Dupa o cariera politica de 45 de ani, presedintele francez, Jacques Chirac, urma sa anunte aseara in mod solemn ca nu va mai candida pentru un al treilea mandat in fruntea statului francez si ca se va retrage din politica.
Anuntul, facut in cadrul unui discurs televizat difuzat, urma sa raspunda si la principala incertitudine ce planeaza asupra actualei campanii electorale din Franta. Cu sase saptamani inainte de primul tur al scrutinului prezidential intrebarea cruciala este pe cine il va sprijini Jacques Chirac. Majoritatea analistilor politici cred ca Nicolas Sarkozy, candidatul familiei politice a presedintelui Chirac, este cel care va beneficia de suportul sau, dar, datorita relatiilor relativ tensionate dintre cei doi, sprijinul ar putea fi unul moderat.
Actualul mandat al lui Chirac se incheie pe 17 mai. Fara a mai astepta interventia de ieri, partizanii si criticii lui Chirac au intocmit deja bilantul mandatelor acestuia si acelasi lucru l-a facut si presedintele insusi, vineri, la summitul european de primavara. Chirac si-a asumat, cu aceasta ocazie, esecul referendumului din Franta, din mai 2005, referitor la Constitutia europeana. Nu exista seara, deci nicio indoiala ca presedintele in varsta de 74 de ani va renunta sa mai candideze pentru un al treilea mandat, dupa cei 12 ani petrecuti consecutiv in fotoliul prezidential. Peste trei sferturi din cetatenii francezi nu mai doresc ca el sa ramana in cursa, dupa ce l-au ales in 1995 si 2002. In plus, finalul celui de-al doilea mandat al lui Chirac a fost marcat de "anul negru" 2005 - esecul referendumului european, violentele de la periferiile marilor orase si un accident vascular cerebral. Dupa aceea, conform sondajelor de opinie, francezii au decis sa intoarca pagina "chirac-ismului".
Chirac, care si-a inaugurat in 1995 primul mandat prezidential prin reluarea testelor nucleare din Pacificul de Sud, isi incheie presedintia ca avocat al planetei in pericol si sustinator al solidaritatii cu tarile sarace. Cel putin o data pe an a facut vizite in Africa, semn al atasamentului sau fata de continentul a carui cauza o pledeaza in toate forumurile, dar a fost si acuzat de complezenta cu unele regimuri autoritare. Chirac
s-a remarcat pe scena internationala prin mai multe iesiri, cum a fost cea din 1996 din Orasul Vechi din Ierusalim, impotriva agentilor de securitate israelieni, sau avertismentele putin diplomatice adresate in 2003 tarilor foste comuniste din Europa de Est, aliate ale Washingtonului. Unul dintre momentele care au marcat presedintia sa ramane conflictul din Irak, din 2003, cand s-a opus deciziei americane de a recurge la forta pentru inlaturarea presedintelui Saddam Hussein. Aceasta atitudine i-a adus o popularitate-record in Franta - trei sferturi dintre francezi aproband actiunea sa -, in multe tari din sud si in lumea araba, dar si in Algeria, unde a fost primit triumfal in vizita din 2003.
Jacques Chirac nu a avut insa acelasi succes si pe scena europeana - european convertit si pragmatic, el a ratat practic pariul pentru referendumul privind Constitutia europeana, organizat in Franta in mai 2005. Respingand Tratatul constitutional, Franta a blocat dinamica europeana, deja incetinita dupa esecul summit-ului de la Nisa, desfasurat in 2000 in timpul presedintiei franceze a UE. Cuplul franco-german, cu Franta si Germania ajunse in tabere opuse, nu a mai avut forta din trecut si nu a mai putut juca rolul de motor al Europei. Iar unul dintre semnele pierderii de influenta a Frantei este faptul ca, pentru prima data, marile puteri europene s-au reunit, la sfarsitul lunii ianuarie, la Madrid, pentru a discuta despre viitorul comun, dar Franta nu a fost prezenta la intalnire.
