Pentru textul de săptămâna trecută o doamnă mă ceartă; îmi reproşează tonul mult prea pesimist şi câteva abordări din text. Cum starea de mulţumire şi bunăstarea naţiei mi se par a fi subiecte şi săptămâna trecută, şi săptămâna aceasta, o să insist un pic pe temă, răspunzându-i şi cititoarei mele.
Înainte de orice, o să-i recomand cititoarei mele să îşi verifice tastatura computerului, care are tendinţa de a plasa virgule aiurea în text. Pe urmă o să spun că da, fundamental, sunt un pesimist, dar că eu consider acestea drept o calitate - destul de des necazurile m-au prins pregătit. Iar lipsa unei „cochilii”, a unei enclave sociale - doar o anumită zonă pe care o frecventez, doar un grup de amici - care să mă înconjoare cu iluzii şi nu cu realitate, plus minunata calitate de pieton, mi-au permis să văd mereu lucrurile mai clar.
Dar sunt binevoitor şi caut, uite, motive care să îmi crească nivelul de fericire, aşa cum îmi recomandă cititoarea mea. Unde poţi căuta fericirea, dacă nu pe Google? Caut, aşadar, „România este pe primul loc” (fericirea mea are ambiţii modeste), iar motorul de căutare îmi răspunde „la creşterea volumului de vînzări din retail în martie” (?), la recomandări judiciare primite de la OLAF (parcă - parcă), „la creştere economică în Europa” - zice premierul (procentele nu sunt totul în lumea asta, zic eu), „în lume la scumpirea litrului de benzină”, „în Europa la decesele cauzate de cancerul de col uterin”, „în topul ţărilor cu risc de sărăcie în rîndul copiilor”, „în Europa la apă poluată”, „la accidente mortale de circulaţie”. După două pagini de fericire gugălească zic că îmi ajunge şi renunţ să mai caut, aşa cum îmi propusesem, şi „Romînia este pe ultimul loc...”.
Citiţi mai multe în ediţia online a revistei Business Magazin.
