De la inceput e necesara o precizare. Care este natura crizei cucare ne confruntam ? Am ajuns sa ne imbatam cu ideea confortabilaca ne confruntam cu o criza economica mondiala. Fiind indusa decriza mondiala, "lumea buna" internationala va iesi din crizaeconomica si ne va trage si pe noi. Anul acesta sau anul viitor vatrece criza economica asa cum trece si gripa si totul va fi bine.Asa e? Putem privi asa: criza noastra economica a fost doar indusade o criza economica globala, dar amplificata de organismul nostrufoarte slabit. Dar putem privi si altfel: economia noastra era pepragul crizei sale structurale; criza mondiala doar a declansat-osi amplificat-o.
Criza noastra este in primul rand o crizaeconomica sau o criza complexa economica-politica-sociala?Poate, in primul rand, o criza politica. In ultimii ani ne-amangajat intr-un proces evident orientat spre o dictaturabirocratico-prezidentiala care induce cu o rapiditate uimitoaredezorganizare in intreaga viata social-economica. Economia noastraa iesit slabita si structural dezorganizata dintr-o tranzitieguvernata de un lung sir de masuri strategice despre a caror erorine dam seama prea tarziu. Si criza politico-economica a avut unefect distructiv asupra starii societatii: saracire, alienare,neincredere in institutiile statului, in justitie si chiar inmoralitate; o degradare a stocului profesional si educativ. Sarezum. Sistemul politic a guvernat o tranzitie economic paguboasasi acum ii anuleaza sansele de relansare economico-sociala. Uimitoreste ca multi dintre noi inca nu realizam ca ne aflam deja indictatura. Desigur, o dictatura de un alt tip, dar nu mai putinpaguboasa.
Cum iesim din criza?
E important sa intelegem natura si cauzele crizei, dar maiimportant este sa ne intrebam cum iesim din criza, ce strategii artrebui sa adoptam. Strategia ar trebui sa cuprinda un pachet demasuri imediate si masuri pe termen mediu si lung.
Reintoarcerea la democratie. Masuri urgente:trebuie eliminati factorii care blocheaza o relansare sanatoasa sisustenabila. Am in vedere trei masuri urgente. Guvernarea actualaeste confuza si incapabila sa dezvolte o conceptie coerenta. Maimult, ea promoveaza masuri care induc dezagregare economica sisociala. Guvernarea este blocata de conflicte politice si ambitiibazate mai mult pe interese decat pe competenta responsabila.Oricum am privi lucrurile, demiterea Guvernului este prima masura.Si ce sens ar avea? Noul guvern va fi un BOC 5. Chiar in aceastasituatie masura este necesara. A doua masura, care este cheiaiesirii din criza: revenirea presedintelui la atributiile fixateprin litera si spiritul Constitutiei. Cand am mers anul trecut lavot, cred ca multi dintre noi nu au inteles sensul promisiuniifacute: "De ce va este frica nu scapati". Imi pare rau sa constatca aceasta este singura promisiune care s-a indeplinit. In fine, atreia masura, care decurge din primele doua, este stoparea reformeicontinue spre dictatura. Asistam deja la o schimbare a institutieireprezentative pentru orice democratie: Parlamentul. Parlamentul,am crezut, este compus din cei pe care i-am votat. Dar profilulParlamentului s-a schimbat. Unii au fost alesi prin vot, altii sunt"recuperati" prin santaj si coruptie. Cred ca inca nu realizam casuntem deja in dictatura. Dupa 20 de ani de la Revolutie ar trebuisa ne angajam intr-o noua tranzitie: o tranzitie spredemocratie.
Reversul spre democratizare este o conditie fara de care oricediscutie ar deveni inutila. Dupa aceasta, trebuie sa renuntam laerorile strategice in care ne infundam. Doar cateva exemple.
