Inca o data, in ultimii doi ani, cei care au crezut in celebra paradigma "o uniune tot mai unita" vor fi simtit un gust amar. Desi unii au spus imediat dupa NU-ul francez si olandez, din 2005, ca deja Tratatul Constitutional era mort (chiar si actualul presedinte al Comisiei Europene a avut aceasta convingere), adeptii idealului kantian al relatiilor internationale au mai sperat sa salveze "Constitutia europeana", indeosebi dupa ce au vazut ca 18 state membre au ratificat documentul, iar unii lideri europeni mai noi (vezi Angela Merkel) pareau ca incurajeaza asemenea sperante. Conservativii au fost, insa, foarte decisi. Sa ne amintim ca The Economist a publicat, chiar in 2 iunie 2005, un articol intitulat "Europa care a murit", desigur referindu-se la conceptul "constitutional" de Uniune Europeana. Iar peste doua saptamani, John C. Hulsman (Heritage Foundation) a salutat stoparea tendintei spre centralizare (asa vedea el obiectivul Tratatului Constitutional), descifrand in NU-ul celor doua state fondatoare o discreditare a elitei politice europene, o diminuare a impactului "proiectului european" pe continent si o noua dovada a sclerozei politice europene. Aproape cu cinism, viziunea conservativa ii invinuia pe federalistii europeni ca nu au tinut cont de "prima regula a analizei politicii externe", cea definita de Edmund Burke, anume ca pentru a face lumea mai buna trebuie sa o vezi asa cum este.
Si totusi, in 29 octombrie 2004, reprezentantii tuturor statelor membre au semnat Tratatul Constitutional. Este adevarat ca, "pentru a vedea lumea asa cum este", unii lideri europeni au obtinut anumite concesii, iar prin semnatura lor pe document acceptau sa-l sustina in procedurile de ratificare. Dar, desi Tratatul Constitutional exprima initiativa si vointa cetatenilor si statelor (cel putin asa se spunea in art. 1 si aceasta a vrut sa demonstreze Conventia privind viitorul Europei), prin referendum, cetatenii francezi si olandezi s-au opus, in primavara anului 2005. Nu conteaza, acum, din ce motive, dar ideea constitutionala europeana a fost resprinsa in Franta si Olanda, ceea ce punea sub semnul intrebarii continutul dezbaterii politice de atunci - asadar argumentele politicienilor - , deci tezele conform carora, dupa extinderea UE, se impunea imbunatatirea sistemului de tratate, se dorea mai multa eficienta, mai multa legitimare democratica, mai multa transparenta in guvernare etc. Sa mai amintim ca utilizarea termenului de "constitutie" era expresia intensitatii dezbaterii politice referitoare la adancirea integrarii, la dezvoltarea politica a Uniunii Europene. Pana la data recentului Consiliu European, 18 state membre ratificasera Tratatul Constitutional, iar alte doua (Portugalia si Irlanda) erau gata sa-l ratifice. Asadar, 20 de state membre din 27.
In preajma inceperii Consiliului European (21 iunie 2007), "Eurobarometer" - 67 a infatisat cea mai proaspata masuratoare a opiniei publice fata de ideea unei constitutii. Comparat cu 2006, recenta cercetare a opiniei publice a aratat o tendinta favorabila clara Uniunii Europene, iar in ceea ce priveste "conceptul unei constitutii" nu existau tari in care cei care erau impotriva constitutiei sa fie mai multi decat tabara celor favorabili constitutiei. Doua treimi din cetatenii europeni (66%) s-au exprimat in sustinerea unei constitutii europene si numai 20% impotriva ei. In Franta, sustinerea era de 68%, iar in Olanda de 55%. Doar in Finlanda si Marea Britanie sustinatorii erau sub 50%, dar tot erau mai multi decat cei care se impotriveau. Si in Polonia suportul populatiei pentru conceptul de constitutie europeana era de 69%. Asadar, cum constata si vicepresedintele Comisiei Europene, doamna Margot Wallstr?m, inaintea Consiliului European care relua tema Tratatului Constitutional, cetatenii europeni aratau un optimism robust.
Cat de mult au tinut cont liderii europeni de opinia cetatenilor europeni? La Consiliul European, din 21-23 iunie a.c., liderii au decis sa puna in locul Tratatului Constitutional un "Tratat al Reformei", in fapt sa elaboreze un nou Tratat care sa amendeze vechile tratate, preluand anumite componente din Tratatul Constitutional, dar lasand la o parte baza spiritului sau. S-a vazut clar ca termenul "constitutie" a generat teama unora ca s-ar putea evolua spre un Stat European. Si atunci, apar iarasi intrebarile: care este legatura intre liderii europeni si cetatenii europeni?, cata legitimitate si ce cantitate de vointa populara se afla la fundamentul noilor aranjamente care tocmai s-au incheiat, la Consiliul European?, cat de mult vor dura ele si ce efecte vor avea?
Un posibil raspuns ar putea fi acesta: pentru a face fata provocarilor si dinamicii globale de azi si de maine, Consiliul European recent incheiat a decis sa urmeze "calea europeana". Drumul integrarii europene, in cei 50 de ani, nu a inregistrat niciun model cartezian prestabilit. Din ratiuni politice si pragmatice, complexul sistem de guvernare al UE si complicatele sale proceduri decizionale au fost stabilite de statele membre, prin tratate succesive. Nici macar factualitatea conform careia Curtea de Justitie Europeana a stabilit un sistem legal cu puternice caracteristici federaliste, care ar putea fi cuprinse intr-un "sistem constitutional", nu i-a putut determina pe actualii lideri europeni sa vada mai departe de propria ograda. De altfel, negocierile din faza acestui Consiliu European au aratat unii actori ca intr-o magazie de alimente in care se targuiau pentru un produs in plus.
Consiliul European recent incheiat ne-a mai aratat ca doamna Angela Merkel are deja statura de adevarat lider european, printre foarte putinii, de altfel, pe care ii are astazi Uniunea Europeana. Probabil, fara tenacitatea si abilitatea cancelarului Germaniei si fara contextul presedintiei germane, astazi nu am putea vorbi ca s-a incercat macar relansarea reformei institutionale a Uniunii Europene, pentru a nu mai intarzia la intalnirea cu provocarile globale, la acest inceput de secol XXI. Esecul proiectului Tratatului Constitutional pentru Uniunea Europeana ramane un fapt al istoriei europene din ultimii ani sau, daca doriti, ramane un subiect pentru dezbateri politice viitoare. Dar daca experienta cuprinsa in acest proiect promite sa genereze imbunatatiri si dezvoltari substantiale in constructia europeana de maine, el - adica proiectul Tratatului Constitutional - tot merita a fi considerat o treapta pentru atingerea unitatii politice europene.
Vasile Puscas este deputat PSD, fost negociator-sef al Romaniei cu UE
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
