Nu cred ca se mai indoieste cineva ca obezitatea si bolile neurosenzoriale au devenit deja boli profesionale care, pe langa impactul la nivel personal si social, vor avea un impact dramatic in urmatorii 30 de ani asupra mediului economic. Spus politic incorect, daca stai toata ziua in munca remote si munca de acasa cu ochii si urechile in calculator si mananci chipsuri si bei lichide dulci, vei dezvolta in cele din urma obezitate si boli neurosenzoriale. Iar asta vine cu un cost direct pentru societate, nota de plata a tratamentelor, alaturi de un cost indirect, cel al dizabilitatii de a munci, deci de a avea un rol activ in economie.
S-au facut de-a lungul anilor statistici si in Romania privind pierderile din PIB datorita conditiilor precare de sanatate. In 2012 se puncta ca Romania pierde 18,6 miliarde de Euro din PIB datorita starii de sanatate a populatiei. In 2021, se arata ca noua din zece romani risca saracia severa daca se imbolnavesc de cancer iar Romania pierde 3% din PIB cu fiecare cohorta anuala de pacienti de cancer.
Nu va faceti iluzii ca i-ar pasa cuiva cu adevarat de asta, erau doar studii comandate de companiile farmaceutice ca sa mai vanda un medicament, doua. Ca dovada, in perioada 2020 – 2022 Romania a pierdut aproape un million de suflete. Multe dintre decese s-au datorat, desigur, epidemiei de COVID, dar la o privire atenta se constata ca marea majoritate a celor care nu au supravietuit infectiei suferea de comorbiditati si, da, marea majoritate a celor care nu au supravietuit infectiei suferea de obezitate. Daca ai comorbiditati te omoara si o piscatura de purice, daramite un virus nemaiintalnit.
Acum, post-pandemie, in noua cultura a muncii in care suntem legati ombilical de dispozitivele inteligente, aproape ca in eXistenZ, pe langa obezitate loveste si epidemia de boli neurosenzoriale. Munca remote sau de acasa, prin separarea de un mediu social normal si prin utilizarea exacerbata a simturilor duce, fara urma de inoiala, la boli neurosenzoriale.
Specialistii din sanatate reactioneaza deja pentru ca sunt tot mai ingrijorati. Dar este cazul sa reactioneze si mediul de afaceri, care are si sursele de finantare necesare punerii in opera a unor programe impotriva epidemiei de obezitate si de boli neurosenzoriale. Sigur, corporatiile se pun la adapost folosind cuvinte mestesugite gen sustenabilitate, diversitate si incluziune la care se adauga emotionantele abrevieri EHS, CSR si ultima intrata, ESG. Si totusi, cate companii nu discrimineaza instinctual la interviul de angajare cand au in fata un candidat supraponderal, sau un candidat cu ochelarii cu dioptrii mari sau un candidat cu un aparat auditiv?
Daca mediul de afaceri continua sa se uite in alta parte si nu se implica serios in stoparea epidemiei de obezitate si de boli neurosenzoriale ne putem imagina ca in viitor vor exista doar candidati supraponderali, candidati cu ochelari cu dioptrii mari si candidati cu aparat auditiv. Iar acestia vor fi din ce in ce mai tineri.
Ar trebui ca de fiecare 7 aprilie, Ziua Mondiala a Sanatatii, toti cei care aduc osanale noii culturi a muncii online ce foloseste inteligenta artificiala, digitalizarea si robotizarea sa verifice un pic care sunt consecintele pentru sanatate ale acestei culturi si sa discute cu specialistii din domeniu masurile de preventie.
Si eventual sa arunce inca o privire, de data asta mai atenta, la pasagerii din nava Axiom din animatia Pixar - Disney din 2008, Wall-E.
