53,06% la 46,94%. Sarkozy a realizat unul dintre cele mai bune procentaje ale unui candidat de dreapta in al doilea tur de scrutin, daca excludem aici alegerile atipice din 1969 si 2002; doar Charles de Gaulle inregistrase un scor mai bun in 1965 cu 55,20%.
La 52 de ani, Nicolas Sarkozy este al saselea presedinte in lista sefilor de stat al celei de-a cincea Republici franceze inaugurate de generalul de Gaulle in 1958 si al 23-lea din istoria Frantei. Sarkozy va prelua puterea de la actualul presedinte, Jacques Chirac, al carui mandat expira in noaptea de 16 spre 17 mai. Transferul puterii poate avea loc si mai devreme, dar Sarkozy a declarat inaintea alegerilor ca este dreptul presedintelui in exercitiu sa isi incheie mandatul la termen. Scrutinul prezidential va trebui validat pana la 10 mai de Consiliul Constitutional.
Desi victoria lui Sarkozy nu aduce o alternanta politica la Palatul Elysee, totusi, promisiunea de schimbare este cea care l-a adus in fruntea statului francez. Mai intai e vorba de o schimbare de generatii, liderul UMP este alaturi de fostul presedinte, Valery Giscard d'Estaing, ales in 1974, unul dintre cei mai tineri presedinti al Republicii din 1958. Mai apoi, e vorba si de o schimbare de discurs, cu o intentie clara de a marca o ruptura de cele doua mandate ale predecesorului sau.
Electoratul francez se pare ca a sesizat importanta acestor schimbari pe care a salutat-o printr-o prezenta masiva la vot in cele doua tururi de scrutin din 22 aprilie si 6 mai: peste 84 de procente. Nicolas Sarkozy a fost singurul nominalizat UMP la candidatura pentru presedintia Frantei si a obtinut 98% din voturi, in cadrul unui scrutin pe Internet la care au participat aproape 70% dintre cei 327.000 de membri cotizanti ai UMP. Absolut toate sondajele de opinie care au urmat anuntului l-au dat pe Sarkozy castigator inca din 14 ianuarie.
"Franta s-a intors in Europa". Cu aceasta idee rostita imediat dupa anuntarea victoriei, Nicolas Sarkozy a sintetizat importanta pe care intentioneaza sa o acorde politicii externe. Reactiile oficiale nu au intarziat sa apara. Vorbind in numele membrilor Uniunii, Jose Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene, si-a aratat speranta ca "Franta isi va relua rolul principal pe scena europeana". El a adaugat ca spera ca noul presedinte francez sa joace un rol hotarator in chestiuni precum definitivarea unui tratat constitutional european si in reformarea institutiilor Uniunii.
Noul presedinte va avea relatii foarte stranse si cu Washingtonul. El si-a atras numeroase critici in timpul unei vizite in SUA, in septembrie, cand l-a intalnit pe presedintele Bush si a dat asigurari ca Franta nu trebuie sa se considere "scutita de reprosuri" in relatiile sale transatlantice. El a adaugat, cu acea ocazie, ca doreste un dialog "fara aroganta" cu Statele Unite. Atacat din toate partile, inclusiv de propria sa tabara, Sarkozy si-a rectificat ulterior afirmatiile, calificand drept "greseala istorica" razboiul din Irak. El a subliniat ca pozitia sa referitoare la Turcia este dovada independentei lui fata de Statele Unite, fervente sustinatoare ale Ankarei in demersurile acesteia pe langa UE. In plus, de-a lungul campaniei, Sarkozy a atacat constant SUA pentru retragerea semnaturii de pe Protocolul de la Kyoto.
In ceea ce priveste marile dosare internationale ale momentului, Sarkozy promoveaza o politica de continuitate. El doreste "securitate" pentru Israel, tara de care se considera apropiat, un stat pentru palestinieni si promoveaza "relatii de incredere" cu guvernele arabe. Cat despre Iran, Sarkozy se opune ferm ideii ca Teheranul sa se doteze cu mijloace nucleare militare. Acesta este, in opinia lui, "cel mai sensibil si mai periculos dosar de astazi, din relatiile internationale". Singura mare putere care se pare ca va avea de suferit de pe urma victoriei liderului UMP pare a fi Rusia. Sarkozy a declarat in repetate randuri ca relatia cu o Rusie in care "opozitia politica este sugrumata, iar in Cecenia drepturile omului sunt o notiune interzisa, va trebui revizuita".