Incepand din anii '90, numele lui Jacques Chirac a fost mentionat cu regularitate in dosare judiciare. Majoritatea acestora se refera la perioada in care Chiarc era primar al Parisului (1977 - 1995) si lider al fostei formatiuni RPR, inainte de a deveni presedinte. Ca sef de stat, Chirac este protejat de imunitatea prezidentiala si a refuzat sa depuna marturie sau sa raspunda convocarilor magistratilor. In momentul in care va redeveni simplu cetatean, cel mai riscant va deveni cazul locurilor de munca fictive de la RPR, platite de Primaria Parisului. Unii dintre apropiatii actualului presedinte au fost condamnati, printre acestia aflandu-se si principalul sau colaborator de la Primaria Parisului, Michel Roussin, intr-un caz privind finantarea ilegala a partidelor in anii '90. Chirac a fost implicat, in 2000, in scandalul financiar, cand unul dintre initiatorii acestuia, Jean-Claude Mery, a prezentat, intr-o inregistrare publicata postum, sistemul de colectare de fonduri al RPR, afirmand ca Jacques Chirac a fost prezent, in 1986, in momentul unei tranzactii cu bani gheata.
Comentatorii au apreciat ca Jacques Chirac nu putea sa nu fie la curent cu "sistemul" de finantare a partidului, cu toate ca el a respins atunci toate acuzatiile, apreciind ca sunt "abracadabrante".
In septembrie, functia de procuror-general al Parisului a fost ocupata de un magistrat apropiat de actualul presedinte, iar fortele de stanga au afirmat ca desemnarea acestuia reprezinta o modalitate de aparare a lui Chirac in fata eventualelor urmariri penale dupa incheierea mandatului.
La jumatatea lunii februarie, Chirac a evocat pentru prima oara o viata "dupa (mandatul la Palatul) Elysee", in timpul unei emisiuni televizate. "Exista, fara indoiala, o viata si dupa politica. Pana la moarte."
Reperele vietii politice a lui Jacques Chirac
1962 Sef de misiune, la 30 de ani, in Cabinetul lui Georges Pompidou, apoi premier al presedintelui Charles de Gaulle.
1967 Este ales deputat de Correze.
1972 - 1974 Ministru al agriculturii, apoi ministru de interne.
1974 - 1976 Prim-ministru, in timpul mandatului presedintelui Valery Giscard d'Estaing.
1976 Demisioneaza din functia de prim-ministru, inainte de a fonda Adunarea pentru Republica (RPR).
1977 Este ales primar al Parisului, functie in care va fi reales in 1983 si 1989.
1981 Este devansat, in primul tur de scrutin al alegerilor prezidentiale, de Valery Giscard d'Estaing, care va pierde, in al doilea tur, in fata socialistului Francois Mitterand.
Martie 1986 Dupa victoria opozitiei de dreapta in alegerile legislative, devine prim-ministru.
1988 Prezent in al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidentiale, este invins de Francois Mitterand, care obtine 54 la suta din voturi.
1995 Obtine 20,84 % din voturi in primul tur de scrutin al alegerilor prezidentiale si este ales, in al doilea tur, cu 52,64 % din voturi, invingandu-l pe socialistul Lionel Jospin (47,36 %).
1997 Dupa dizolvarea Adunarii Nationale si
infrangerea majoritatii sale la alegerile legislative anticipate, il numeste in functia de premier pe Lionel Jospin, inaugurand astfel o perioada de cinci ani de coabitare.
5 mai 2002 Este reales in cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidentiale, pentru un mandat de cinci ani, obtinand 82,21 % din voturi, invingandu-l pe liderul de extrema-dreapta Jean-Marie Le Pen (17,79 %).
29 mai 2005 Alegatorii francezi resping, la referendum, Tratatul constitutional european.
Octombrie-noiembrie, 2005 Proteste in ghetourile suburbane ale Frantei. Chirac declara stare de urgenta. Violentele inceteaza treptat.
Mai 2006 In fata protestelor de strada, Chirac retrage un proiect de lege avand drept scop demiterea mai usoara a a angajatior proaspat absolventi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