Restrangerea cheltuielilor publice. Exista oobsesie pe care, ca orice eroare strategica, o vom plati: cheiaiesirii din criza este "restrangerea" cheltuielilor publice.Asemenea optiune este invocata cu scopul reechilibrarii bugetareconsiderata a fi absolut necesara pentru relansare. Echilibrareabugetului este importanta. Dar, daca ea nu este insotita de masuriactive de relansare, nu va face decat sa conserve subdezvoltareacare risca sa devina cronica. Vom avea, eventual, desi nici aceastanu e probabil, un buget echilibrat, dar cu o economie si osocietate distruse. Mai grav insa, politica restrangerii bugetareva sustine iluzia ca pe aceasta cale se va asigura relansarea, ceeace este absolut fals.
O veste proasta. Pentru functionarea societatii, statul este oinstitutie esentiala care, inevitabil, consuma resurse colectate dela populatie. Ca sa-si realizeze functia, are nevoie de banipublici. Daca este subfinantat, statul nu-si va indeplini misiuneasi societatea va merge mai prost. Este statul roman suprafinantatsi ar trebui sa-si reduca finantarea pentru ca lucrurile sa meargamai bine ? Sau subfinantat ? Metoda cea mai simpla si mai sigurapentru a gasi un raspuns la aceasta intrebare este sa ne comparamcu ce se intampla in celelalte tari din UE. Daca luam inconsiderare un indicator fundamental - bugetul ca procent din PIB -Romania este ultima sau penultima tara europeana. Comparativ cuceilalti, statul roman este cronic subfinantat in raport curesursele economice de care dispunem. Concluzia: nu avem un spatiude miscare. Reducand bugetul, ne asteptam la efecte globale posibildezastroase. Bugetul se va afla sub o dubla presiune: o functionaremai buna si mai multi bani si achitarea datoriilor. Ne astetam decila o crestere inevitabila a impozitarii, probabil haotica ca toatemasurile care se iau in ultimul timp. Reconsiderarea sistemului deimpozitare este dificila, dar inevitabila. Este clar ca sistemul deimpoziare, in orice forma a sa, va trebui sa fie accentuat maiprogresiv. Imi este teaama ca Guvernul actual va intelege prin"cresterea bazei de impozitare" cresterea impozitarii segmentuluisarac si mediu al populatiei. Deci o crestere a caracteruluiregresiv global al sistemului de impozitare. Sistemul actual deimpozitare a impins bugetul in dificultate, dar este responsabil destimularea consumului "ostentativ", sever demoralizator intr-o tarasaraca si angajata intr-un proces previzibil de saracire.
Si ce face Guvernul ? Pune in central politicii sale anticrizareducerea salariatilor bugetari "la plesneala".
Problema reala: cresterea controlului asupra utilizariibanilor publici. Cel mai grav nu este ca se cheltuiescprea multi bani, ci se cheltuiesc prost putinii bani de care statuldispune. Sunt mai multe cai de scurgere risipitoare a banilorpublici.
Prima cale este transferul banului public in buzunareparticulare. Nu detinem nici date aproximative asupra amploareiacestei scurgeri a banilor publici. Capitalismul a fost acuzat caeste un mecanism de exploatare directa a majoritatii populatiei.Tranzitia celor 20 de ani a inventat un nou mecanism urias deexploatare: statul. Statul ar trebui sa serveasca eficientcolectivitatea. In mare parte, el a devenit insa un mecanism deexploatare indirecta a populatiei, prin impozite si taxe care apoi,impreuna cu "bogatiile" acumulate, bine sau prost, in bogatiileprivate ale privilegiatilor. Efectul secundar este o demoralizaregeneralizata care, la randul ei, blocheaza vointa colectiva de asustine orice program de relansare.
A doua cale de scurgere ineficienta a banului public esteorganizarea institutionala a adminsitratiei publice care, la randulei, toaca irational resursele publice. Sunt zone publice aflateintr-un deficit sever de personal si zone/ institutii crescutecanceros care nu numai ca sporesc artificial numarul de salariatipublici, dar si utilizeaza ineficient resursele bugetare. Trebuiesa luam in considerare si efectele secundare distructive:birocratizarea excesiva care impiedica munca eficienta a altora sicomplica viata noastra a tuturora. Crearea de institutii fara ologica organica trebuie stopata, dar nu prin desfiintare grabita,ci prin promovarea unui sistem institutional mai rational si maieficient.
