Daca la Olimpiada ar exista proba de maraton cu obstacole, Fidel Castro ar participa si ar castiga. Din patru in patru ani. De 44 de ani incoace. Uitati-va putin la el: omul e o legenda care se incapataneaza sa reziste intr-o lume in care eroii au disparut, misterul e pe moarte, longevitatea liderilor e accidentala si suspecta, iar revolutia - neologism romantic, de cele mai multe ori fara acoperire in fapte, inchis iremediabil in dictionare si carti de istorie.
Intotdeauna m-am gandit ca, daca e vreo tara care trebuie vizitata macar o data in viata, un fel de Mecca a curiosilor, aceea e Cuba lui Castro. Ar fi ca o introspectie intr-un creier genial, neobosit, indescifrabil, labirintic si fertil. Cuba e Castro si, vorba lui comandante in jefe, numai un nebun s-ar hazarda sa spuna cum va arata Cuba d.F- adica dupa Fidel.
N-am nostalgii comuniste, doamne fereste, iar omul e un dictator, fara doar si poate. Dar nu despre asta vorbim. Ar fi nedrept si de neiertat sa impingi un personaj ca el spre lada cu rebuturi, sa-i anulezi aura ca sa il fixezi intr-o categorie urata si malformata de o ideologie indoielnica. Fidel Castro e one man show, mai bun ca Seinfeld, mai longeviv ca "Tanar si nelinistit", mai misterios ca Twin Picks, mai interesant ca Teleenciclopedia. Omul ti-ar putea umple singur grila de programe si nu ar plictisi, pentru ca secretul lui ramane bine ferecat, chiar si pentru cubanezi, de exact 44 de ani, 6 luni si doua saptamani.
Cel mai faimos caz de intepretare gresita a lui Fidel Castro s-a inregistrat in anii 50, pe vremea cand tanarul revolutionar, ascuns in muntii din estul Cubei, punea la cale rasturnarea coruptului Fulgencio Batista. Un reporter de la New York Times l-a intalnit acolo si apoi s-a intors acasa unde a scris despre «invincibilul revolutionar cubanez» si numeroasa lui gherila, bine inarmata si motivata. S-a dovedit ulterior ca, la momentul respectiv, Fidel avea doar 20 de soldati care, in timpul interviului s-au plimbat in continuu, ca sa creeze impresia unei adevarate armate.
Patru decenii mai tarziu, legenda micului revolutionar a capatat dimensiuni de colos.
Cubanezi, diplomati straini, spioni, observatori, jurnalisti incearca fara succes sa descifreze misterul lui Castro. In lipsa certitudinilor, interpretarea semnelor a devenit o arta. Daca Fidel n-a mai aparut in public de ceva zile, zvonurile incep sa alerge bezmetice pe insula si prin cancelariile occidentale. E pe moarte. Ba nu, isi face operatie estetica in Venezuela. Gresit, stiu sigur, e la pescuit. Daca in discursul sau, care de obicei tine de la rasarit pana la apus, se poticneste undeva, presa occidentala remarca «e vizibil obosit si bolnav» . Daca se freaca la ochi - orbeste, daca transpira- are febra mare, daca priveste in jos- are cancer la prostata.
Cand, in urma cu doi ani, a lesinat in timpul unui speech, comunitatea cubaneza din SUA l-a dat muribund, mort, ingropat si putrezit si a inceput sa-si imparta rolurile in administratia d.F. Omul a aparut insa ceva mai tarziu, calm si senin : «m-am prefacut ca mor ca sa vad cum ar arata inmormantarea mea».
Fidel Castro moare zilnic si trebuie sa recunoasteti, pentru un om de varsta lui (a implinit miercuri 77 de ani) e chiar obositor. Numai SUA au la activ (se spune) 600 de tentative de asasinat, Golful Porcilor, criza rachetelor si 40 de ani de sanctiuni. Dar cubanezul nu si nu. Transforma infrangerile in victorii, se incrunta putin, isi calca uniforma si mai convoaca natiunea la un speech ca un picnic. «Unde CIA si sanctiunile au dat gres, poate reuseste natura» - spera infrigurati exilatii din America. In fiecare an, comunitatea lor da pubicitatii sondaje optimiste: 19% - nu mai apuca anul, 50%- trece de Anul Nou, dar nu si de primaveara, 31 la suta se abtin, ca nu se stie niciodata. Marja de eroare- imensa.
Cum sa duci un razboi cu Fidel Castro? Cum sa-l omori? Omul e pretutindeni si nicaieri. N-are nici o statuie in Cuba, dar fiecare a doua fraza face o referire, directa sau indirecta la comandante en jefe, pe scurt- Sefu'. Pe la Casa Alba s-au perindat 9 administratii, URSS s-a dus pe pustii, Cortina de Fier a cazut, chiar si chinezii au schimbat cativa lideri, Kim Ir Sen a murit, Milosevici la Haga, Ceausescu e un vis urat, uraganele vin si pleaca si micutul om verde e tot la Havana. Personal, cred ca liderul cubanez e fie prea modest pentru potentialul lui, fie are un Departament de PR care trebuie demis si inlocuit cu cel al lui Bush, de exemplu, care scoate curcubeu din piatra seaca. Neglijent cu imaginea lui, Fidel l-a lasat pe Che Guevara sa confiste si sa ocupe abuziv latura romantica si vestimentara a revolutiei cubaneze. Ce merit are Guevara, in afara de faptul ca a murit (tanar si frumos) o data si bine? Pai, noi astia care vrem un tricou cu Fidel Castro, de unde il luam ?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
