A doua zi după Sfânta Maria, pe 16 august, vom afla de la INSnivelul PIB-ului din trimestrul al doilea. Până atunci, în faţădoar cu rezultatele din trimestrul întâi, continuăm să ne întrebămcum vom încheia acest an. Un lucru e cert. România are nevoie, în2011 şi în anii viitori, de creşteri mari.
Am putea avea, în schimb, şomaj în creştere? Exclus. Sigur, s-arputea să auzim voci care să susţină că rata şomajului ar putea urcanepermis de mult din cauza restructurărilor. Dar va fi tocmaiinvers: restructurarea ar aduce mai multe locuri de muncă şi, deci,mai puţin şomaj. Dacă bineînţeles vom ieşi din capcana confuzieiîntre disponibilizări de personal şi restructurare. Căci în preamulte cazuri, în aceşti ani de criză, nenumărate companii audisponibilizat personal pentru a obţine productivitate mai mareavând iluzia că au făcut restructurare. Deşi, de fapt, n-au făcutdecât un surogat de restructurare. Iar valoarea adăugată a totscăzut, vechile structuri etalându-şi neputinţa.
Problema este că România are, în economia reală, două tipuri decompanii: cu capital de stat şi cu capital privat. De aici ideea,complet greşită, că restructurările celor două tipuri de companiiconstituie probleme absolut diferite. Adevărul este că şi unele şialtele ar trebui să fie restructurate şi rebotezate în acelaşibazin: cel al economiei de piaţă. Guvernul n-are de ce să-şi asumealte prerogative în afara restructurării pieţelor de producţie, deconsum şi de capital, în condiţii concurenţiale.
Ce vrem noi e limpede: mai mult PIB, care să ne aducă mai multăbunăstare. Ce trebuie să dăm în schimb? Faptul că această întrebareeste însoţită de prea multe prejudecăţi, temeri şi emoţii face săîntârzie nepermis de mult ori să fie ambiguu răspunsul aşteptat:creşterea calităţii restructurării în contextul dictat deproblemele globale. Criza actuală, care a cuprins spaţii ample peplanetă, a scos în evidenţă numeroase carenţe ale globalizării,fără să infirme însă economia globală ca realitate dominantă alumii de azi. Din această perspectivă, fiecare ţară trebuie săvizeze excelenţa în practica sa macroeconomică. Dreptul de a greşinu mai există. Aşadar, n-avem decât să devenim performanţi, să avemstabilitate internă, politică şi economică, să devenim competitivi,să asigurăm o creştere economică sănătoasă dacă vrem să fim luaţiîn calcul în sistemul economiei globale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