A treia cale este ineficienta utilizarii banului public. Suntmulte cheltuieli publice care, initial, pareau a fi fost necesare,dar care, apoi, nu sunt evaluate si nu stim cat de eficiente aufost utilizate. Este necesara promovarea unei culturi a eficienteisistemului public. Ar trebui sa ne intrebam de ce imaginea publicaeste ca, in Romania, ne confruntam cu suprareglementare si o imensabirocratizare care blocheaza eficienta. Chiar principii deorganizare bune sunt aplicate birocratic si contraproductiv.
Paranoia reformelor grabite si impuse autoritar.Guvernarea actuala este confuza si incapabila sa dezvolte oconceptie coerenta. Mai mult, ea promoveaza masuri care inducdezagregare economica si sociala. Guvernarea este blocata deconflicte politice si ambitii bazate mai mult pe interese decat pecompetenta responsabila.
Criza cu care Romania se confrunta impune o discutie maiextinsa. Cateva opinii cu privire la aceasta problema. (...)
Nu exista sistem public care sa nu fi fost obiectul unor reformesuccesive. Cu greu insa putem gasi exemple foarte bune de reforma.O discutie in sine asupra patologiei reformelor cred ca este vitalain acest moment. Ar trebui sa ne intrebam de unde vine obsesia de alovi in tot ceea ce speram sa mearga bine. Iau ca exempluinvatamantul. Nu vreau sa spun ca el ar merge bine. Dar nu meritachiar sa fie distrus. Invatamantul este sursa principala aviitorului. Daca vrem sa oferim viitorului cea mai importantaresursa aceasta o reprezinta generatii bine educate. Suntem tot maimulti care ne intrebam daca ce se intampla in invatamant sedatoreaza incompetentei sau vocatiei malefice distructive a unuigrup care se tot invarte in jurul puterii. Unele masuri luate inultimii ani sunt pasi decisivi spre caderea invatamantuluiromanesc. Asumarea asa numitului model "Bolognia" a fost primulpas. De la inceputul adoptarii acestui model cu statut juridicneclar la nivel european s-au formulat continuu critici si reservefundamentale. Unele masuri recomandate au fost adoptate, dar cuprudenta si neincredere. In prezent el este tot mai violentcriticat. Romania a fost prima si singura tara europeana care aintrodus-o in lege. Ar trebui sa ne punem mai multe intrebari,inclusive cine a facut un lobby turbat pentru acceptarea lui, si dece. Structura rigida a sistemului universitar de 3-2-3 areprezentat un pas esential de degradarea calitatii sale. Sistemuluniversitar redusa la 3 ani a devenit confuz si ineficient. El nupoate oferi nici o cultura fundamentala in domenii largi, niciprofesionalizari. Masterul de 2 ani "la zi" merge prost in toateunviersitatile, ca sa nu zic catastrofal. Singura performanta afost reducerea finantarii universitatii. Doctoratul redus la 3 ani,confuz finantat si organizat, este un mod de a impinge tara noastrasi in acest domeniu printre ultimele tari europene. Noul proiect dereforma. Universitatile, care cucerisera autonomia si democratiainterna, vor fi controlate de factorul politic si de manageriincompetenti, sursa de coruptie. Universitatile "regionale", cares-au dovedit a fi active si inovative, sursa esentiala adezvoltatrii locale, vor fi paralizate prin subordonarea lorintr-un sistem centralizat si politizat. Sa ne amintim ca acum unsecol, Romania se mandrea cu multimea centrelor universitare siculturale puternice. Aceasta lege va distruge marea majoritate aacestor centre universitare, va reduce multe universitati la simple"colegii satesti".
