Va mai aduceti aminte de discursul memorabil a lui Donald Tusk din ianuarie 2019, când a venit in Romania in calitate de Preşedinte al Consiliului European? Daca vreti sa fiti un pic (re) emotionati, il puteţi (re)viziona in online. Discursul a fost rostit in totalitate in limba romana, dar asta nu a fost totul, caldura si pasiunea şi referinţele la trecutul si prezentul României, la Nichita Stănescu, Dacia si Steaua, ne-au arătat atunci ca trebuie sa vina un strain la noi ca sa ne tina discursuri motivaţionale. Si in 2019 ne-a picat bine un discurs motivational, va aduceti aminte ce vremuri erau.
Donald Tusk a revenit in Romania, el servind de data asta ca Prim Ministru al Poloniei, la un congres politic european, la 5 ani după prima lui coborare la noi, 5 ani extrem de grei pentru toată lumea, pandemie, inflaţie, război. In aceşti ultimi 5 ani companiile si marcile poloneze gen Tymbark, CCC, Sinsay, 4F, Pepco, Cocodrillo, Sizeer, Inglot (aşa-i ca nu ştiaţi despre multe dintre ele ca sunt poloneze?) si multe altele, au investit exponential si au devenit campioane in businessul de la noi, deschizând in jur de 600 de magazine in toată Romania. Polonia a făcut trecerea pe nevăzute de la “merele poloneze” la afacerile cu valoare adăugată reala pentru economia lor, la asta duce in cele din urma o strategie politica de internationalizare.
Aştept sa îmi daţi un nume de retailer roman, de orice firma sau marca mai notorie indiferent de domeniu, care sa aibe o prezenta semnificativa in Polonia – exceptie poate Dacia Duster, despre care tot Donald Tusk ne povestea in 2019.
Nu va obositi sa cautati, nu exista. De altfel Polonia are un excedent de balanta comerciala (date din 2022) de peste 3 miliarde Euro in relatia cu Romania si, la modul general, avea un excedent de balanta comerciala de peste 12 miliarde Euro, la polul opus fata de Romania care avea un deficit de peste 30 de miliarde Euro - iata, 10% din acesta fiind creat de importurile din Polonia.
Apropos, a urmarit cineva evolutia monedei poloneze (zloty) de la alegerile de anul trecut?
Nu vorbim aici despre un concurs de frumusete economica intre Romania si Polonia sau orice alta tara europeana, cum din cand in cand fac politicienii, care ne spun ca in curand depasim PIB-ul Poloniei, ca o sa dublam in 10 ani PIB-ul Romaniei, ca vom avea cele mai mari performante in exporturile de energie (asta, ultima, este cea mai tare…).
Vorbim despre ceea ce are nevoie Romania dupa modelul polonez si anume de un leadership politic complet focusat pe economie, pe atragerea de investitii industriale in domenii strategice si pe promovarea exporturilor, indiferent de capitalul exportatorului.
Asteptam acest leadership politic in care Presedintele si Primul Ministru se duc in vizite sa “vanda” ceva si nu, asa cum se chinuie de 4 ani, sa “cumpere” cu eforturi inimaginabile bunavointa pentru intrarea in spatiul Schengen (care, nu credeti declaratiile politice din presa, nici acum nu este garantata in zona terestra), pentru securitate pe frontul estic (romanii vor muri daca incepe un razboi pe teritoriul nostru) sau pentru o pozitie cheie in conducerea Uniunii Europeana pentru un lider roman (dupa ce Romania a dat atat de mult Uniunii Europene).
Donald Tusk si Polonia au ceea ce se cheama “leverage”, un cuvant cu un sens ascuns greu de tradus in limba romana, despre care stim ca nu obtine prin obedienta, slugarnicie si plecaciuni, ci urmarind consecvent directiva care spune ca politicul este expresia concentrata a economicului. Cand Romania va avea politicieni cu pedigree care vor avea argumentele economice prin care sa arate, la fel cum au aratat politicienii polonezi, ca am dat Uniunii Europene cel putin cat ne-a dat ea si obtinand astfel ceva la schimb, atunci vom avea si noi “leverage”.
Masina cu care s-a dus Emil Boc la congresul politic european este unul dintre “leverage”-urile de care avem nevoie.
