Ca jurnalişti la ZF scriem poveşti.
Desluşim cifre, ni le explicăm nouă şi apoi le punem în context pentru ca şi ceilalţi să le poată folosi în contextul lor, în acea înţelegere de care au nevoie la un anumit moment.
Ca jurnalişti la ZF scriem poveşti din cifre, dar scriem poveşti despre oameni pe care îi însoţim în parcursul lor de aproape o viaţă. Sau cel puţin aşa ni se pare.
Într-o lume care se mişcă acum cu o viteză uimitoare, noi domolim timpul prin ceea ce scriem, ce rămâne după fiecare zi „la redacţie”.
De 25 de ani ZF-ul a strâns 6.300 de ediţii şi cu siguranţă peste 100.000 de pagini în ediţia tipărită.
„Fără ZF ne-am teme mai puţin de eşec, dar nici n-am putea să ne bucurăm de succes”, spunea în noiembrie 2013, pentru ZF 15 ani, Andreas Treichl, CEO al Erste Group Bank, la acea dată. Printre miile de mesaje primite pe e-mail în toţi aceşti ani se pare că am păstrat acest mesaj, trimis în noiembrie 2013 de Răzvan Voican.
ZF 25 de ani este şi despre cei care au fost cu noi şi nu mai sunt, despre cei alături de care am stat încercând să „furăm” meserie. Unii ne-au lăsat, alţii nu, dar interacţiunea cu ei rămâne extrem de valoroasă. Încă am momente în care mă întreb cum ar fi arătat un anume interviu semnat de Răzvan sau ce ar fi pus Iuliana Roibu pe coperta Business Magazin. Mă regăsesc de multe ori într-o interacţiune imaginară cu ei, care, pentru mine cel puţin, îi păstrează în viaţă. Şi mai este ceva ce îi păstrează alături de noi: „moştenirea” lăsată, semnătura din ziar, textele scrise, poveştile antreprenorilor pe care le-au consemnat ei pentru prima dată.
Nu ştiu dacă voi, antreprenorii, executivii, managerii vă amintiţi cine v-a luat primul interviu, cadrul discuţiei de atunci, ce a ales jurnalistul să redea, ce a pus în titlu. Noi ne amintim de fiecare interviu, de fiecare interacţiune. Şi învăţăm mult. În fiecare zi.
ZF 25 de ani este despre respon-sabilitatea pe care ţi-o dă semnătura, dar şi despre puterea de a învinge timpul.
ZF 25 de ani înseamnă un sfert de secol. Cifra, puterea ei, mai ales pentru noi cei care lucrăm cu cifre şi cu oameni, te izbeşte. ZF 25 de ani devine în aceste zile un ceas care ne arată că timpul trece, că unii dintre noi suntem aici, în acelaşi loc, de 15, 20 sau chiar 25 de ani. Ca la orice aniversare, ne vedem an de an relaţia cu timpul. Şi nu este uşor de privit drept în faţă.
Dar te uiţi apoi la ce ai realizat, profesional şi personal. Şi vezi ce rezultă din această introspecţie.
Iar în ultimii ani mai facem ceva în plus, la fiecare aniversare. Ne întoarcem către voi, cei despre care scriem, cei care sunteţi sursa „poveştilor” noastre şi vă dăm cuvântul.
E un exerciţiu care învinge şi el timpul, dar care ne dă un reper, ne arată ce facem bine, ce mai poate fi îmbunătăţit. Ne dăm seama de valoarea produsului.
Cred că în tot ce am citit, scris de voi în campania ZF 25 de ani, citatul lui Horia Ciorcilă, preşedintele Băncii Transilvania, descrie în modul cel mai firesc relaţia dintre omul de business şi Ziarul Financiar.
„Îmi amintesc foarte bine de un articol realizat pe baza datelor oficiale BNR şi care anunţa în premieră etapa total nouă în care intrase BT, ca lider al pieţei: Este oficial: Banca Transilvania a devenit cea mai mare bancă din România în 2018. Până la publicarea ştirii, ştiam traiectoria, o arătau cifrele BT, performanţa financiară, creşterea organică şi achiziţiile de bănci pe care le-am avut, însă să vezi negru pe alb este emoţionant şi inspiraţional, mai ales că ştiu banca încă de când era o idee, un vis, într-un grup de prieteni, acum 30 de ani”.
