Anul de care abia ne-am despartit a avut mai multe caracteristici esentiale in plan economic. Una, dominanta, fiind raportul cerere de consum - oferta interna. Mai explicit: bani mai multi pe piata, in timp ce marfurile din productia interna, chiar daca nu s-au imputinat, nu s-au inmultit.
Teoretic, in astfel de situatii explozia inflatiei nu poate fi evitata. Iata insa ca, in 2005, inflatia n-a luat-o razna.
Am incheiat, probabil, anul 2005 cu o crestere de preturi mai mare decat tinta stabilita. Dar, categoric, mai mica decat in 2004. Si spun probabil pentru ca nu avem inca, de la Institutul National de Statistica, masuratoarea exacta. Pe 9 sau 10 ianuarie vom sti cum stam. Si vom vedea, atunci, ca dezinflatia a continuat.
Cum s-a intamplat ca teoria a fost batuta de practica? Unii teoreticieni ar putea sa se agate de un fir. Si sa argumenteze ca, in economie, cauza si efectul nu se manifesta totdeauna in acelasi timp. Totusi, nu despre asa ceva a fost vorba la noi, in 2005.
Mai degraba, am primit un semnal ca inflatia mare a fost invinsa. Si ca, desi continua sa fie periculoasa, mai are putine resurse. Un nou galop al preturilor nu a mai fost posibil in cursul anului trecut. Si nu va fi posibil nici in 2006.
Nu e insa timpul sa spunem hop. Desi preturile cresc incet, totusi cresc. Iar cresterea are cu deosebire doua cauze. Prima: corectiile. A doua: intarzierea reformelor structurale.
Pe fondul acestor doua mari cauze, economia mai suporta si platile restante, ce reprezinta o masa monetara surogat. Sau veniturile rupte de productivitate. Si, desigur, costurile nerecunoscute de piata, pe care intreprinderile incearca sa le acopere cu preturi in crestere.
Iata de ce ne este frica atat de inflatie, cat si de frica de inflatie. Pentru ca de frica inflatiei, bancile tin inca dobanzile sus. La credite.
De inflatie nu vom scapa usor. Tn acest proces se reflecta cu deosebire neputintele unui sistem economic lipsit de eficienta. Nimeni insa nu forteaza nota. Mai ales Banca Nationala. Fiindca o dezinflatie brusca, ce s-ar putea produce din cauza prabusirii puterii de cumparare, ar fi catastrofala. O astfel de cale va fi evitata cu orice pret.
Tot cu orice pret vor fi evitate si eventualele tendinte catre noi explozii inflationiste. Posibile numai in conditiile unui pret exploziv al petrolului.
Nici socurile produse an de an - si repetate in 2005, chiar daca cu intensitate mai mica, cu un salt brusc al inflatiei in sus, in unele luni, apoi cu un salt brusc in jos, in alte luni, indeosebi in sezonul rece - nu sunt de dorit. Nimic nu este mai greu decat calibrarea masei de bani si realizarea unor planuri de afaceri racordate la astfel de zigzaguri.
Un lucru e cert: vremea inflatiei masurate cu o singura cifra a venit intr-adevar. Iar in 2006 ne-am putea apropia de viitor cu o miscare a preturilor de consum care sa se inscrie in jur de 6 la suta. Plus ori minus un procent.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
