Sfârşitul vacanţei parlamentare de vară nu putea să nu aducă cu sine, şi în acest an, o modificare fulger a Codului de procedură fiscală, care cuprinde atât clarificări benefice, cât şi o serie de aspecte criticabile, care vor genera în unele cazuri mai multe dispute între contribuabili şi organele fiscale. Cum nu a existat nici acum o dezbatere publică consistentă şi de substanţă a acestor modificări, unele dintre acestea sunt în opinia noastră extrem de importante din perspectivă practică şi merită abordate chiar post-factum. Prezentăm astfel câteva observaţii sintetice asupra lor:
Clarificări benefice
Proiectul de modificare a Codului de procedură (”Proiectul de OG”) aduce anumite clarificări punctuale şi binevenite din perspectivă practică în special în privinţa suspendării termenului de prescripţie dreptului de a stabili obligaţii fiscale în situaţia decesului contribuabilului, reglementarea colaborării cu organul fiscal prin mijloace electronice de comunicare la distanţă care oricum era utilizată deja în practică, dar şi clarificarea efectelor efectuării unei sesizări penale asupra inspecţiei fiscale în curs, i.e. limitarea încetării inspecţiei doar pentru obligaţiile fiscale ce fac obiectul sesizării.
Alte modificări de interes vizează indicarea expresă a structurii specializate de soluţionare a contestaţiilor drept organ fiscal căruia trebuie să-i fie comunicată opţiunea contribuabilului de a merge în instanţă în cazul în care contestaţia nu este soluţionată în termenul prevăzut de lege, o modificare utilă tocmai din perspectiva consecinţelor juridice pe care o asemenea comunicare ar trebui să o producă (i.e. încetarea procedurii de soluţionare a contestaţiei), în practică înregistrându-se deficienţe în această privinţă.
De asemenea, utile din punctul nostru de vedere sunt şi referirile exprese în lege la masa credală atunci când este reglementată ordinea stingerii pentru debitorii care se află sub incidenţa legislaţiei privind insolvenţa, alinierea legislaţiei procedurale fiscale cu competenţele Autorităţii Vamale Române în contextul reorganizării acesteia, precum clarificările aduse în materia eşalonării; în fine, a fost salutată deja în presă iniţiativa de publicare a listei debitorilor care nu înregistrează debite fiscale restante, în contrapartidă cu cea celor care au asemenea debite (desemnată uzual ca ”lista ruşinii”).
Aspecte criticabile din modificările propuse
În primul rând, eliminarea termenului de 15 zile în care actele administrativ fiscale comunicate de organele fiscale prin SPV ca dată la care aceste acte se considerau a fi comunicate şi înlocuirea acestuia cu data punerii la dispoziţie a actelor prin intermediul mijloacelor electronice de comunicare la distanţă. Chiar dacă Ordinul preşedintelui ANAF nr. 1090/2022 face în continuare referire la termenul de 15 zile, apreciem că această modificare va genera discuţii şi interpretări divergente în practică, iar organele fiscale ar putea considera actele comunicate la data încărcării acestora în SPV şi, deci, punerii la dispoziţia contribuabililor. În contextul în care sunt foarte cunoscute deficienţele de ordin tehnic care persistă încă atât la nivelul contribuabililor, dar mai ales la nivelul organelor fiscale în privinţa utilizării mijloacelor electronice de comunicare la distanţă, apreciem că eliminarea termenului de 15 zile este prematură şi va genera un efect exact invers decât cel urmărit de către organele fiscale respectiv, dispute şi litigii cu contribuabilii legate de data comunicării actelor, cu impact direct în colectarea obligaţiilor fiscale.
În al doilea rând, un impact deosebit asupra mediului de afaceri îl va avea extinderea duratei de efectuare a inspecţiei fiscale pentru contribuabilii nerezidenţi de la 45 zile la 180 de zile, deci de 4 ori.
Nota de fundamentare nu cuprinde statistici cu privire la durata medie a controalelor derulate la companiile nerezidente sau cu privire la perioadele de timp necesare în mod obişnuit pentru obţinerea de informaţii din alte state. În schimb, aceasta face referire la o serie de motive care constituie cazuri de suspendare a inspecţiei fiscale şi care, prin natura lor, nu afectează durata unei inspecţii fiscale.
