Nu ştii de unde vin şi, când pleacă, nu mai ştii unde au dispărut.
Încercam, zilele trecute, să ne dăm seama cine cu cine a fost înlocuit în poziţiile de secretar de stat în ministere, odată cu instalarea noului guvern.
Nimic clar. "Foştii" au dispărut din schemă, pătrăţelul care le era dedicat pe site-ul ministerelor este ocupat de altcineva sau este gol, dacă nu a fost ocupat.
În urmă cu aproape doi ani, după demisia lui Botiş din fruntea Ministerului Muncii, interimar a fost numit, iniţial, un anume Nicolae Ivăşchescu, secretar de stat în aceeaşi instituţie. Nu a ajuns să exercite funcţia de ministru, ar fi fost prea de tot. Ivăşchescu venise abia de un an în minister şi a fost clar, după plecarea lui Botiş, că premierul Boc habar nu avea cine este acest Ivăşchescu. Faptul că nu şi-a putut trece în CV funcţia de ministru s-a întâmplat pentru că preşedintele Băsescu l-a refuzat: Ivăşchescu nu avea nicio tangenţă cu Ministerul Muncii, venise în minister din fruntea unei companii de construcţii şi toate studiile sale avea de-a face doar cu domeniul militar sau cu cel al apărării. În schimb, era milionar în euro şi aceasta este una dintre explicaţiile pentru care a ajuns în minister: a cotizat la partid sau a avut pile politice.
L-am căutat pe Ivăşchescu, zilele trecute (după ce fusese înlocuit), pe câmpiile întinse ale internetului. Ce a lăsat Ivăşchescu în urmă, în cei doi ani de , sunt doar "dâre": ce am scris eu, sau alţii, în orice caz doar ce a spus presa despre el. CV-ul lui nu mai există pe nicio pagină oficială, nici în arhive. Sau poate ar trebui să mă adresez vreunui detectiv al internetului.
A dispărut aşa cum a venit. Parcă l-a înghiţit pământul. Pe el şi pe toţi cei care au plecat.
Lui Ivăşchescu i-a luat locul o anume Oana Pătraşcu (PNL). Ea a mai fost secretar de stat în Ministerul Muncii, între 2007-2008, are pregătire de specialitate, dar nu ar fi răzbătut nici moartă fără partid. De altfel, a trebuit să plece din minister odată cu plecare liberalilor de la guvernare pentru a-i face loc lui Ivăşchescu sau altuia ca el, din cealaltă tabără. Acum s-a reîntors, dar ceea ce face ea este muncă de partid. Pe internet, Pătraşcu distribuie cu o frecvenţă nemiloasă fotografii - cu ea şi candidaţii PNL, cu ea ţinând prelegeri la şedinţe de partid, cu ea implicându-se în viaţa de partid - de te întrebi: când mai munceşte femeia asta pentru minister?
Chiar dacă are un doctorat, tânăra Oana Pătreşcu, abia trecută de 30 de ani, a învăţat repede că, fără partid, nu ai nicio şansă. Aşa că se dedică trup şi suflet partidului, iar partidul o "binemerită" cu funcţii când se iveşte ocazia. Aşa îşi fidelizează partidele oamenii: cu funcţii.
Aşa se întâmplă, în zilele aceste, la schimbarea guvernului. Cine a muncit bine la partid, primeşte funcţii în ministere. Nu are importanţă pregătirea, cum nu a avut în cazul lui Nicolae Ivăşchescu.
Cu reflex pavlovian, toţi tinerii din partide încep să saliveze când se dechide perspectiva guvernării. Doar că, asemenea Oanei Pătraşcu, ei ştiu ceva mai mult decât ştiu căţenii. Anume că fereastra de oportunitate poate fi scurtă. Că sunt acolo doar pentru că partidul lor este la putere.
Ar fi aproape zadarnic pentru Oana Pătraşcu, oricât de inteligentă ar fi, să încerce pe propriile-i picioare o carieră şi să spere ca, spre 30 de ani (cam cât avea când a ajuns prima dată în minister) să ajungă secretar de stat. Sau dacă nu zadarnic, prea greu, în orice caz. De ce să-ţi iasă peri albi muncind când poţi, la douăzeci şi ceva de ani, să ajungi numărul doi într-un minister cu ajutorul partidului?
Din păcate, astfel de lucruri nu se întâmplă doar în cazul miniştrilor şi al secretarilor de stat, ceea ce ar fi, într-un fel, de acceptat. Se întâmplă cu toate poziţiile de vârf din administraţie.
Premierul Ponta supune că îi va înlocui în astfel de structuri doar pe cei care au fost puşi pe "criterii politice". Dar este vreunul care să nu fi fost pus pe "criterii politice"?
Astfel că o întreagă clientelă politică va fi înlocuită cu o altă clientelă politică, sub justificare că administraţia trebuie curăţată de oameni puşi pe criterii politice. Până şi reprezentantul societăţii civile în CSM (Consiliul Superior al Magistraturii), celebra, de acum, Corina Dumitrescu, propusă, iniţial, pentru fotoliul Educaţiei, a recunoscut că a ajuns în această instituţie de prestigiu împinsă PSD şi sprijinită de acest partid.
De ce să-şi mai bată capul atunci un oarecare şef al unui direcţii fiscale, să spunem, cu îmbunătăţirea funcţionării instituţiei - ştiu eu, birouri aşezate altfel, un program în asemenea fel organizat încât să nu mai existe cozi la plata taxelor - dacă el ştie că, pe firmamentul administraţiei, nu este decât o stea căzătoare? Când ştie că nu performanţa este criteriul care l-a împins în vârf, ci loialitatea faţă de partid? Când ştie că o inovaţie fabuloasă în materie de administrare a acelui birou fiscal pe care îl conduce nu-i garantează că-şi păstrează funcţia şi că singurul dumnezeu, chiar şi de lut, la care trebuie să se închine este partidul?
Chiar credeaţi că se omoară cineva cu introducerea managementului privat la companiile de stat? Păi atunci cine ar mai munci pe brânci pentru partid ca, la sfârşit, să primească binemeritata răsplată a unui post bun, chiar şi pentru scurtă vreme - vreme în care ar putea, totuşi, să-şi aranjeze niscavai afaceri personale?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