Iar Ziarul Financiar este gândit, construit, dezvoltat pentru omul de business şi mereu în relaţie cu el.
ZF 25 de ani este viu, alert, tânăr pentru că ţine pasul cu un mediu de business al cărui bilanţ financiar este remarcabil.
Ne uităm mereu la ceilalţi şi ne propunem zilnic să recuperăm decalajele faţă de Europa de Vest. Dar dacă ne uităm la noi, la unde am fost acum 25 de ani ca societate şi unde suntem astăzi, vedem un salt pe care puţine alte state l-au realizat în trei decenii şi ceva.
Ce am pierdut însă?
Ce simt eu că „ne doare” astăzi cel mai mult? Am pierdut oameni. Întâi au fost românii plecaţi să muncească în străinătate, dar care şi-au lăsat familiile acasă şi s-au întors de cele mai multe ori. A fost perioada „prosperă” din business în care „remiterile” – banii trimişi de românii din afara ţării în ţară – au asigurat creştere economică pentru noi cei de aici. A urmat perioada în care au plecat tinerii, au plecat pe joburi bune în străinătate, pe joburi pentru care s-au pregătit în România. Paradoxal aici pentru o ţară cu un sistem de educaţie şubred să genereze talente cu cel mai bun nivel de pregătire pentru Europa de Vest. Au plecat medici, ingineri, IT-işti. Au plecat familii întregi în această etapă, iar zeci de mii de copii cu părinţi români sunt acum cetăţeni germani, italieni, francezi, spanioli sau britanici. „Copiii români au ajuns a doua cea mai mare populaţie rezidentă din Germania, după copiii nemţilor”, scria ZF-ul în ianuarie 2021.
Astăzi, în multe dintre mesajele trimise în cadrul campaniei ZF 25 de ani am regăsit aceeaşi preocupare, acelaşi gând către cum poţi crea o ţară, cum poţi crea comunităţi în care oamenii să rămână.
„Sper ca România următorilor zece ani să fie ţara în care tinerii noştri aleg să rămână. O ţară cu bună guvernare, care îşi valorifică nenumăratele resurse în mod strategic, pe baza unei orchestrări de eforturi pe termen lung din partea statului, a mediului de afaceri, academic şi de cercetare şi a societăţii civile, cu integritate şi preocupare autentică pentru binele comun, dar şi cu încredere în rolul iniţiativei personale şi al responsabilităţii individuale”, spune Alexandru Reff, country managing partner al Deloitte România şi Moldova.
Dacă ne uităm la mediul de business, semnalul este clar: „Viitorul businessului va fi plămădit cu grijă de către generaţia următoare”. Declaraţia este a lui Dragoş Pavăl, cofondator şi CEO al Dedeman Bacău, cea mai mare companie antreprenorială românească raportat la cifra de afaceri. Dar şi alţi lideri din business au desenat acelaşi model de dezvoltare: Horia Ciorcilă, Anca Vlad, Ştefan Vuza.
ZF 25 de ani este şi despre moştenire. Despre copiii primei generaţii de antreprenori care au ales să construiască business în România. Au curaj, au mai multă „linişte”, au altfel de educaţie, o altă înţelegere a businessului şi vor dezvolta pornind de la modelele părinţilor, dar cu priceperea, înţelegerea şi iscusinţa lor şi a echipelor pe care le vor forma.
ZF 25 de ani este şi despre echipe. Despre cum suntem buni împreună, despre cum ne provocăm constant.
Într-o lume în care e plin de şcoli care ne vând „marketingul” gândirii critice pe care o dezvoltă la copii, ZF-ul este o şcoală care ne-a ascuţit simţurile fiecăruia dintre noi. Veniţi din şcoli în care am învăţat (sau nu) comentarii pe de rost, în care ne-am dorit să fim pe plac, am învăţat „de mici” la ZF să punem întrebări. Întâi în gând, apoi cu voce ştearsă în conferinţe, apoi mai răspicat şi mai ferm, apoi în discuţii cu cei mai puternici CEO sau antreprenori. Am învăţat că întrebările nu sunt bune sau proaste sunt pur şi simplu întrebări care merită rostite. Au fost sute de întrebări care au deranjat, care au fost considerate nepotrivite, dar asta nu ne-a împiedicat să le rostim din nou pentru că atunci când întrebi înseamnă că îţi pasă. Că vrei să ştii. Mai mult decât orice şcoală, ZF te învaţă să gândeşti cu mintea ta, folosind toate resursele certe pe care le ai la îndemână. Nu e zi în care să nu dezbatem, în care să nu fim în dezacord. Chiar şi în ultimii ani în care suntem mult „pe taste” noi tot continuăm să ne punem probleme, să întrebăm, să ne întrebăm. Continuăm să argumentăm pro şi contra, iar la final ne luăm fiecare câte un înţeles din orice dezbatere lansată.
