Romania este cladita de barbatii si femeile care muncesc in fabrici, pe santiere si in agricultura. De 1 mai le datoram respect si recunostiinta.
Sa lasam deoparte pentru o clipa avalansa de informatii apreciative despre digitalizare, automatizare si tehnologizare.
Sa renuntam pentru o zi la imnurile care se inchina cinstirii IT-ului, unicornurilor, start-up-urilor, bitcoin-ului, industriilor creative, service-center-urilor.
Sa oprim un pic preamarirea superprofesiilor viitorului, data-miner, cloud computing expert, cyber security officer sau content creator si glorificarea job-urilor care nu existau acum 20 ani, futurist, community builder, toughness expert sau maze creator.
De 1 mai, Ziua Muncii, pentru doar 24 de ore, sa ne amintim ca Romania este cladita de parintii si bunicii nostri, muncitori in fabrici, pe santiere si in agricultura. Chiar daca parintii si bunicii nostri nu au beneficiat de digitalizare, automatizare si tehnologizare ei au reusit sa construiasca industrie, agricultura, scoli, spitale si infrastructura de transport – lucruri care nu prea s-au mai construit in ultimii 15 ani, desi am fost inconjurati de digitalizare, automatizare si tehnologizare.
Alt lucru pe care nu trebuie sa-l uitam. In ultimii 15 ani romanii au muncit in fabrici, pe santiere si in agricultura in toata Uniunea Europeana, punand umarul la ce este Uniunea Europeana astazi. Fara cele cinci milioane de romani care au muncit in fabricile, pe santierele si in agricultura din cele 27 de tari ale Uniunii Europene acestea nu ar fi fost ce sunt astazi. Nu totul se masoara in bani, astfel incat sa nu mai spuna nimeni ca Romania a primit mai mult de la Uniunea Europeana decat a dat. Nici o alta tara europeana nu a dat peste un sfert din populatia ei pentru a construi uniunea care, din pacate, nu ne da inapoi cat se cuvine.
De 1 mai este vorba despre operatori industriali, sondori, fierar-betonisti, pantofari, macaragii, cusatorese, electricieni, muncitori silvici, calcatorese, mineri, ingrijitori ferme zootehnice, buldoexcavatoristi, muncitori necalificati din pomicultura si viticultura, brutari, asamblatori-montatori, gresari-faiantari, fochisti si multe, multe alte meserii care inca mai dau bataturi in palme.
In spatele fiecarui corporatist milenial sau zoomer din Bucuresti, Cluj, Iasi sau Timisoara exista un parinte sau un bunic care munceste intr-o fabrica, pe un santier sau in agricultura. Ei i-au tinut la scoala si la facultate, ei le dau sprijin neconditionat sa se descurce in cariera si ei ii incurajeaza sa aspire la o viata mai buna decat a lor.
Politicienii se bulucesc pe retelele sociale cu ganduri pentru orice prilej neinsemnat insa se feresc sa dea mesaje prin care sa laude clasa muncitoare din Romania, uitand cat de importanti sunt muncitorii din fabrici, de pe santiere si din agricultura. 1 mai este o zi mai speciala decat ne imaginam.
Dragoş Damian este CEO al companiei Terapia Cluj