Pe de altă parte, indiferent de durata controlului fiscal, lipsa documentelor sau informaţiilor din partea contribuabililor nerezidenţi sau nevoia de alte informaţii de la alte autorităţi atrage în mod direct imposibilitatea derulării controlului - fie că vorbim de 45 zile sau de 180 zile - şi suspendarea automată acestuia sau, în caz de expirare a termenelor maxime de suspendare, atrage estimarea obligaţiilor fiscale în baza documentelor disponibile.
De altfel, este general cunoscută practica inspectorilor fiscali de a depăşi termenul maxim prevăzut de lege în derularea inspecţiilor fiscale, astfel încât, în practică oricum termenul în care inspecţiile fiscale erau finalizate se apropiau de dublul maximului prevăzut de lege - i.e. 90 zile în cazul nerezidenţilor. Astfel, ne aşteptăm ca majorarea duratei inspecţiei fiscale cu 4 ori nu va conduce la finalizarea lor în 180 zile, ci în realitate, la prelungirea lor la 360 zile, deci de 8 ori mai mare decât în prezent.
Astfel, chiar dacă s-ar considera că activitatea unei companii nerezidente poate fi - aşa cum se menţionează în Nota de fundamentare - una mai complexă, din perspectiva probării tranzacţiilor derulate, decât cea a unui contribuabil mic sau mijlociu, apreciem că o măsură rezonabilă ar fi putut constitui cel mult dublarea duratei inspecţiei, adică, prelungirea ei la 90 zile.
În al treilea rând, proiectul de lege aduce anumite clarificări cu privire la finalizarea controlului derulat de Direcţia Generală Antifraudă în privinţa punctului de vedere al contribuabilului şi a impactului acestuia asupra constatărilor inspectorilor antifraudă.
Deşi salutăm pe deplin aceste modificări în condiţiile în care, conform reglementării actuale, este greu de înţeles ce relevanţă practică ar mai avea depunerea punctului de vedere după finalizarea controlului fiscal şi întocmirea procesului verbal, apreciem că maniera redactării acestor clarificări este inexactă şi susceptibilă de interpretări şi aplicare arbitrară din partea organelor de control.
Pe de o parte, apreciem că inserarea sintagmei ”dispune măsurile necesare” ca acţiuni pe care le va întreprinde conducătorul structurii în caz de refacere a controlului nu răspunde criteriilor de predictibilitate şi previzibilitate prevăzute de normele de tehnică legislativă aplicabile.
Pe de altă parte, nici cea de-a doua modificare legată de efectele punctului de vedere al contribuabilului nu este clară. Se menţionează că acesta ”se valorifică de către organele competente”, fără ca procedura valorificării şi, respectiv, organele competente să fie definite de Codul de procedură fiscală sau măcar să poată fi identificate prin trimiteri legale corespunzătoare. Apreciem, astfel, că şi această sintagmă va da naştere la interpretări diferite şi, deci, la dispute fiscale între părţile implicate.
Nu în ultimul rând, proiectul de OG aduce câteva modificări şi în materia soluţiei fiscale individuale anticipate în privinţa obiectului acesteia, preluând în prevederile codului unele din cele incluse în Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3736/2015, dar şi o serie de modificări care au ca efect îngreunarea restituirii taxei achitate atunci când cererea de emitere a soluţiei este respinsă, aceasta nemaifiind astfel posibilă, cu unele excepţii, dacă Ministerul de Finanţe a iniţiat analiza pe fond.
Proiectul de modificare a Codului de procedură a fost emis în baza legii de delegare legislativă, fiind pus în dezbatere publică pe site-ul Ministerului de Finanţe în data de 25.08.2022, fiind conform informaţiilor publice disponibile, discutat în în şedinţa de Guvern din 31.08.2022, urmând a intra în vigoare după publicarea sa în Monitorul oficial.
Dan Dascălu - Avocat Partener D&B David şi Baias Coordonator al Departamentului de Litigii şi Dreptul Muncii
Mihail Boian - Avocat Partener D&B David şi Baias