„Jurnalismul bun înseamnă să rămâi fidel adevărului testat. Presa de business poate câştiga încredere prin prezentarea lucrurilor certe, prin abilitatea de a distinge între prezentarea faptelor concrete şi speculaţii sau opinii. Este prea mult jurnalism care acum se îndreaptă în zona de opinie“, spune Lionel Barber, editor al Financial Times timp de 14 ani, invitat special la Gala ZF 25 de ani.
Iar ZF 25 de ani este despre jurnalism bun şi despre jurnalişti buni.
Despre toţi colegii mei de astăzi şi din trecut, despre toate lecţiile de viaţă pe care le-am învăţat unii de la alţii, ascultându-ne şi atât.
„Când eşti într-un roller coaster nu poţi să râzi mereu cu gura până la urechi. Te mai şi sperii, mai spui şi două-trei rugăciuni. Dar ştii că la final va fi bine şi le transmiţi asta şi celor de lângă tine, dându-le încredere. Cam asta face Ziarul Financiar. Dă încredere că se poate, că va fi bine. Că o aterizare poate însemna, uneori, mai mult spaţiu de manevră pentru o viitoare creştere. Că, da, chiar poţi reuşi să faci business în România. Că avem, ca ţară şi popor, o mulţime de atuuri. De aceea, cred că tenacitatea cu care Ziarul Financiar a promovat mediul de afaceri din România, chiar şi în momente în care mulţi îl priveau cu scepticism, este în sine o sursă de inspiraţie. Citind ZF realizezi că mediul de afaceri nu este o entitate abstractă. El înseamnă oameni şi mentalităţi. Care pot fi schimbate de către unii oameni (din păcate, tot mai rari), care se numesc jurnalişti. Jurnaliştii de la ZF.” Mulţumim, Volker Raffel, CEO al E.ON România, pentru acest mesaj trimis în cadrul campaniei ZF 25 de ani.
ZF 25 de ani este despre oameni. Despre o echipă senzaţională de jurnalişti. Despre prima, a doua şi deja a treia generaţie de antreprenori ai României. Despre manageri care în 1998, când s-a lansat ziarul, erau adolescenţi, proaspăt absolvenţi de facultate, angajaţi în întreprinderi de stat. Împreună aţi dezvoltat o ţară.
ZF 25 de ani este imaginea fidelă a transformării României.
ZF 25 de ani, sute de pagini de istorie a businessului românesc
16 noiembrie 1998
ANUL I / NUMĂRUL 1
Ziarul Financiar îşi face prima apariţie roz-colorată pe tarabele vânzătorilor de presă, aducând o veste optimistă - „Irakul s-a predat“.
Acelaşi prim număr aducea şi declaraţia de intenţie a Ziarului Financiar, „un ziar care va promova cu tărie libera iniţiativă, comerţul liber şi economia de piaţă. Şi o vom face cu vigoarea unui răget de leu. Bine aţi venit la Ziarul Financiar“!
17 noiembrie 1998
ANUL I / NUMĂRUL 2
12 martie 1999
ANUL I / NUMĂRUL 78
Preluarea Automobile Dacia de către grupul francez Renault în anul 1999 este una dintre cele mai cunoscute şi totodată cea mai reuşită privatizare realizată de vreun guvern postdecembrist în România. Francezii de la Renault au transformat o uzină învechită, cu exporturi reduse şi doar către pieţe sărace, într-una modernă ce produce acum în special pentru a vinde în ţări precum Franţa sau Germania.
