Vacanţa unei familii americane este întreruptă de o pană de curent provocată de un atac cibernetic, lăsându-i pe membrii ei în impas, neştiind cum să gestioneze situaţia.
Asta descrie, pe scurt, cel mai recent film despre ce înseamnă o criză – Lasă lumea în urmă – care îi are ca producători executivi şi pe Barack şi Michelle Obama.
Departe de a fi o cronică de film, unul dintre cele mai consistente momente ale peliculei îl găsesc spre sfârşit. Personajul G.H., jucat de Mahershala Ali, enunţă ipoteza potrivit căreia, în situaţia lor, este pusă în aplicare o strategie în trei direcţii: izolare, haos sincronizat şi război civil pentru a doborî guvernul ţării din interior.
Mai multe despre această abordare puteţi citi în cartea cu acelaşi nume şi pe care se bazează filmul, scrisă de Rumaan Alan. Şi aici, oamenii mor în urma întreruperii curentului electric, au loc inundaţii, sunt instituite stări de urgenţă, iar preşedintele american se ascunde într-un buncăr.
Filmul este o oportunitate prin care putem să evaluăm cât de pregătiţi suntem pentru o criză, cum am reacţiona la ea, ce am putea face ca s-o depăşim. Iar memoria noastră este încă proaspătă după pandemia de Covid, care a pus lumea într-o situaţie de criză generalizată cum nu a mai trăit, la un nivel atât de amplu, în ultimul aproape un secol.
Păstrând tema atacurilor cibernetice, acestea ocupă un loc special în clasamentul celor mai mari ameninţări pentru companiile europene în 2024, inclusiv din perspectiva comunicării de criză.
Astfel, rămânând cel mai mare risc pentru organizaţii şi în anul care vine, din evaluarea Crisis Communication Network Europe (CCNE), se estimează că infracţiunile cibernetice vor costa economia globală 10,5 trilioane de dolari anual până în 2025.
Pentru noi, Lighthouse PR, membru exclusiv în România şi în regiune al reţelei, întâlnirea de anul acesta de la Munchen a fost ocazia cea mai bună de a afla ce le îngrijorează pe companiile internaţionale din perspectiva comunicării de criză.
Ca paranteză, în timpul reuniunii anuale a CCNE, s-a produs un atac cibernetic masiv la cea mai mare bancă a lumii, ICBC, care a afectat inclusiv tranzacţionarea cu titluri de stat ale SUA. A fost atac de tip ransomware, care presupune ca hackerii să preia controlul asupra sistemelor sau informaţiilor şi să le elibereze doar după ce victima plăteşte o răscumpărare. Este un tip de atac care a cunoscut o explozie de popularitate în ultimii ani.
Tot post-Covid, s-a produs o creştere a atacurilor facilitate de munca la distanţă. Având în vedere că tot mai multe persoane lucrează de acasă, atacatorii cibernetici şi-au schimbat atenţia pentru a exploata vulnerabilităţile aduse de acest mod de lucru.
Asta include atacuri asupra reţelelor casnice, campanii de phishing care vizează angajaţii la distanţă şi exploatarea punctelor slabe de securitate din software-ul şi instrumentele de lucru remote. Ca să înţelegem un pic mai bine dimensiunea: o administraţie publică din Vestul Europei se confruntă, săptămânal, cu un număr de atacuri de phishing între 400 de mii şi 1 milion. Într-o singură săptămână!
Ce au concluzionat experţii CCNE anul acesta este ceea ce rămâne valabil în cazul prevenirii unui atac cibernetic, la fel ca în cazul oricărei crize: evaluarea şi gestionarea riscurilor.
O organizaţie trebuie să facă evaluări periodice ale riscurilor pentru a identifica potenţialele vulnerabilităţi. Din perspectiva securităţii cibernetice, de pildă, aceasta include evaluarea ameninţărilor la adresa infrastructurii IT, a bazelor de date şi a aplicaţiilor.
De asemenea, este necesară elaborarea unei strategii de gestionare a riscurilor care să acorde prioritate protecţiei activelor critice. Aşadar, esenţa managementului şi comunicării de criză rămâne pregătirea, ca pas obligatoriu pentru organizaţii. Iar în această etapă, simulările de criză sunt cele mai utile exerciţii de antrenare a ”muşchilor” pentru o eventuală situaţie-limită. Făcute profesionist şi de experţi în domeniu, simulările de criză permit unei organizaţii să câştige timp preţios, să-şi îmbunătăţească procedurile interne, atât operaţionale, cât şi de comunicare.
Dacă încă mai există dubii, chiar şi filmul Leave the world behind ne arată câte ceva despre ce înseamnă să fii pregătit: de la kit-ul de supravieţuire până la modul de gestionare a emoţiilor sau a comunicării interpersonale.
Într-o lume tot mai expusă crizelor de tot felul, să nu te pregăteşti pentru asta creează blocaje greu de anticipat, cu efecte nevăzute care ameninţă însăşi existenţa afacerilor solide. Companii şi organizaţii de tot felul, din toată lumea, se confruntă zilnic cu crize, pe care nu le simţim şi nu le vedem. Pe de altă parte, există şi acele companii şi organizaţii care traversează crize vizibile şi la care asistă neputincioase. Diferenţa majoră între cele două este pregătirea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