Sarcina noului presedinte va fi grea, data fiind stagnarea pe care Franta o inregistreaza de mai multi ani. Tocmai de aceea Nicolas Sarkozy doreste sa profite de entuziasmul generat de victoria sa in alegeri pentru a determina adoptarea, pana la sfarsitul verii, a unei serii de masuri emblematice pentru vointa sa de a schimba Franta. In timpul campaniei, Sarkozy si-a dezvaluit programul "primelor o suta de zile", perioada-cheie in timpul careia poate spera sa-si impuna deciziile care reflecta prioritatile sale. Vointa sa afisata de "ruptura" isi va gasi, fara indoiala, o prima ilustrare in instaurarea unui serviciu minim garantat in caz de greva in serviciile publice, in special in domeniul transporturilor. In lipsa unui acord intre sindicate si puterile publice, el va cere votarea inca din iulie a unei legi pe acest subiect, de catre noua Adunare Nationala rezultata in urma alegerilor legislative din 10 si 17 iunie. Acest proiect risca sa intampine o rezistenta puternica. Liderul sindicatului Forta Muncitoreasca, Jean-Claude Mailly, a avertizat cu privire la un "efect de bumerang" in cazul unor reforme decise "in stilul smuls" de catre noua putere.
In ce priveste implementarea reformelor, Sarkozy are opinii bine formulate. El sustine ca francezii "nu se sperie de schimbare. O doresc de mult". O idee mai degraba controversata: electoratul britanic a fost poate pregatit pentru schimbare in U.K. in 1979, in urma acelei faimoase "ierni a vrajbei", dar nu sunt semnale ca francezii ar fi la fel de satui si de dispusi sa sustina reforme "adevarate". In nenumarate cazuri, opinia publica franceza a sustinut grevistii, indiferent cat de bizare le-au fost pretentiile - succesul grevei camionagiilor francezi din 1996, care cereau reducerea varstei de pensionare de la 60 de ani la 55 este doar un exemplu.
"Sarko", asa cum este numit de cei apropiati, a promis sa fie un artizan al "separarii", concept pe care l-a ameliorat, folosind determinantul "pasnica". Admirator al societatii americane, el vrea sa "inventeze un nou model francez", bazat pe "valoarea muncii" si "reinventarea Republicii". El militeaza pentru o "revolutie economica", insotita de o scadere puternica a taxelor obligatorii si promite scaderea ratei somajului la cinci la suta in urmatorii cinci ani.
In ceea ce priveste Codul Muncii, noul presedinte si-a luat angajamentul scutirii de taxe pentru angajator si de impozite pentru salariati a orelor de munca efectuate suplimentar celor 35 de ore saptamanale prevazute prin lege. El urmeaza sa pregateasca, inca de la preluarea functiei, patru "conferinte" prevazute in septembrie cu partenerii sociali, referitoare la egalitatea salariala intre barbati si femei, reforma asigurarilor de somaj, conditiile de munca si reprezentativitatea sindicatelor.
Desi a lansat un apel "fratesc" catre toti africanii, pentru "a decide impreuna o politica de imigrare controlata si o politica de dezvoltare ambitioasa", Sarkozy vrea inasprirea legislatiei in materie de imigratie. O noua lege care va fi adoptata cat mai curand urmeaza sa inaspreasca, pentru straini, conditiile de intrare si de sedere in Franta, ea continuand dispozitiile adoptate anul trecut de Sarkozy, in calitate de ministru de Interne. Reintregirea familiei nu va mai fi posibila decat daca persoana in cauza are o locuinta si un loc de munca ce ii permit sa-si intretina familia fara a beneficia de alocatii familiale. Pe plan represiv, legea ar urma sa implementeze pedepse maxime pentru delincventii recidivisti, care vor fi considerati ca fiind raspunzatori penal inca de la varsta de 16 ani. In acelasi timp el a vorbit despre o Uniune Mediteraneana, pe care Sarkozy o vede ca o reeditare a proiectului UE.
Sarkozy vizeaza de asemenea eliminarea costurilor sociale uriase, cele care stau la baza actualei crizei din Franta: cheltuielile sociale au crescut in aceasta tara de la 20% in 1980 la 33% din PIB in prezent.
Pentru francezi cel mai ingrijorator aspect este disponibilitatea lui Sarkozy de a mari impozitele. Noul presedinte vrea sa puna rapid in aplicare o serie de masuri fiscale, printre care suprimarea pentru aproape toti cetatenii francezi a drepturilor de donatie si succesiune, ca si o deducere de impozit asupra dobanzilor bancare pentru cumpararea unui apartament. "Starea de gratie" care urmeaza alegerii unui nou presedinte il poate ajuta pe acesta sa determine adoptarea unor proiecte legislative controversate.
In 1981, socialistul Francois Mitterand a obtinut votarea aproape imediata de catre Parlament a legii privind abolirea pedepsei cu moartea, desi majoritatea opiniei publice era, la vremea aceea, defavorabila acestei idei.
Administratia de la Bucuresti este optimista
Analistii politici nu cred ca alegerile din Franta nu vor avea impact asupra relatiilor franco-romane. "Suntem prea mici", afirma sceptic politologul Stelian Tanase. Administratia este insa mult mai optimista. Traian Basescu i-a transmis ieri un mesaj de felicitare noului lider al Frantei. El se declara convins ca actiunea lui Sarkozy ca presedinte al Republicii Franceze "va servi in mod curajos" interesele fundamentale ale poporului francez, dar si ambitia unei Europe puternice si active, unita in bogatia propriei diversitati.
"Asigurandu-va de fidela mea prietenie, sper sa va pot intalni de indata ce vom avea ocazia si va rog sa acceptati, draga domnule Presedinte, asigurarea celei mai sincere consideratii", adauga Basescu
in mesajul catre Sarkozy. Premierul Calin Popescu-Tariceanu a transmis si el un mesaj de felicitare, in vreme ce ministrul de externe Adrian Cioroianu a comentat in termeni elogiosi, intr-o emisiune televizata, alegerea lui "Sarko". Pentru Cioroianu, Sarkozy este liberalul de care aveau nevoie francezii si omul care va intari relatiile dintre Romania si Franta avand in vedere ca ambele tari au, deocamdata, administratii de dreapta. In privinta mediatizarii evenimentului este de remarcat ca televiziunea publica din Romania nu a transmis momentul anuntului victoriei lui Sarkozy. Toate marile canale de stiri sau publice din lume au transmis "live".
Posibilul viitor premier
Numarul 2 al UMP, Francois Fillon, seful de campanie a lui Nicolas Sarkozy si fost ministru al Afacerilor Sociale si al Educatiei in Guvernul condus de Jean Pierre Rafarin, este favorit pentru ocuparea functiei de premier al Frantei, anunta ieri Le Figaro. Nicolas Sarkozy evitase sa faca orice referiri la un eventual candidat la postul de prim-ministru pe parcursul campaniei electorale, desi anterior declarase ca Fillon are "profilul ideal pentru un premier". Acesta a avut un rol decisiv in adoptarea reformei pensiilor si a educatiei, in stabilirea saptamanii de lucru la 35 de ore, in pofida protestelor de strada ale sindicatelor, sustinute de opozitia de stanga. Demis in 2005 dupa esecul inregistrat in referendumul pentru Constitutia europeana, Fillon nu s-a mai regasit in noua echipa a premierului Dominique de Villepin. In toamna anului 2005 este ales senator de Sarthe, doi ani mai tarziu devenind sef de campanie al lui Sarkozy. Francois Fillon are 54 de ani, este casatorit cu o galeza si are cinci copii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