Adevărata revoluţie Dacia a început în iunie 2004, atunci când Renault a prezentat la Paris modelul Logan, primul auto mobil low-cost proiectat de un constructor european pentru piaţa europeană.
26 iulie 2001
ANUL III / NUMĂRUL 675
Combinatul Sidex Galaţi, unul dintre giganţii economiei româneşti, era văzut în 2000 ca o gaură neagră a economiei din cauza pierderilor masive pe care le raporta şi datoriilor la stat pe care le acumulase după revoluţie.
Compania încheia contracte păguboase cu sute de case de comerţ care-i vindeau mai departe produsele pe piaţa internă şi externă. Combinatul înregistra la finele anului 2000 pierderi de
360 de milioane de dolari la o cifră de afaceri de 800 de milioane de dolari. Totodată, Sidex acumulase până la aceeaşi dată datorii ce se cifrau la 1,44 miliarde de dolari.
Din această cauză, statul era preocupat să scoată cât mai repede la privatizare compania, mai ales că la Sidex lucrau la acea dată nu mai puţin de 27.000 de oameni.
În mai 2001, Autoritatea pentru Privatizare (APAPS) a primit o singură ofertă pentru privatizarea combinatului de la Galaţi, din partea LNM Holdings, parte a grupului Mittal Steel, pe atunci concurent direct al Arcelor, cele două companii fuzionând mai târziu. Astfel, LNM Holdings a preluat 91,6% din acţiunile Sidex Galaţi de la APAPS în schimbul sumei de 70 milioane de dolari.
1 august 2002
ANUL IV / NUMĂRUL 927
Tranzacţia dintre gigantul american Coca-Cola şi omul de afaceri Jean Valvis, parafată în vara anului 2002, a fost anunţată de ZF cu patru luni înaintea anunţului oficial de vânzare. Considerată una dintre cele mai mari tranzacţii din industria alimentară la acea dată, vânzarea apelor Dorna către Coca-Cola a implicat în jur de 40 de milioane de euro, potrivit estimărilor de la acea dată. Deal-ul i-a permis antreprenorului să construiască un nou business în jurul LaDorna, „sora geamănă“ a primului brand.
23 iulie 2004
ANUL VI / NUMĂRUL 1.422
„Cine controlează Petrom controlează economia, controlează şi politica.“ Cuvintele îi aparţin fostului premier Adrian Năstase. Ele
au fost rostite pe
23 iulie 2004, ziua în care la Palatul Victoria statul român şi-a pus semnătura pe cel mai important contract de privatizare pe care avea să-l facă vreodată, încredinţând „perla coroanei“ unui alt stat, Austria, reprezentat de grupul petrolier OMV.
Nu doar OMV s-a schimbat radical după ce a preluat singurul producător de petrol şi gaze al României, ci şi Petrom. „Era încă o cultură comunistă. Am redus numărul de angajaţi cu 20.000 de persoane fără a avea o oră de greve. În paralel am creat 40.000 de locuri de muncă (prin externalizarea personalului din benzinării)“, mai spunea Gerhard Roiss, fost CEO-ul al OMV, în interviul acordat FT. Transformarea Petrom a însemnat mult mai mult de atât. OMV a închis şi a renunţat rând pe rând la toate activităţile din care nu scotea bani, printre cele mai importante numărându-se combinatul Doljchim şi rafinăria Arpechim.
1 iulie 2005
ANUL VII / NUMĂRUL 1.663
„Noaptea leului greu“, la care au participat preşedintele Traian Băsescu, primul-ministru Călin Popescu-Tăriceanu şi guvernatorul BNR Mugur Isărescu. Graficul descrie curba inflaţiei între 1990 şi 2005. Conform acesteia, un leu din 1990 valora 2.597 lei din 2005, adică inflaţia a fost de 259.600% în această perioadă.
24 noiembrie 2005
ANUL VII / NUMĂRUL 1.767
BCR a fost cel mai costisitor pariu al austriecilor de la Erste pe creşterea din Europa Centrală şi de Est, aceştia acceptând să plătească 3,7 miliarde de euro pentru a obţine controlul celei mai mari bănci româneşti. Privatizarea băncii – catalogată de analişti drept „o poveste de succes“ – a fost practic una dintre cele mai valoroase afaceri făcute de statul român.
