Greşeala este de construcţie. Când atotputernicul şef al PSD Liviu Dragnea a forţat nota şi a decis să construiască bugetul pe 2017 pe venituri în creştere cu 14%, atunci s-a rupt filmul.
Toate aventurile ulterioare de aici pleacă. Cele 31 de miliarde de lei în plus (faţă de veniturile din 2016) cerute de această creştere de 14% ar fi trebuit să astupe găurile provocate de majorarea salariilor şi a pensiilor, de extinderea nişelor fiscale sau de tăierea TVA şi a accizelor. Doar că veniturile preconizate nu se văd. Poţi să-l baţi pe şeful Fiscului şi cu ziarul ud că mai mult nu poate aduce la buget. În Piaţa Obor ţigările de contrabandă se vând ca acum zece ani, iar depozitele de „contrafăcute” sunt tot acolo, sub nasul poliţiştilor - în capacele stâlpilor de iluminat.
Când vezi că, din cele 31 de miliarde de lei pe care fantezia ta i-a pus în plus în buget ca să-ţi iasă la socoteală cheltuielile cu majorarea salariilor şi a pensiilor, ai stâns, la jumătatea anului, sub o treime, începe să-ţi tremure barba. Iar din ipohondrie dai în fandacsie. Îţi este din ce în ce mai clar că, cu actualul sistem fiscal, nimic nu se va mişca, iar barca angajamentelor tale va lua rapid apă. Dacă ar fi vorba despre un an, mai treacă-meargă. Dar ai câştigat alegerile pentru patru ani şi eşti abia la jumătatea primului an. Economia merge bine, dar finanţele statului sunt în mare primejdie. Pe actuala structură de încasări vei obţine cel mult 16-17 miliarde de lei în plus faţă de anul trecut, dar ţie îţi trebuie 31 de miliarde pentru că aşa ţi-ai constuit bugetul.
Din nefericire, când mintea trebuie să-ţi meargă brici, gândirea ţi se înceţoşează de griji. Îl demiţi pe şeful Fiscului, poate cu temei, dar asta nu-ţi garantează succesul. Că n-o să iasă doamna Mirela Călugăreanu să haiducească prin pieţe şi carfururi în căutare de bani şi, chiar de-ar face-o, cu mare lucru nu s-ar alege pentru că cei pe care ar trebui să-i fugăreşti cu „taxe de solidaritate” şi-au parcat de mult averile prin Brazilia şi în acţiuni la purtător.
După ce te-ai bătut în piept ca maimuţa lui Tarzan că o să faci din România grădiniţa Maicii Preciste este greu să admiţi că ai greşit. Sau măcar că ai apreciat exagerat pentru că ţi-a ieşit, în loc de Rai, Circ, numai bun de pus sub patronajului Sfântului Mucenic Vlasie, ocrotitor al animalelor şi vindecător al bolilor de gât.
Dar, după ce ai trecut de fandacsie şi ai dat în ipohondrie, pe urmă şi nimica mişcă, cum zice Leonida. Renunţi la impozitul pe gospodărie? Îl inventezi pe cel universal pe cifra de afaceri a companiilor. Nu-ţi iese nici asta? Bagi taxă de solidaritate, dar nu pentru că ai nevoie de bani, ci pentru binele poporului.
De fapt, asta este drama de faţă a PSD. La jumătate de an de la câştigarea alegerilor, s-a trezit în pom. Trebuie să vândă o poveste cu binele comun, dar nu are cui. Săracii au aplaudat mereu redistribuirea bogăţiei, doar că pe aici mai toţi sunt săraci şi nu prea ai de la cine să iei. Nu-ţi iese impozitul pe gospodărie, nu-ţi iese impozitul pe cifra de afaceri, taxa de solidaritate seamănă prea mult cu impozitarea progresivă şi trebuie să te mai gândeşti? Atunci impozitezi contractele part-time la nivelul salariului minim. Ca hoţul care, intrat într-o casă ia şi el ce apucă, impozitezi şi tu ce apuci.
Dar parcă programul de guvernare era de reducere a taxelor, nu de majorare a lor! Te-ai bătut luni de zile cu pumnul în piept că „oamenii ţi-au votat programul de guvernare”. Dar ce propui, pe ultima sută de metri, nu este în program, nu a fost votat. Cum explici asta?
Singura soluţie pentru partidul de guvernământ ar fi fost să oprească, în urmă cu câteva luni, orice cheltuială în plus, chiar încălcând câteva promisiuni electorale. Acum este târziu, iar soluţii sunt puţine. Cel mai probabil deficitul bugetar va sări de 3% din PIB, dar, dacă asta ar fi pentru un an, nu ar fi chiar atât de grav. Doar că angajamentele sunt de durată, iar scenariul se va repeta în 2018, 2019, mai ales că, pe viitor, creşterea economică s-ar putea domoli pentru că nu ai în fiecare an la îndemână soluţia tăierii taxelor, a extinderii nişelor fiscale şi a majorărilor salariale, mai ales când deficitele crapă ca un iad în faţa ta.
PSD greşeşte că nu-şi admite greşeala. Şi încearcă soluţii bizare. Dar, aşa cum într-un ecosistem trebuie să gândeşti bine consecinţele înainte de a introduce o nouă specie, şi în administrarea unei ţări trebuie să meditezi serios la rezultatul măsurilor pe care le decizi. Cum asta nu se întâmplă, nu este de mirare că orice schimbare ar anunţa partidul de guvernământ şi guvernul va fi întâmpinată cu opoziţie îndârjită, pentru că nimeni nu vrea să fie „solidar” cu o mână de aiuriţi.
Dacă lucrurile mai continuă aşa, pentru cei din PSD singura scăpare va rămâne retragerea în opoziţie cu mult înainte de vreme. Schimbarea şefilor la Fisc nu-i mai ajută cu nimic.