Proiectul actual de lege da lovitura de gratie invatamantului.Cred ca nici lui Scaraotchi nu ar fi capabil sa imagineze o solutiemai diabolica. Sa citam doar cateva. Reducerea liceului la 3 ani,curios similar cu cel unviersitar. Nivelul de varf alinvatamantului romanesc este impins in degradare.
Proiectul actual de invatamant produce in primul randdemotivarea si deprofesionalizarea corpului profesoral,subordonarea feudala a prefesorilor directorilor numiti politic sipe relatii. Sistemul le creaza profesorilor o pozitie nesiguracare, combinata cu salariile de mizerie, nu va mai oferi nicioratiune de investire in profesionalismul personal. Insasiobiectivul obsesiv ca invatamantul sa raspunda mai bine la"cerintele pietei", desi pare ca suna bine, prin caracterul sauabstract, devine o formula pur demagogica: piata actuala a munciieste ea insasi confuza si nu putem sti in ce directii va evolua. Sinoi nu avem nici o strategie. Si invatamantul nu trebuie saraspunda doar la cerintele pietei muncii. La ce cerinte ar trebuisa raspunda scoala?
Scoala trebuie sa-si redefineasca misunea: sa produca nu robotifrustrati si violenti, ci personalitati cu o baza culturala siprofesionala solida, cetateni responsabili. Si de ce nu,personalitati cu o inalta moralitate. Efectul social global alactualei "reforme" a invatamantului este deformarea intreguluisistem si producerea de dezechilibre educationale, culturale siprofesioanle.
Sunt foate ingrijorat de ce se va intampla cu proiectul legiiinvatamantului. Situatia este paradigmatica. Situatii similar potapare cu tentative de a "reforma prin lege" si alte sisteme. S-arputea ca multi sa creada ca cel mai dezastros rezultat ar fiaprobarea legii "in integralitatea sa". Fara modificari. Nu cred caeste probabil sa se intample asa ceva. Si chiar daca acesta va firezultatul, nu ar fi situatia cea mai rea posibila, pentru ca panace legea va putea sa infranga rezistenta surda si rationala asistemului, va cadea actuala guvernare si noua guvernare va pune cusiguranta ca prioritate anularea acestei legi absurde. Ar fidesigur cel mai bine ca legea sa fie respinsa, dar cred ca asa cevanu se va intampla. E drept, in Parlament sunt multi profesori. Darresponsabilitatea multora pentru sistemul pe care il reprezinta vafi contrabalansata de lasitate politica, coruptie si santaj. Credca cel mai grav rezultat ar fi, cum este probabil, ca legea sa fieadoptata cu amendamente, multe poate bune, dar nu tot ce ar finecesar. Problema este ca actualul proiect de lege nu are nicioconceptie constructiva a sistemului. Ea este in ansamblul sauproasta si distructiva.
Este important sa generalizez putin acest caz. Daca vrei sadistrugi un sistem, trebuie sa parcurgi cativa pasiobligatorii:
1. Sa critici abstract sistemul: este prost si trebuie reformat.Orice sistem are problemele sau si este criticabil. Nu e necesara odiagnoza serioasa, ci eventua cateva exemple sunt suficiente.
2. Avansezi o lege confuza dar care contine cateva puncte care vordezorganiza cu siguranta sistemul.
3. Intr-o prima faza nu accepti nici o critica, nici o modificare.Eventual prin "negocieri" accepti cateva cereri, dar care epreferabil sa fie marginale.
4. In final, oferi o mica satisfactie acceptand in Parlament catevamodficari, creand iluzia ca procedura a fost democratica siprodusul final este "bun".
Intrebarea este: chiar cu modificari bune, o lege confuza nu cumvava dezorganiza intregul sistem?
Catalin Zamfir, 69 de ani, este directorul Institutuluide cercetare a Calitatii Vietii. Este profesor de sociologie laUniversitatea Bucuresti. Membru corespondent al Academiei Romane.Presedinte al Institutului Social Roman. Iunie 1990 - aprilie 1991,ministru al muncii in guvernul Roman.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