BCR a fost evaluată în momentul privatizării la 6 miliarde de euro, având în vedere preţul plătit de austrieci.
Perspectiva creşterilor viitoare ale pieţei bancare a triplat practic în 2005 valoarea de piaţă a BCR faţă de evaluările din 2003, când o altă tentativă de privatizare a eşuat din lipsă de investitori interesaţi. Statul român a vândut atunci 36,9% din acţiuni, iar instituţiile financiare internaţionale BERD şi IFC au vândut 25%. Statul a încasat astfel 2,2 miliarde de euro. Erste a ajuns să controleze 93,6% din acţiunile băncii după ce în 2011 a cumpărat încă 24% de la patru din cele cinci societăţi de investiţii financiare (SIF).
9 octombrie 2008
ANUL X / NUMĂRUL 2.494
Anul 2008 a fost unul pe care investitorii de pe bursă ar vrea să şi-l scoată din memorie şi probabil nu doar ei, deoarece în afară de prăbuşirea burselor, 2008 a marcat începutul celei mai grele crize economice de după cel de-Al Doilea Război Mondial, criză ale cărei efecte economia mondială le resimte şi acum.
Totul a pornit din SUA, unde băncile, încărcate până la refuz de credite imobiliare neperformante şi de instrumente financiare complexe bazate pe aceleaşi credite, au început să cedeze. Au fost zile de haos şi pe bursa de la Bucureşti, unde în octombrie 2008 au fost zile când şedinţa bursieră a fost suspendată din cauză că scăderile erau prea mari, iar sistemul bursei se bloca. Iar asta nu se întâmpla doar la Bucureşti, ci şi pe alte pieţe din jur.
11 decembrie 2014
ANUL XVI / NUMĂRUL 4.05
Banca Transilvania „a plătit“ pentru Volksbank 600 mil. euro. Pentru banca de la Cluj preluarea Volksbank este o mişcare care a apropiat-o dintr-odată de numărul doi de pe piaţă, BRD, parte a grupului francez Société Générale. Banca Transilvania avea active de 34 miliarde de lei (7,7 mld. euro), o cotă de piaţă de 9,7% şi 1,9 milioane de clienţi. Volksbank România avea active de 13 mld. lei (2,9 mld. euro), o cotă de piaţă de 3,5% şi peste 200.000 de clienţi.
4 aprilie 2017
ANUL XIX / NUMĂRUL 4.867
Dedeman a înregistrat în 2016 o cifră de afaceri de 5,25 mld. lei (1,17 mld. euro), devenind prima companie antreprenorială românească ce intră în categoria businessurilor care rulează peste 1 mld. euro anual.
21 august 2018
ANUL XX / NUMĂRUL 4.986
Banca Transilvania şi-a depăşit şi cel mai puternic rival - BCR în prima jumătate a anului 2018, devenind cel mai mare grup bancar din România, dar şi cel mai profitabil, culegând practic roadele unei strategii de creştere atât organică, cât şi anorganică, „respectată cu sfinţenie“. Grupul BT controla la finalul lunii iunie 2018 active în valoare de 75,3 miliarde de lei, în creştere cu 25% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut şi cu 5,1 miliarde de lei mai mult decât principalul său competitor, grupul BCR.
5 martie 2018
ANUL XX / NUMĂRUL 4.867
Start-up-ul UiPath, specializat în dezvoltarea de soluţii pentru automatizarea proceselor interne ale unei companii cu ajutorul roboticii, obţinea o finanţare de 120 mil. dolari care a propulsat compania la o evaluare de peste un miliard de dolari.
13 iulie 2023
ANUL XXIV / NUMĂRUL 6.219
Cea mai aşteptată listare a scris istorie la Bursa de Valori Bucureşti. Hidroelectrica a adunat la debut tranzacţii de 760 mil. lei la un preţ de 110 lei/acţiune, în creştere cu 5,77% faţă de cel din ofertă.
3mil. mp de birouri sunt astăzi în Capitală, iar în urmă cu 25 de ani piaţa de birouri moderne din era de sub 80.000 mp. O estimare a costului de construcţie pentru toate clădirile moderne din ţară trece de 6 mld. euro, luând în calcul un cost estimat la 1.200 până la 1.500 de euro/mp construit.
