Opinii

Valentin Mircea, avocat şi fost vicepreşedinte al Consiliului Concurenţei: De ce au crescut preţurile la energie, care au fost greşelile din trecut comise de decidenţii din administraţie şi de ce nu cred în acuzaţiile privind existenţa unui cartel între producătorii sau furnizorii de energie electrică sau gaze naturale

Discuţiile publice despre preţurile la produsele energetice, de la energia electrică la gaze naturale, au umplut în ultima vreme o parte considerabilă a agendei publice, atât în mass-media, cât şi în luările de poziţie ale celor din administraţia publică şi din politică.

Chiar dacă se poate vorbi de o ”explozie” a preţurilor iar apropierea sezonului rece face acest lucru cu atât mai preocupant, ceea ce se întâmplă poate fi cu greu considerat o surpriză.  Motivele care duc la actualele creşteri erau vizibile de multă vreme iar la acestea se adaugă o presiune asupra preţurilor la energie la nivel mondial, pe măsură ce activitatea economică începe să revină la nivelele de dinainte de pandemie. O anumită presiune este posibil să vină şi dinspre certificatele pentru emisiile de dioxid de carbon dar aici este vorba mai degrabă de o anticipare a unor costuri de producţie în creştere, mai degrabă decât un impact actual asupra costurilor.

Dincolo de aceste motive, asupra cărora factorii de decizie din România au un control foarte redus, ar fi mai util să ne uităm la greşelile comise în anii din urmă şi la ce ar trebui făcut de aici înainte deoarece, dincolo de lamentări, preţurile mari la energie vor fi, foarte probabil, o realitate pe o perioadă îndelungată de aici înainte.

Când mă refer la greşeli din trecut, acestea au fost comise atât la nivelul decidenţilor din administraţia publică, prin întârzierea liberalizării preţurilor la energie, din motive electorale adesea, cât şi la nivelul mediului privat, unde destui întreprinzători, în industrii mari consumatoare de energie, au amânat prea multe necesarele investiţii în retehnologizare, care să îi facă mai eficienţi şi mai capabili să reziste la un moment care, deşi amânat, era anunţat şi cert că avea să vină.

Din punctul de vedere al măsurilor administrative greşite este evident că întârzierea liberalizării preţurilor nu a făcut decât să acumuleze presiune sub capacul impus de autorităţi, presiune care a izbucnit imediat ce acest obstacol a fost ridicat. Producţia de energie presupune efectuarea de investiţii continue în capacităţi de producţie, transport şi depozitare iar nivelul acestor investiţii este ridicat. Un nivel redus forţat al preţurilor de vânzare nu a făcut decât să decapitalizeze producătorii de energie, împiedicându-i în acelaşi timp să ia credite în condiţii bune pentru realizarea investiţiilor respective.  

Nivelul redus de investiţii în noi capacităţi de producţie a energiei electrice şi de gaze naturale/petrol a dus la o creştere a nivelului importurilor, ceea ce acum expune în mod suplimentar piaţa românească la problemele care au apărut la nivel mondial pe pieţele energetice.  

În ceea ce priveşte operatorii economici, aici lucrurile sunt împărţite. Pe de o parte, există cei care au investit în retehnologizare şi care au încercat să anticipeze în mod corect momentul liberalizării şi, pe de altă parte, cei care s-au comportat ca greierele vara şi au ignorat venirea iernii. Adevărul este că în România există încă industrii energofage, ineficiente, unde întreprinzătorii au refuzat să accepte că preţurile la energie vor creşte şi care au fost practic subvenţionate de către producătorii de energie. Trezirea la realitate este dură şi neplăcută dar orice continuare a situaţiei anterioare nu ar fi făcut decât să încurajeze hazardul moral şi nu ar garanta că aceste societăţi vor schimba ceva în consumul lor.

În ciuda vuietului creat pe subiectul creşterilor de preţuri la energie soluţiile sunt la îndemână. În primul rând, cum spuneam mai sus, nu trebuie încurajat hazardul moral, prin revenirea la măsuri de plafonare a preţurilor, ceea ce oricum nu ar face decât să îngheţe problema, nu să o rezolve, în vreme ce producătorii de energie ar fi afectaţi în continuare, cu consecinţe negative asupra necesarelor investiţii în domeniul energetic.  În privinţa consumatorilor vulnerabili au fost adoptate deja măsuri de sprijin şi acestea vor fi, desigur, ajustate, dacă situaţia o va impune. Atât societăţile cât şi persoanele fizice trebuie să realizeze din ce în ce mai mult că eficienţa energetică nu este o expresie care sună bine şi pe care dă bine să o vehiculezi, ci un mod aflat la îndemână de a reduce facturile la energie. În definitiv, criza petrolieră din anii 1970 a stat, în Occident (şi mult mai puţin în fostele ţări comuniste) la baza multor tehnologii care au redus substanţial consumul de energie şi de care chiar şi noi beneficiem în prezent. Momentul actual, dincolo de şocul produs celor care nu s-au pregătit corespunzător şi după trecerea acestuia este o ocazie de a da un nou impuls reducerii consumurilor, cu beneficii multiple, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul de poluare, o altă temă importantă şi de interes public major.

Cât despre bănuielile sau chiar acuzaţiile privind existenţa unui cartel între producătorii sau furnizorii de energie electrică şi gaze naturale, chiar dacă o astfel de situaţie nu poate fi complet exclusă, aceasta este destul de puţin probabilă. Ideea este că recentele creşteri ale preţurilor au cauze, pe care le-am menţionat anterior, destul de evidente şi care afectează, desigur, pe toţi producătorii, respectiv pe toţi furnizorii. Este uşor să acuzi aşa ceva dar mult mai greu de probat. În plus, în momentul în care cineva strigă public că ar exista un cartel şi având în vedere specificul investigaţiilor în domeniu, putem fi destul de siguri că orice investigaţie lansată de autorităţile de concurenţă nu va rezulta în probarea acesteia.

 
 

Valentin Mircea

Avocat, Doctor în Dreptul Concurenţei şi fost vicepreşedinte al Consiliului Concurenţei

AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.