Desi mai au de trecut proba turului doi al localelor, majoritatea partidelor privesc deja cu o atentie sporita spre legislative. Numaratoarea inversa a inceput deja, iar primul tur de scrutin de pe 4 iunie nu a prea clarificat apele. In ciuda scorului obtinut, PDSR nu are inca garantia ca povestea se va repeta si in toamna. Chiar si asa, partidul lui Ion Iliescu mai poate fi blocat de o alianta largita. Astfel de situatii s-au mai vazut si nu ar fi de neimaginat nici la noi, in ciuda experientei belicoase si paguboase a coalitiei ultimilor patru ani.
De altfel, mai multe partide au inceput sa lanseze pe piata diferite oferte de aliante. Pentru a fi mai credibile, prezinta o "analiza proprie" a rezultatelor primului tur si trag de aici concluziile cele mai favorabile pentru ele. Insa, cel putin in ceea ce a iesit la suprafata pana acum, pare sa domneasca o bulibaseala de necrezut: PN?CD spune ca in 2000 a castigat alegerile CDR din 1996, PNL sta cu un ochi la o Conventie controlata de liberali si cu altul la o alianta cu centru-stanga, UFD accepta in sfarsit sa se dea si cu unii mai de stanga, precum ApR. Ce se afla in spatele ofertelor haotice la prima vedere? Ce calcule isi fac formatiunile? Raspunsurile la aceste intrebari ne vor afecta cel putin pentru inca patru ani de aici incolo, daca nu mai mult. In primul rand, PN?CD se singularizeaza din nou prin nu-ul hotarat spus schimbarii. ?aranistii vorbesc cu nostalgie de o Conventie victorioasa. Ei vor sa refaca o structura dintr-un trecut indepartat si chiar, din puctul de vedere al evolutiei politice, preistoric: Conventia din '90, cand UDMR era sub aceeasi umbrela cu formatiunile istorice si organizatiile civice. Singurele schimbari pe care taranistii par sa le accepte sunt doua altoiuri: unul din 1996 - atragerea UFD, care a parasit CDR in 1998 - si o impacare de principiu cu cele doua formatiuni desprinse din PN?CD - ANCD si PPDR.
Poate ca aceasta raportare a conducerii taraniste este doar de ochii lumii, pentru ca astfel evita sa vorbeasca de esecul din 2000. Poate ca este pe bune, si atunci este inca o dovada a incapacitatii acestui partid de a se adapta la schimbarile de pe scena politica. Poate este doar o gafa, ca atatea altele.
Oricum mesajul CDR nu a fost receptat decat de o ureche de la fiecare partid vizat. Pentru ca pentru formatiuni precum PNL si UFD, CDR a devenit deja ultima varianta. Ele au dat semne clare ca nu vor mai accepta sa intre din nou sub tutela PN?CD, intr-o organizatie inerta, care functioneaza dupa reguli din alte timuri. Nu vor mai accepta ca taranistii sa-i santajeze mereu fie cu o experienta nereusita - esecul PNL de a intra in Parlament, in 1992, cand a iesit din CDR - fie cu tineretea - UFD s-a infiintat in 1996 si nu ar fi intrat atunci in Parlament daca nu ar fi folosit biletul Conventiei. Nu vor mai accepta sa fie tratati cu superioritate, mai ales acum, cand fiecare vine cu baza sa de electorat, in timp ce PN?CD a inregistrat un recul vizibil.
PNL joaca de fapt la doua capete. Elementul comun al celor doua planuri este insa sa obtina un statut cat mai bun. Potrivit lui Valeriu Stoica, liberalii vor fie o Conventie in care sa detina punctele cheie, fie o alianta cu PN?CD si ApR, care sa prezinte liste comune si un singur candidat la presedintie. O astfel de coalitie ar fi certificatul de deces al CDR si al pretentiilor de suprematie ale PN?CD. Partidele care ar accepta aceasta formula si-ar negocia pozitiile de putere in functie de conditiile actuale si nu s-ar mai pleca de la ierarhii prestabilite, ca in Conventie.
Tot pe doua fronturi joaca si ApR. Cocheteaza cand cu unii cand cu altii, dar ezita sa dea un semnal mai concludent, intrucat in ambele situatii ar avea ceva de castigat. Intr-o alianta de centru-dreapta, s-ar "spala" de trecutul din PDSR. Formula a functionat destul de bine cu PD. Intr-o alianta cu PDSR, sansele de a ajunge la putere par mai verosimile. Aceeasi politica o adopta si PD, care se poate plimba cu usurinta de la o alianta de centru-dreapta spre una cu PDSR, care, odata cu venirea sa, ar capata numele de centru-stanga in loc de stanga. Problema este ca PDSR nu este un partener de coalitie prea comod, intrucat prefera sa se foloseasca de parteneri decat sa coopereze cu ei.
Un ton flexibil a fost abordat si de UFD. Dupa ce de trei ani de zile, adica dupa lansarea Manifestului Dreptei, a refuzat hotarat orice colaborare cu stanga, acum UFD accepta sa discute cu ApR. Motive de doctrina? Nu, ratiuni politice.
Daca ar fi sa tragem linie si sa adunam, rezultatul ar fi ca, cu exceptia PN?CD, toate celelalte partide au inceput sa-si pregateasca apele, cautand formule noi. ?aranistii sunt deficitari la acest capitol, dar aceasta nu inseamna ca oferta lor este mai concreta ca a celorlalti. De fapt, o a doua concluzie care se poate trage este ca aceste partide par sa nu se fi hotarat in ce parte o vor lua. Tatoneaza inca. Sau poate s-au decis, dar nu vor sa spuna.
Oricum ar fi, perioada care va urma va fi ca un adevarat sezon nuptial, dar de o importanta cruciala pentru fiecare formatiune in parte. Pentru ca acum se joaca viitorul fiecareia. Putere sau opozitie, rol de arbitru sau marginalizare - alternativele nu lasa loc pentru jumatati de masura.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
