Rolul bancilor cu capital strain in economie
Prabusirea comunismului a creat premisele unor reforme sistemice profunde in toate ramurile vietii economice. Sistemul bancar a fost printre primele angajate in aceasta reforma: institutionala, legislativa si comportamentala.
In primul deceniu de dupa revolutie am asistat la incercari cu rezultate mixte de afirmare a capitalului autohton, de stat si privat.
Pe de o parte, interferentele politice in administrarea bancilor de stat, pe de alta parte lipsa de moralitate si de profesionalism in administrarea unora dintre bancile private nou aparute au facut ca la sfarsitul deceniului trecut sistemul bancar autohton sa se confrunte cu o criza majora. Culminand cu falimentul a 6 banci si cu o contractare severa a bilanturilor agregate din sistem.
Oportunitatile oferite de piata romaneasca, decizia politica a autoritatilor de a privatiza bancile de stat, precum si insuficienta capitalului autohton au dus la intrarea pe piata romaneasca (ca de altfel in toate tarile din regiune) a marilor grupuri financiare occidentale. In acest moment bancile cu capital strain detin peste 90% din activele bancare din regiune. Acestea au adus cu ele know-how, standarde si mai ales fonduri, atat de necesare dezvoltarii economice.
In conditiile in care:
- din cauza veniturilor modeste gradul de economisire autohton este cu mult sub nevoile de finantare,
- depozitele de la populatie si firme au maturitati medii de sub 3 luni,
- Ministerul de Finante n-a reusit inca prin emisiuni constante de titluri sa creeze un reper de dobanzi pentru lei pe termen mediu si lung ,
- accesarea fondurilor structurale de la UE este inca scazuta, bancile cu capital strain au reprezentat principalul furnizor de fonduri pe termen mediu si lung care au stat la baza creditelor pentru investitii si a creditelor ipotecare.
In acest mod, bancile cu capital strain au impins procesul de intermediere dincolo de granitele nationale, folosind resurse atrase de la persoane fizice si juridice din Italia, Germania, Austria, Olanda, Grecia etc. pentru a acorda credite persoanelor fizice si juridice din Romania.
Astazi, toate aceste banci cu capital strain fac parte din fibra socioeconomica a tarii si au contribuit in mare masura la cresterea economica fara precedent inregistrata de tara noastra in ultimii ani. De fapt, numai capitalul este strain, in rest, prin personal, prin legislatia sub care functioneaza si mai ales prin implicare sunt la fel de autohtone ca oricare institutie de credit cu capital romanesc.
Fondurile plasate de bancile-mama filialelor din Romania sunt si raman in Romania. Ele nu au cum sa fie retrase: 60% sunt plasate sub forma de credite, iar 40% se regasesc la BNR sub forma de rezerve minime obligatorii si constituie o supapa de rezerva importanta. Totusi, ele reprezinta trecutul si, intr-o oarecare masura, prezentul. Dar viitorul?
Este evident: criza financiara internationala va afecta in mod substantial capacitatea bancilor de a se refinanta. Acesta este motivul pentru care autoritatile din principalele tari occidentale - SUA, Marea Britanie, Germania, Olanda, Belgia, Austria, Spania, Grecia - au hotarat sa injecteze fonduri in bancile lor cu conditia ca acele fonduri sa fie utilizate pentru finantarea economiilor din tarile respective.
Probabil ca niciun cent din aceste fonduri nu va ajunge la filialele bancilor respective din strainatate. Acest lucru va impiedica bancile din economiile emergente sa-si continue activitatea de creditare pe termen mediu si lung in masura si in tempo-ul cerut de dezvoltarea economica.
Este greu de crezut ca in conditiile politice actuale autoritatile din tarile Europei Centrale si de Est s-ar putea gandi la injectarea de fonduri in sistemele bancare autohtone, stiind ca 90% din acestea sunt banci cu capital strain. O singura tara din regiune, Slovenia, are un asemenea program in valoare de 8 miliarde de euro in Parlament, dar nu este inca sigur ca va fi adoptat tocmai din cauza eventualelor costuri politice de care vorbeam.
Atata timp cat bancile nu se pot imprumuta ele insele, putini altii ar putea sa o faca. Tocmai de aceea bancile trebuie sprijinite pentru a atrage mai multe fonduri si a elibera din cele plasate fara a afecta dezvoltarea.
In primul rand, trebuie intarita increderea in banci, ceea ce va conduce la cresterea gradului de economisire.
In al doilea rand, autoritatile trebuie sa ia masuri fiscale de sprijinire a persoanelor fizice si juridice pentru a face fata cresterii costurilor de finantare.
In al treilea rand, BNR ar trebui sa reduca treptat din rezerva minima obligatorie.
Si nu in ultimul rand, autoritatile din toate tarile din Europa Centrala si de Est ar trebui sa intreprinda un demers comun, astfel ca sistemele lor bancare sa poata avea acces la programe de refinantare speciale de la institutiile financiare internationale: FMI, BM, BERD, BEI.
Sunt convins ca Occidentul are tot interesul ca Europa Centrala si de Est - care reprezinta un teritoriu castigat pentru democratia politica si economica - sa continue reformele pentru care s-au facut atatea eforturi in ultimle doua decenii. Altminteri, mi-e teama ca bancile cu capital strain sa nu devina tapi ispasitori pentru criza economica ce se prefigureaza. In urmatoarea editie a ZF voi vorbi despre atacurile impotriva leului.
Dan Pascariu este presedintele CA al UniCredit Tiriac Bank. Opiniile din acest articol apartin in exclusivitate autorului si nu implica in niciun fel institutiile cu care acesta este asociat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
