Opinii

Opinie Adrian Vasilescu: Cine vrea un divorţ între capitalul străin şi băncile româneşti?

Opinie Adrian Vasilescu: Cine vrea un divorţ între capitalul străin şi băncile româneşti?

Autor: Adrian Vasilescu

22.08.2012, 00:05 1558

Fără bănci puternice, în bună stare de funcţionare, economia de piaţă s-ar dezagrega. Din această perspectivă, mi se pare cel puţin ciudată opinia agenţiei "Bloomberg" că Europa de Est, ale cărei bănci au cel mai mare grad de dependenţă de finanţarea externă, ar putea "să beneficieze" (?!?) de o retragere a creditorilor vestici. E adevărat că, în toată regiunea, creditarea stagnează. E adevărat că acest fapt afectează creşterea economică. Şi tot adevărat este şi reversul: un deficit bugetar mai mic şi o reducere a deficitului de cont curent în condiţiile restrângerii finanţării străine. Dar unde ar fi beneficiul retragerii - chiar dacă pe termen lung - a finanţării externe? Şi, mai ales, ce "fitil" strecoară agenţia Bloomberg referindu-se la o zonă a Uniunii Europene, comunitate cu liberă circulaţie a persoanelor, a bunurilor fizice, a serviciilor şi a capitalurilor?

Să ne amintim. Fără participarea la capitalul băncilor noastre a unor bănci ori concerne străine renumite, care să aducă totodată şi un management performant, băncile noastre nu aveau cum să devină puternice. Şi fără bănci puternice nu era de conceput creşterea economică.

N-a fost simplu. Au fost suspiciuni, chiar temeri. Şi mai sunt. Nu era nicio noutate. Pretutindeni şi în toate timpurile, investiţiile străine au fost hulite la început şi aplaudate la sfârşit. Dacă lucrurile ieşeau bine. Peste tot, în anii 2000, la fel ca acum o sută de ani, se manifesta cel puţin prudenţă, dacă nu ostilitate faţă de investiţiile străine în bănci. Discuţii aprinse au fost în toată Europa de Est, deşi la un moment dat s-a constatat că nicăieri capitalul naţional nu reuşea singur să susţină vastele programe de finanţare a economiei şi a populaţiei.

"Nu ne vindem băncile!" - se striga în toată Europa de Est. Nevoia a dat însă o altă perspectivă lucrurilor. Încetul cu încetul, nu doar autorităţile, ci şi opinia publică au înţeles bine că băncile sunt în avangarda activităţii economice şi că e greu să fie făcute reforme cu bănci în care reforma întârzie. Aşa că i s-a dat verde capitalului străin. Şi astfel sistemul bancar a devenit "nucleul dur al reformei". Sau "liga din avangarda tranziţiei".

Şi mai era un aspect. Esenţial. În zona fostelor ţări comuniste, un accent important cădea pe nevoia stringentă a pregătirii băncilor în vederea concurenţei cu marile bănci din Vest. Desigur, în perspectiva aderării la Uniunea Europeană. Această nevoie devenise evidentă într-un moment în care, în Europa Centrală şi de Est, chiar şi bănci dintre cele mai mari erau stimulate de guverne să fuzioneze pentru a deveni şi mai puternice. Se remarca, în aceeaşi ordine de idei, cerinţa ca băncile din zonă să-şi lărgească sfera de acţiune, implicându-se în operaţiuni cu titluri financiare, în activităţi investiţionale, în aşa fel încât să justifice vocaţia universală pe care o dobândeau. Noua vocaţie, ce nu se putea rezuma la adunarea economiilor, gestionarea conturilor şi acordarea de credite bancare, nu era posibilă fără capital străin.

Mai era şi raportul privatizare-restructurare. Într-un moment în care, în Europa Centrală şi de Est, demarase procesul retragerii statului din marile bănci, una din întrebările esenţiale se referea la ordinea de priorităţi. Aşadar, care trebuia să fie timpul unu: privatizarea sau restructurarea? Mulţi răspundeau: restructurarea. Şi motivau că investitorii străini nu s-ar "înghesui" să vină în acele bănci în care costurile restructurării sunt mari. Potrivit acestei opţiuni, în România bunăoară, mai întâi au fost soluţionate problemele legate de credite neperformante, de modernizări, în acest fel statul român putând să obţină şi un preţ mai bun pentru băncile pe care le vindea. Dar fie că investitorii străini au cumpărat bănci de tip Banca Comercială Română sau BRD ori au întemeiat aici bănci pornind de la zero, în ambele cazuri s-a ajuns repede la competiţie şi la performanţe bune.

Sigur, criza ne-a dat multe lecţii, e nevoie de un alt model de creştere economică, de un alt model de creditare. Dar unde ar fi binefacerea pe care ar putea s-o aducă retragerea finanţării străine?

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO