Preşedintele Traian Băsescu a susţinut astăzi ceea ce în mintea multor politicieni occidentali cloceşte de mult: transformarea Uniunii Europene într-o veritabilă federaţie după modelul american - Statele Unite ale Europei.
O federaţie înseamnă un transfer masiv de putere dinspre state spre structura suprastatală - un sistem fiscal comun, o armată comună şi o politică externă comună.
Înseamnă enorm mai mult decât au propus Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy marţi - anume crearea unui guvern al zonei euro.
Traian Băsescu crede ceea ce şi alţi oameni politici cred: "Numai prin cedarea masivă de suveranitate Europa mai poate rămâne o putere economică şi militară. (...) Altfel, Europa va rămâne o carte de istorie a lumii, în care vei putea citi despre cele mai sofisticate culturi".
Într-o perioadă în care unii văd UE destrămându-se, soluţia federalizării văzută de alţii este ea însăşi o utopie.
Amintiţi-vă de "Tratatul de Instituire a unei Constituţii pentru Europa" din 2004.
După anul 2000, odată cu deciziile de extindere a UE, liderii politici au pus problema funcţionalităţii Uniunii extinse.
Dezbaterile s-au purtat câţiva ani în aşa-numitul "consiliu al înţelepţilor", condus de fostul preşedinte ale Franţei Valery Giscard d'Estaign. Consiliul a avut în componaţa sa mulţi federalişti, ca şi adversari ai federalismului.
Iniţial, documentul ce trebuia elaborat ar fi urmat să se numească "Constituţie". Dar acest lucru ducea cu gândul prea mult la o Europă federală.
Apoi titlul a fost diluat. "Tratatul de Instituire a unei Constituţii pentru Europa" a fost semnat în octombrie 2004 la Roma.
Uniunea avusese de-a lungul vremii mai multe tratate care toate mergeau în direcţia unei integrări a Europei: Actul unic european (1986) instituia piaţa unică; Tratatul de la Maastricht (1992), moneda unică şi politica comună externă; Tratatul de la Nisa (2000), stabilea funcţionalitatea Comisiei Europene şi regla mecanismul de luare a deciziilor. Constituţia adoptată de statele membre în 2004 mergea cu un pas înainte. Chiar dacă nu vorbea de o federalizare, ofera, simbolic, ingredientele unei asemenea soluţii: drapelul - 12 stele aurii pe un fond albastru; imnul - Oda Bucuriei; moneda europeană - euro şi Ziua Europei - 9 mai; mai multă putere Bruxelles-ului.
Doar că a venit momentul penibil 2005, când Constituţia a fost respinsă prin referendum în Franţa şi Olanda. Motivul: prea multă federalizare.
Ce a urmat a pus sub semnul întrebării construcţia europeană. UE s-a împărţit în două - "prietenii Constituţiei", federaliştii, între care şi România şi adversarii ei. Procesul ratificării Constituţiei a fost oprit în Marea Britanie, Cehia, Polonia şi Portugalia, ţări în care, dacă ar fi fost supus testului unui referendum, era foarte probabil ca textul să fie respins.
A urmat o lungă "perioadă de reflecţie". Din text au fos scoase referirile ce ar fi putut trimite la o "federalizare" - simbolurile, referirile la Constituţie, parlamentele naţionale au reprimit dreptul de a se opune deciziilor luate la Bruxelles, "Carta drepturilor fundamentale" a fost eliminată din corpul textului, fiind adoptată separat.
Noul document - "Tratatul de reformă" - a fost adoptat la Lisabona în iarna lui 2007 fiind astăzi cunoscut la Tratatul de la Lisbona. Acesta este tratatul de căpătâi al Uniunii astăzi.
Dacă ar urma să se modifice ceva, ar trebuie modificat Tratatul de la Lisabona. Cu ce risc? Uitaţi-vă ce se întâmplă în Germania. Curtea Constituţională a Germaniei urmează să se pronunţe asupra deciziei guvernului federal de a ajuta Grecia şi alte ţări în dificultate. De ce? Pentru că cei care au contestat decizia Guvernului spun că acesta a încălcat una dintre atribuţiile Parlamenului german, acela de a se pronunţa asupra bugetului, angajând cheltuieli din banii contribuabililor fără să aibă acordul Legislativului. Altfel spus, decizia naţională înainte de orice considerent suprastatal, indiferent de bunele lui intenţii.
Unde suntem acum?
Unul dintre cei care au asistat la dezbaterile pe marginea Constituţiei, fostul negociator-şef al României cu UE, Vasile Pucaş, admite că ne aflăm "înainte de Lisabona". Altfel spus, federalizarea respinsă de naţiuni revine în atenţie pe fondul crizei. Europa este obligată să ia decizii în comun, iar acest lucru nu este posibil fără cel puţin o politică fiscală unică, ceea ce presupune şi o cedare masivă de suveranitate în această privinţă.
Ce ar spune însă britanicii? Sau sceptica Cehie? Nu este greu de ghicit. Ce ar spune cetăţenii Europei care nu vor să-şi vadă statul diluat într-o Federaţie?
A doua zi după ce Merkel şi Sarkozy au propus un guvern unic al zonei euro unele ziare din Germania dădeau verdicitul: ar fi un guvern lipsit de orice legitimitate democratică.
Sigur, pentru unii federalizarea ar lecui continentul de egocentrisme naţionale. Dar dacă o naţiune vrea să fie egoistă nu o faci mai puţin egoistă încălcând drepturile cetăţenilor ei de a spune "nu".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