5.000 de euro costa în 1998 un apartament cu două camere într-un cartier semicentral din Bucureşti, cum ar fi cartierul Vitan. Zece ani mai târziu, la debutul recesiunii, acelaşi apartament se vindea cu 120.000 de euro, acela fiind momentul în care piaţa rezidenţială a ajuns la vârf, după care a luat-o la vale. Astăzi, preţul trece de 100.000 de euro pentru un apartament cu două camere dintr-o zonă semicentrală, deşi numărul celor dispuşi să cumpere a scăzut în contextul creşterii dobânzilor la creditele ipotecare.
La 40,6% ajunsese inflaţia în 1998, după un carusel nebun care o urcase până la 151,4% cu doar un an în urmă, cu vârfuri şi de 300% în unele luni. La două cifre a ajuns inflaţia şi în 2022, dar s-a reîntors sub acest prag în acest an.
13 mld. lei era valoarea activelor bancare în 1998, an în care pe piaţă erau 45 de bănci. Activele băncilor din România au crescut în ultimul sfert de secol aproape neîntrerupt, de peste 50 de ori, la mai mult de 700 mld. lei în 2022 cu 32 de instituţii de credit existente.
Acum 25 de ani, la nivel naţional erau 113 kilometri de autostradă în România, între Bucureşti şi Piteşti, un tronson care a fost însă construit înainte de 1989. La finalul anului trecut, România avea 990 de kilometri de autostradă, oraşele din vestul ţării – Deva, Timişoara şi Arad – erau cel mai bine conectate cu vestul, iar borna de 1.000 km a fost depăşită chiar în acest an.
În anii '90, comerţul tradiţional din România număra peste 150.000 de magazine. Astăzi, mai sunt doar 38.000 de magazine tradiţionale, cu 2.000 mai puţine decât în 2021, cu 19.000 mai puţine decât în 2017 şi aproape de două ori mai puţine decât în 2013.
7,4miliarde de euro erau exporturile României în 1998. Estimările arată că în 2023 ar putea trece de 100 mld. euro.
1,8 miliarde de euro erau, în 1998, investiţiile străine directe (ISD) în România, un indicator care arată încotro se îndreaptă economia. Comparativ, investiţiile străine directe dintr-un an au trecut de 11 miliarde de euro în 2022, acesta devenind astfel cel mai bun an din acest punct de vedere.
Fenomenul zborurilor low-cost, ghidat de competiţia de la început dintre Blue Air, brand românesc şi WizzAir, brand creat în Ungaria, a deschis vacanţele de scurtă durată, city-breakurile, ca un punct de referinţă pe agenda de leisure a tinerilor din corporaţiile locale.
De la mai puţin de 127.000 de autovehicule Dacia, ARO, Daewoo şi Roman produse local în 1998, industria auto ar putea ajunge în acest an la nivelul de 600.000 de maşini „made in Romania“ sub mărcile Dacia şi Ford.
2 milioane de pasageri zburau de pe aeroporturile României în 1998, iar în acest an numărul lor va ajunge la 25 de milioane.
Dacă în urmă cu 25 ani salariul mediu net era de 104 lei/lună, în august 2022 acesta a ajuns la 4.531 de lei net.
Primul mall din România a fost deschis în 1999, Bucureşti Mall sau Mall Vitan din Capitală. Astăzi nu mai există oraş mare care să nu aibă cel puţin un parc de retail sau o galerie comercială.
Metro Cash & Carry deschidea comerţul modern în România în 1996 cu un prim magazin.
Deschiderea magazinului Carrefour Militari în 2001 a fost momentul care a marcat relaţia românilor cu shoppingul din vestul Europei.
Ziarul Financiar a fost fondat de Adrian Sârbu, cel care la începutul anilor '90 a lansat PRO TV, agenţia de presă Mediafax, PRO Sport plus multe alte publicaţii media. Ideea de la care a pornit Adrian Sârbu a fost accea că Ziarul Financiar trebuie să fie un ziar de business şi mai puţin un ziar economic şi care să fie vocea comunităţii de business din România care abia se năştea.
Ziarul Financiar a rămas în proprietatea lui Adrian Sârbu în toată această perioadă, iar anul trecut l-a adus ca partener pe Dan Şucu, proprietarul grupului Mobexpert.
