Există semne care sugerează că BNR s-a hotărât să facă paşi îndirecţia sprijinirii reluării creşterii economice şi acest lucrumerită salutat. Chiar dacă de o bună perioadă de timp dobânda depolitică monetară a rămas îngheţată la 6,25%, dinamica pieţeiinterbancare spune de fapt o cu totul altă poveste. În ultimeledouă luni, excesul de lichiditate lăsat de BNR în piaţă, prinatragerea foarte limitată de depozite de la băncile comerciale, afăcut ca dobânzile pe termen scurt să fie într-o scădere continuă.Şi aici nu mă refer la dobânzile la zi sau săptămână, care au avutîntotdeauna o volatilitate mare, ci la dobânzile interbancare lalună.
Dacă la mijlocul lunii octombrie dobânda interbancară medie lalună era în jur de 5,3%, în momentul de faţă ea a scăzut până la3,8%, iar BNR nu pare a fi de loc deranjată de acest lucru. Careeste strategia BNR? Cred că sunt mai multe elemente care pot ficomentate. În primul rând, în mod evident banca centrală încearcăsă crească presiunea asupra băncilor în sensul reluării activităţiide creditare, dar şi cu obiectivul de a face serviciul datorieicurente mai uşor de suportat de firme, populaţie şi de stat. Însăpentru ca acest lucru să reuşească, este necesar ca scădereadobânzilor pe termen scurt să se propage şi la dobânzile la şaseluni şi 12 luni, dobânzile folosite în general pentru calcululdobânzilor variabile la creditele date.
Vestea bună este că lucrurile încep să se mişte şi aici. Deaproximativ o lună există o tendinţă, încă timidă ce e drept, descădere a dobânzilor la saşe luni şi chiar un an. Ultima licitaţiela titluri de stat cu scadenţă la 12 luni pare să confirme otendinţă similară, în condiţiile în care a fost substanţialsuprasubscrisă. Pe măsură ce dobânzile pe termen scurt vor rămânescăzute în continuare şi, extrem de important, tabloulmacroeconomic se va îmbunătăţi în urma unor politici fiscalecoerente, teama legată de o revenire în creştere a dobânzilor petermen scurt va dispărea, făcând băncile să scadă şi dobânzile la 6şi 12 luni, iar finanţarea pe termen mediu a bugetului să se facăla rate în scădere. Cum rămâne însă cu dobânda de politică monetarăşi care mai este relevanţa ei? Scăderea dobânzilor interbancare,prin decuplarea lor de dobândă de politică monetară, ar puteasugera că în momentul de faţă BNR testează reacţia pieţei şi, maiales, testează evoluţia cursului de schimb în contextul unordobânzi interbancare reduse. Au fost nenumărate dezbateri în ultimavreme despre faptul că o scădere a dobânzilor ar duce imediat la odepreciere a leului. Iată, însă, că evoluţiile din ultima vremearată că chiar dacă EUR-RON se mişcă acum într-un alt palier, uşorsuperior, suntem încă departe de o depreciere semnificativă. Dacăînsă aceasta s-ar produce, BNR nu va fi probabil dispusă să oaccepte şi ar putea relativ rapid să regleze lichiditatea din piaţăşi să crească dobânzile pe termen scurt pentru a limita deprecierealeului. Acesta este de fapt şi motivul pentru care, cred eu, nuavem încă o reducere "oficială" a dobânzii de politicămonetară.
Ţine de abordarea conservatoare a BNR care nu doreşte să rişte,încă, printr-o scădere a dobânzii de politică monetară, care arreprezenta un "angajament" mai ferm, dificil de inversat fără opierdere de imagine. Cu alte cuvinte, BNR nu doreşte ca, odatăluată o astfel de decizie, să fie nevoită eventual să o inversezerapid din cauza unor evoluţii negative ale inflaţiei, cursuluietc., neprevizionate corect. Dar mai este un aspect. Dobânda depolitică monetară este un parametru mult mai vizibil şi maimediatizat decât dobânzile interbancare. Numeroasele rapoarte deanaliză care îmi sunt trimise de analişti din străinătate, dar şidin ţară, care continuă să vorbească despre "politica monetarărestrictivă" a BNR, îmi confirmă acest lucru. Or, menţinereaacestei diferenţe între percepţie şi realitate pare a fi oîncercare de a ţine leul departe de radarul investiţiilorspeculative şi, deci, de o depreciere speculativă. Cât poate BNR săcontinue în felul acesta? Nu foarte mult dacă doreşte ca efectul depropagare în economie să continue. Chiar dacă dobânda de politicămonetară nu mai este în momentul de faţă una "de referinţă", ciuna, i-aş spune, "indicativă", ea încă semnalează faptul că BNR nuare suficient de multă încredere în evoluţiile viitoare aledobânzilor, preferând să îşi lase un spaţiu de manevră. Pe de altăparte, această lipsă de încredere a BNR se transmite şi băncilorcare, chiar dacă se vor confrunta cu dobânzi mici pe termenescurte, nu vor fi dispuse să scadă prea mult dobânzile la 6-12luni, cele care contează, în ultimă instanţă, pentru creditareacomercială, dar şi pentru nivelul costului la care este creditatstatul român, de teama creşterii dobânzilor pe termen scurt.Concluzionând, aş spune că este de bun augur faptul că BNR îşipropune, în sfârşit, să îşi asume un rol în procesul de reluare acreşterii economice. Cu siguranţă România n-ar fi putut fi aceaţară unicat, în care o politică bugetară extrem de restrictivă în2011, ce ţinteşte o reducere a deficitului bugetar de 2,5-3 puncteprocentuale, ar fi dus la reluarea creşterii economice. Asta nuînseamnă că reorientarea cheltuielilor bugetare dinspre consumînspre investiţii nu este un imperativ pentru impactul pe termenlung pe care îl are asupra dezvoltării sustenabile a ţării. Dar petermen scurt, oricum am lua-o, cheltuieli bugetare mult mai miciînseamnă consum mai puţin şi investiţii mai puţine. Greu să vezi deunde poate proveni creşterea economică în 2011.
Tocmai de aceea, implicarea BNR în relansarea economiei reale,declarată explicit de curând şi de guvernatorul Mugur Isărescu,poate aduce un plus de stimul, decisiv în direcţia reluăriicreşterii economice. Asta cu condiţia existenţei unui guvern caresă se bucure de sprijin pentru realizarea reformelor economice şifiscale şi a unei bănci centrale care să accepte cât mai curând"oficializarea" relaxării monetare.
Radu Crăciun este Chief Investment Office al EurekoSAFPP România
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
