Pe 12 iulie 2016 Consiliul European adopta Directiva (UE) 2016/1164 cunoscuta ca “Directiva ATAD” ce prevedea implementarea de catre statele membre cel tarziu la 1 ianuarie 2019 a unor masuri de combatere a planificarii fiscale, ca raspuns a eforturilor OECD in contracararea BEPS (Base Erosion Profit Shifting, in romana Erodarea Bazei Impozabile si Mutarea Profiturilor).
Directiva contine 4 domenii unde statele membre trebuie sa ia masuri: deducerea abuziva a costurilor de finantare, schimbarea jurisdicitiei fiscale de catre persoanele juridice, implementarea unei clauze anti-abuz si introducerea taxarii societatilor controlate, acolo unde nu exista deja.
In ce priveste costurile de indatorare, se acorda fiecarui stat membru optiunea de a limita aceste costuri la deducerea din impozitul pe profit intr-o limita de pana la EUR 3 000 000 anual sau 30% din EBITDA. De asemenea, fiecare stat membru trebuie sa decida daca excepteaza de la limitare imprumuturile acordate de banci si institutii (intreprinderi) financiare. Statele pot decide sa aplice noile prevederi doar imprumuturilor contractate dupa 17 iunie 2016.
Prin proiectul de ordonanta de urgent pus in discutia publica recent privind masurile fiscale aplicabile de la 1 ianuarie 2018, Guvernul Romaniei alege sa limiteze costurile de indatorare la EUR 200 000 pe an (dintr-o optiune de pana la EUR 3 000 000) sau 10% din EBITDA (dintr-o optiune de pana la 30% din EBITDA). In plus, Guvernul propune aplicarea limitarii la orice imprumut, inclusiv la cele contractate de la banci sau institutii financiare si indifferent cand au fost contractate.
Se propune deci implementarea drastica a limitelor prevazute de Directiva ATAD in ce priveste costurile de indatorare. Este insa benefic pentru Romania?
Privind in context, la cum a inceput efortul contra BEPS si respectiv cum a evoluat in timp, precum si la caracteristicile mediului de afaceri din Romania, tind sa cred ca raspunsul este NU.
Pe scurt, lupta contra BEPS a fost declansata la nivel politic (G 20) de Statele Unite ale Americii care, in anii crizei economice inceputa in 2008, au adresat subiectul marilor companii americane cu afaceri multinationale, care plateau taxe nerezonabile in US datorita unor structurari in jurisdictii favorabile din Uniunea Europeana, cum ar fi Irlanda, Olanda sau Luxemburg.
Motorul luptei contra BEPS insa, cel putin in ultimii ani, au fost statele dezvoltate din Uniunea Europeana, in principal Franta si Germania care au vazut in prezenta multinationalelor americane in Europa taxate foarte putin, o problema de concurenta fata de antreprenorul local care nu beneficia de resurse si know-how sofisticat care sa ii permita evitarea taxelor prin metodele complexe folosite de cei dintai.
Astfel, desi initial o initiativa a US, lupta contra BEPS a devenit din ce in ce mai mult o initiativa europeana, cu o usoara retragere a initiatorului (US). Mai mult chiar, US si UE au ajuns sa fie in conflict deschis in ce priveste actiunea Comisiei UE de a considera ca anumite regimuri fiscale aplicate de mari corporatii US in state membre UE cu acordul acestora, a reprezentat ajutor de stat care trebuie recuperat (in joc fiind miliarde de euro doar pentru moment).
Personal am participat la mai multe conferinte internationale unde oficiali ai Trezoreriei US au afirmat ca legislatia americana contine masuri anti-abuz si anti-evaziune de zeci de ani, si practic rezultatul initiativei de lupta contra BEPS necesita o implementare redusa in US.
De altfel, in luna iunie a acestui an US nu s-a aflat printre cei peste 70 de semnatari ai Conventiei Multilaterale, una din masurile de lupta contra BEPS (Romania fiind unul dintre semnatari).
Cu titlu de exemplu, la aceleasi seminarii am vazut oficiali germani exprimandu-si indoiala ca directiva ATAD va fi implementata foarte drastic in Germania, intrucat acest lucru ar reduce competivitatea mediului de afaceri german.
Daca adaugam la acest lucru si Brexitul, care va oferi Marii Britanii posibilitatea de a nu aplica Directiva ATAD si/sau masuri similare, ma tem ca ne aflam intr-un context in care cu totii voteaza cu aplomb pentru masuri contra BEPS, dar cand vine vorba despre implementare, fiecare este foarte atent sa isi pastreze competivitatea economica.
Cum joaca Romania in acest context?
Este adevarat ca Romania are o problema cronica in ce priveste colectarea scazuta a veniturilor fiscale la buget (penultimul loc in Uniunea Europeana), lucru ce ar parea ca necesita masuri drastice si severe, cum ar fi implementarea in forma propusa a Directivei ATAD.
Cred insa ca analiza trebuie facuta cu atentie si ar trebui sa aiba in vedere faptul ca mare parte din deficitul de colectare se afla in zona de TVA, si nu in cea de impozit pe profit, iar masuri ca cele propuse pot reduce competivitatea economica a Romaniei, cu rezultate reduse in ce priveste imbunatairea colectarii.
Sa nu uitam ca zona de vest a Romaniei a cunoscut investitii semnificative in industrii cu EBITDA redusa, in principal din cauza competitiei puternice, si un impact negativ prin deducerea limitata la 10% din EBITDA a costurilor de indatorare s-ar adauga impactului deja simtit al cresterii salariului minim si a lipsei fortei de munca.
Sunt de asemenea industrii care presupun finantari masive, cum ar fi cea de dezvoltare imobiliara, de servicii medicale, de transporturi, etc. care se afla intr-o perioada fasta in Romania si vor fi afectate puternic de aceasta masura.
Nu in ultimul rand, industria serviciilor financiare va fi afectata de scaderea apetitului de finantare a firmelor.
Romania are antreprenori putini comparat chiar cu tarile din Europa de Est (Ungaria, Cehia, Polonia), sa nu mai vorbim de tarile din vestul Europei, cu o capacitate redusa de a accesa pietele externe. Un mediu de afaceri competitiv si puternic este o componenta evidenta a oricarui algoritm de dezvoltare durabila a Romaniei. Cum se va intampla acest lucru prin masuri ce ingreuneaza accesul la finantare?
Cred ca o implementare mai putin drastica a Directivei ATAD in ce priveste costurile de indatorare, prin cresterea limitelor si prin exceptarea de la aceste limitari a imprumuturilor acordate de banci si institutii (intreprinderi) financiare ar trebui luata in calcul vis-a-vis de actuala propunere de implementare, care are suficiente ingrediente de a nu fi de bun augur.
Intre nevoia de a lupta contra colectarii reduse la buget si nevoia de a-si pastra si chiar imbunatati competivitatea economica, Romania trebuie sa joace inteligent, intr-o lupta care, ca urmare a globalizarii, se joaca peste tot si la care participa toata lumea.
Marius Ionescu este Partener, Co-Head of Tax Advisory Services la casa de avocatură NNDKP.
